Blog

Casa bătrânească are în firidă 

Un bătrân ceasornic... Mama toarce-n tindă.

Tata lung se uiră de-a-i veni feciorul. 

Mama lăcrimează... Cât de mare-i dorul!

Ciutura fântânii lacrima adapă,

Nimeni nu mai vine c-o cană de apă.

Ce străin e satul! Ce stingheri

cuvintele

cuvintele cad

ca ploile-n toamnă

pe şesuri arse,

ce gem în lut,

suflă un vânt

 de amintire,

prin părul tău,

fuior cărunt;

pe bolţi de dor,

îngerii nopţii

se nasc şi mor.

pe geamuri plouă,

plescăie agale

doar flori de rouă,

mărgăritare,

frunze gălbui

în zb

Sufletul s-a dezbrăcat de trup. L-a lăsat pe un deal, pe o colină,

singur, în bătaia vântului. Nu se uscase deajuns, pe dinăuntru.

Am luat o găleată de cuvinte să-l tencuiesc, cu ele.

Vorbele au zburat în amintiri, pe

cer. Erau şi ele ude. Soarele le

CRUCEA

Crucea – intersecția coordonatelor
din centrul Universului !
Fiecare braț indică zările,
unde, de la Turnul Babel,
s-au statornicit semințiile.
*
Crucea – simbol creștin al mântuirii
și instrument de tortură.
*
Primul semn al închinării pruncul

Bun venit din nou la şcoală!

Ieri vacanţa s-a sfârşit…

Vara toată a fost goală,

Astăzi s-a înveselit!

Mici şi mari au dat năvală,

Dar tot vin la nesfârşit

Şi ca ciorba dintr-o oală

Nu se-opresc din clocotit!

Unii vin cu îndrăzneală

Şi cu chipul primenit,

Iar

Am zodia ...


Am zodia ascunsă în dor ce mă înfășoară,
în vara ce-a trecut de a dat în mine iama,
sunt timpuri care stau în rânduri ca la moară,
iubirea, visul, taina și poarta mea și teama.

Sunt timpuri care nu-s, iubito, decât vină,
în viața

Sunt ferecate porțile luminii,
O aripă de înger în cădere
Aduce nopții mele-o mângâiere
Când gândul meu se pierde-n taina lunii.

Rătăcitor prin enigmaticele căi
Ale unui timp cuprins de mărăcine
Eu n-am murit, dar mor mereu în mine
Ale lumini

MAMĂ ȚARĂ,

Lui C. Vadim Tudor

                                            Mamă Tară,- îmbracă

                                            Strai regal cernit...

                                            Fiul tău îți pleacă

Soarele aleargă
nu numai între cele două orizonturi,
ci şi între celelalte orizonturi
aleargă Soarele.

Nu Ra, ci Da.
nu zeu, ci Dumnezeu.

Priviţi-l
priviţi-L
cu toţi ochii voştri:
El nu trece impasibil.

De fapt, nu e corect
să spunem că soarele a asfinţ

La distanţă de un click de ochi, lumina arde

şi tata e aici, cu noi, la bancă, eu şi sufletul

şi pădurea foşneşte-n linişte frunze pe cărărui străjuite

de copaci. Sunt încă verzi şi câteo ghindă obosită

să stea agăţată pe ram, cade, adulmecă pământul.

din rune, doina, te-ai născut,din patimi...

din rune, doină, te-ai năsut, din patimi,
delir de suflet îngropat în inimi,
prin codri dragi haiducii te-au cântat,
la plug ţăranii te-au avut tovarăş.
din vrăji născută şi apocalipse,
prin cerul vremii, p

Mă uit în oglindă și prind curaj

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

   E trecut de 9,30 şi abia am ieşit în aerul proaspăt și răcoros al dimineţii de septembrie, din tura de noapte. Pieptul îmi tresaltă într-un suspin de uşurare, iar sufletul eliberat de stihiile nopţii şi ale bolii, îşi strigă bucuria pictându-mi pe

    Dimineaţa aduse cu sine din îndepărtate tărâmuri, prospeţime, voioşie şi surâsuri înlăcrimate. Dragostea revenise pe aripi de poveste în casa de pe plajă şi dezmierda simţurile amorţite de tristeţe şi timp.Trecutul încătuşat în lanţurile grele şi

Gonea flămând şi însetat de sânge

În jungla vieţii-n asfinţit de soare,

Pornise în cumplita vânătoare

La care foamea l-a putut constrânge.

Atunci când ochii-i luminau sălbatic

Şi reflectau în noapte luna mută

Era un semn că prad-ar vrea s-asmută

Gonind-o-n

Ard picioarele printre stropii de ploaie azvârliţi pe asfalt.

Parcă joacă şotronul şi eu îmi ţin capul la umbra norilor

pictaţi pe cer, în nuanţe, nonculori în forma aripilor larg

deschise, de zbor. Ţineau locul sufletului când se odihnea.

Ştia. Eu n

îndemn

Ia mâna și așează-mi-o pe umăr,
la poarta ferecată-n zori ce-s albe,
nu mai visez, visând să număr,
neliniști ce mă strigă în silabe !

Mi-ai fost un "azi ", acum îmi ești o zare,
iar palma mea ți-e mângâiere aspră,
sub aripa ce-mi cân

RIDICÂND CORTINA TIMPULUI

  ...Voce dumnezeiască, tril duios de Măiastră Celestă, este un dar pe care soporana de coluratură SILVIA VOINEA l-a primit din partea  Demiurgului, dar pe care i l-a făcut spre a ne aduce bucurie în suflet și multă feric

Norii s-au aliniat la start, pe cer. S-au înghesuit atât de mult

încât niciun strop de ploaie nu mai cădea printre ei. Toţi

veneau spre mine şi eu aveam atât de multă treabă azi,

să lenevesc cu privirea pe ruginiul toamnei.

Nu-mi rămâne decât

să mă aş