Blog

Tu


Frunze pe ochi îmi picuri lumina,
tropotind cu norii timpul care îmi crește aripi,
și umbre din crengi ca să te îngân cu zorii.

Sunt o frunză în visul tău de vară și mă îmbăt
cu clipe din care vrei să sorb nopțile târzii
și întunecate de s

Din suflet vreau să fiu un fluture

cu aripi delicate, viu colorate

în zbor spre locuri-ndepărtate

unde iubita-i travestită -n floare

Cu gingăşie pe petale mă aşez

îi sorb rapid polenul dragostei

ca-ntr-un sărut plin de scântei

apoi rapid din loc

Sunt ...


Sunt om și visul mi-e lumină,
o urmă întreagă, nu în rații,
urmând speranța ce suspină,
s-au strecurat în cărți copacii.

Credința o am și în buzunare,
genunchii-n rugă spre îndoire,
consolidez în vis altare,
din lemn, o spiță spre

inepţiile golului din noi

drum de osândă urcă pelerinii,

prin ochiul meu bolnav de-atâta viaţă,

căzut din coama zeului bătrân

sunt un naiv cu suflet de păgân

ce spală-n albii oase de leproşi;

din orologiu vechi cade rugină

îngerii cântă din flaute de argin

urmele vremii

urmele vremii

 pe unde-am visat s-au șters,

umbra aripei

 pe unde-am zburat a fost strivită

de ploile toamnei

care mi-au furat toți cocorii.

vântu-ntomnării

mi-a strâns toți fluturii de frunze

astupându-mi cărările

burdușite de vise.

nordul nop

vin la vămi reziduale

vin la vămi reziduale

unde lumile se cern,

unde curg ușor luceferi

și pe cerul meu se-aștern.

unde toamna se destramă

în tăcerile din noi,

galbenă ca o maramă,

printre umbre, printre ploi.

unde timpul cere vamă

în culori de catifea,

di

Călător


Aș vrea să merg în frunza înverzită,
în muguri, ierburi pline de suflare,
când ziua se va naște din ispită,
cu bariere dure, pentru-o zare.

Suntem un dor, în dunga palmei sale,
iluzii false, doruri neîmplinite,
simțind zvâcnirea-n fo

Reţeta garantată pentru a-mi termina poemul
ar fi melancolia Fericirea de-a vă face varză
orice speranţă Dacă sunteţi triste totul e OK
Autoportretul vă aparţine V-am scris nu pentru
a evita singurătatea ci moartea Autograful Dvs,
doamnelor 
Cu toate acest

Nu timpul ...


Nu, timpul nu ne ajunge, să știi iubita mea,
căci vrem oglinzi albastre în taină să cuprindă,
doar îngeri ce ascund atingerea de stea,
în așezarea lumii, ca liniște sub grindă.

Vom adormi iubito, doar prin unghere sumbre,
sub la

inocență

vântul își trece degetele

 prin tăcerea noastră

așa începe toamna

sub formă de poveste și năluciri

ziua se preface-n intangibil

femeie nălucă

am uzurpat lumina și stelele

ne-am ascuns în întunericul nopții

aici e o altă lume

eșecurile se petrec la pa

Sub vraja mării

Ameţiţi de soare, mare,
S-au întors fără un ban.
Şi de-ncinşi, la înserare,
Ea-i gravidă, el, golan...

Modernism

Clătinel, din club, "în stol",
Lălăiesc cu ei, în cor.
Zorii-i prind cu dosul gol,
Comiţând în grup...amor!

Sârguincioasa

Concediul

Mi-a plecat femeia din cuvinte, sunt îngândurat,
bate crivăţul prin oase, se agită singurătatea.
Pe malurile cerului vin anotimpuri de ceaţă,
soarele se vede mai rar şi păsările-mi sunt speriate.
Mă voi odihni în durerea frigului, orizontul
se va apr

Timpul s-a aruncat năvală peste ziua de afară de mine, iar cel de dinlăuntru, rămas,

se zbate cu broboane năduşite pe frunte. Nu mai ştiam dacă de zăpuşeala

din

nori plângându-şi stropii

sau de căldura lăsată streaşină

să cadă printre reprizele turnate

CANAR


Mi s-a părut doar mie, sau copacii au respirația
oprită ?

Aș fi putut să mă dezbrac de galben, cu stele-n ochi
întâmpinând curat vântul care împrăștie norii,
dar colivia, este clipă în nemișcare.

Zadarnic caut cerul care se pregătește

adolescență

adolescență,

acvariu al unui timp

pe care n-am

să-l mai prind niciodată,

lumea aceea ireală

 și colorată,

cu serile

pe care le credeam

mistice poeme

 de dragoste

s-a ascuns

 undeva-n univers

în orele roșii ale

acelui amurg.

Sub frunze-n bostănărie,
Moleşită de la soare,
O vrabie cenuşie,
Zburlită de supărare,
Se frământă în ţărână,
Când pe burtă, când pe-o rână!

Pulberea înnecăcioasă,
Prin penaj i se strecoară.
Nu prea este sănătoasă,
Însă-n vară, bunăoară,
Când norii

 August

Discul soarelui flămând la amiază treieră valul.

Septembrie

Glasuri cristaline sparg bruma dimineţilor.

Octombrie

Gătită de bal cu ciorchine în plete şi frunzişul în fald.

Noiembrie

Jurăminte uitate în parcuri pustii.

Decembrie

Broderie cu fir de argi

Văd lacrimi


Văd lacrimi în ochii absenți,
sub gânduri păstrate surori,
la porți sunt pereți transparenți,
când taine se adună în nori.

Pe pietre se urcă izvoare,
statuile-n lut sunt prăpăstii,
sertare ascund o scrisoare,
din timpuri de vraj