CALU‘ ȘI VIOARA
Într-o seară de vară,
Când venea spre casă
Duduia Vioară,
CALU‘ ȘI VIOARA
Într-o seară de vară,
Când venea spre casă
Duduia Vioară,
- Ionel, parcă lucrai în echipa de la tablouri de bord! Ce-i cu tine aici?
- Sărut mâna, d-na Adriana, m-am mutat în echipa doamnei maistru Lucica, fiindcă că are un suflet minunat!
Era sefa de la CTC pe secție. Îi plăcea să mai schimbe câte o vorbă c
Toamna vieţii îşi semnează intrarea pentru fiecare cu cerneala sa eternă pe actul de identitate al omului, fără să îi ceară părerea! Se prezintă protocolară, cu promisiunea unui viitor tihnit, bine plătit, după o viaţă de trudă, inducând chiar uşur
Vibrato
calul alb al liniştii se adapă din stele
curg toamnele mele/grauri gureşi în vie/
secunde silfide aburesc peste dealuri
se aşază la masă să tacă rotund
cine se îndrăgosteşte în prag de toamnă
are o gutuie în piept
sub frunzele roşcate îmi desplete
Un hohot de plâns, o uşa trântită, o fugă oarbă pe scările încremenite...o portiera izbită şi un scrâşnet de roţi...Consternarea mută rămasă în casa luminată doar de constelaţiile colorate ale bradului împodobit ce arata patetic de vesel, în acel h
seră de toamnă
luceferii ce mi-au
aprins şesul
sub ochiul galben
al lunii,
au incendiat pădurile,
câmpiile,
şi-au speriat păunii,
ciocârliile;
cuibul lor s-a topit
în palma mea
ca un bulgăre tomnatic
de nea.
fugim mereu
spre toamna tristă,
plopii se zbat
şi
Într-o noapte călduroasă,
Veni toamna năzuroasă,
Cu rugină, foşnet, ploi,
Cu vânt aspru, ţarini moi,
Frunze moarte, arătură,
Şi pustiu prin seara sură.
.
A plecat vara, agale,
Luând cârduri de cocoare,
Rândunelele în stol,
Lăsând nostalgii şi gol,
Vitregie de c
Ai rămas
Ai rămas, atât, scânteie, frunza ce-a strigăt căzând,
într-o lume ca o taină, ce-i pierdută-n bolta nopții,
căutarea cea arzândă, călătoare ani la rând,
peste veacuri de visare, ce-au rămas în gura porții.
Ai să fii, atât, o frunză, c
Umbra timpului
Cade umbra timpului în van,
Cum se duce vremea an de an.
Braţul ei de vânt ori mâna ta,
Semn de-adio tragic îmi făcea.
Aş vrea să-ţi las în dar pasărea spin
C-o lacrimă pe geană şi-un suspin.
O caut pe- albastrul de sticlă ceresc
Degeaba î
Nu a greşit cine a spus că un necaz atrage altul!Nu sunt o fatalistă, dar constat surprinsă cum anumite întâmplări se produc exact conform tiparului.Am intrat într-o nebuloasă opacă,ce pare că nu are nici început, nici sfârşit şi rătăcesc fără ţintă
Ai venit din limba simplă, din popor,
Te-a schimbat vecinul ”conlocuitor”,
De la turci, tătari și-alți asupritori
Te-ai ”îmbogățit” de era să mori!
Ți-a fost prorocit să aduci lumină
Țara ta să fie Preasfânta grădină
A Maicii divine ce L-a zămislit
Pe Isus
Spre sfârşitul toamnei, bucătarul stăreţiei, care era angajat civil, plecă în război cu ordin de concentrare şi eu fusei chemat de Părintele Visarion la economat să iau bucătăria în primire. Acest fapt m-a supărat foarte mult, nu-mi mai rămânea timp
Plutire
Plutim într-o luntre cu clipe uitate,
când o toamnă la porți se aude în cânt,
cu o ancoră piatră de atingeri furate,
te întreb, ești aceeași, căci eu, tot eu sunt ?
În palmele noaste am avut noi destine,
dorinți de inălțare, prin iarb
toamnă, iată-ne alături…
toamnă-aș vrea ca să-ți mai mângâi
pletele de frunze moarte
buclele în care adesea
mi-am îngropat dorul meu,
zile dulci, zile senine, unde sunteți,
ce departe
ați trecut în nemurire:
darul de la Dumnezeu…
toamnă, iată-ne alătur
Murmur de cuvânt
trist, şoptit, rar
în tine porţi speranţa,
nu va fi în zadar...
Alungi nevrednicia
când glăsui-vor stele
şi va doini izvorul...
un murmur de cuvinte
asculţi
cutremurat.
O lacrimă îţi cade,
pe alb, un mac arzând.
Tu - pururea cuvânt.
Am așternut în liniștea-nserării,
Pe cerul gol al nopții nesfârșite,
Petale smulse din floarea neuitării
De briza dragostei neîmplinite.
Cu-aroma lor eu ți-am pavat cărarea
Printre-nghetate roci cu nimb de stele,
Dar le-ai strivit, strivindu-mi ș
vara târzie desface orice ramură până la lujer
așa cum vântul usucă sarea
ce se scurge din rufe decolorate
lacrimi ale stelelor neodihnite
șterg rotundul până în abis
pe când luna mi se zgribuleste în palme
/păpădie desculță în amurg/
îmbrăcată în cămăși d
EU RÂD ŞI PLÂNG ÎN LIMBA ROMÂNĂ
http://www.trilulilu.ro/muzica-ambientala/eu-rad-si-plang-in-limba-romana-de-ion-ionescu-buc
Academia de Studii Economice din București, abreviat A.S.E. București, este o instituție de învățământ superior de stat, fondată în anul 1913. Sediul A.S.E. se află în Palatul Academiei Comerciale, situat în Piaţa Romană. Academia de Studii…
Citeste mai mult…Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!