Blog

Din noapte, pe pleoape de vise, aşternută, roua vieţii

şopteşte dimineaţa pe cărări udate de soare

şi flori în culori

şi zbor de aripi pătrunde cerul

şi dor de iubire

până la sfârşitul clipei mele cu mine.

Lumina – licărul dinlăutru - Sufletul.      

Pe o margine de gând 
‘’păsări de pradă’’ cuvintele poetului
aşteaptă semnalul unui zbor utopic 
în universul minţii
însetat de adevăr şi frumos

ROȘIILE

Un musafir nepoftit – URSUL

    Zilele trcute, mai precis pe 29 aprilie, dis-de-dimineață, în satul Păsărei din comuna Roșiile „un urs frumos al naibii„ după cum mi-a mărturisit Marian Nica, pădurarul de canton, a intrat în curtea Auricăi lu’

Plâng, o vorbă nerostită încă -

preaplinul din paharul durerii

adierea caldă a unei zile însorite

de primăvară

neastâmpăr aşterne în fraged frunziş

tulpini înalte şi drepte,

plâng -

ce nu se poate plânge.

Leagă-mă la ochi

cu brâu făcut din curcubeu,

ascunde-te în hău,

înalţă-te în piscuri

şi-n vulturi te roteşte,

 te voi găsi,

eu sunt aceea care 

te iubeşte.

Munca a creat întâia maimuţă Restul
au făcut oamenii politici Producţia şi
timpul liber Violenţă sărăcie şi ignoran
ţă Capital euro versus dolar Ciocănitoa
rea civilizaţiilor Al şaptelea val şi moartea
supraomului Eradicarea maimuţei cu chip
inuman Patro

Plouă cu stropi de soare, afară, tată.

La banca noastră, aşezaţi, suntem toţi trei – eu, tu şi sufletul.

Ascultăm şoaptele cum udă pământul şi lumina cade de jos în sus, acum

şi norii parcă nu mai sunt nori. Au forma copacilor şi zumzet de culori

ne c

În penumbra nopții, fiecare clipă e un preludiu al morții care se întoarce să-mi amintească tot ce a ars în mine sperând că voi renaște când tu te vei întoarce. A trecut prea mult timp de când noaptea nu mai are sens pentru mine. Închid ochii încercâ

Primăvară de cleştar
mi-ai pus sufletul pe jar

Cum se-nalţă soarele
cântă iar izvoarele

Cântă ca nebunele
înroşindu-şi strunele

Cântă vai până la verde
sufletul de mi se pierde

Cucul cântă ca o floare
înfloreşte şi mă doare

Cade-o barză pe hârtie
şi cu pr

Filosofez vorbind, ca să nu tac,
Și tac vorbind, înlănțuind păreri;
Înlăcrimată-n zori, eu mă prefac
Zâmbind cu sufletul plin de dureri.

Spre nicăieri alerg ca să ajung,
Sperând să povestesc în absolut
Tot ce apare-n dorul meu nătâng,
Iubiri tăcute,

Şterg praful din amintiri cu dor de lumină.

Mă mint că uit trecutul din visele pierdute în noapte

şi aştern peste urme de paşi, imagini penetrate de iluzii

cum că (mai) sunt tânăr şi liliacul a înflorit.

Mă caut

să mă regăsesc,

să mă aflu

între cer şi p

Aşternem uitare prin suflete;

încolţesc oglinzi întunecate

sub totul de cretă.

Şterg gânduri nebune de sâmbătă;

copaci ispititori îmi apucă părul

să-şi hrănească vorba vântuită

între noapte şi zi.

Apuc a dimineaţă speranţa...

Trăiam o-mpleticire a gândurilor.

Încercam o gestionare a mentalului,

separând imaginarul de problemele reale.

Minunile... nişte vechi locatari ai sufletului,

rău platnici, refuzaseră toate utilităţile,

într-un război cu chiriaşii lumeşti:

patimi, obsesii,

Trăiesc intens clipele existenţei mele     

la tine mă gândesc vrăjit, atins de dor   

aş vrea să îmbrac haina de nuntă a sufletului

în acord cu meritele inimii liniştite

În templul muzicii sferelor să pătrund,

acea regiune cosmică divină

cu tine ţinându-

În după amiaza acelei duminici,Ilinca mi-a telefonat iar eu mărturisesc că telefonul acela era exact ceea ce îmi doream mai mult în acele clipe.De când ne am întâlnit de dimineață, în obor, gândul la Ilinca nu mă mai părăsea.Era către seară când celu

Amintirile, în memorie, se decolorează uneori
exact ca acelea pe care le păstrăm în sertare
deşi poate le vedem mai bine cu ochii altuia
în lumea dimprejur.
Pe străzile mele poveştile încep cu
A fost odată o vreme cînd duminicile desenau
flori de cir

- Pleacă, mă, de-acolo! Strigă polițistul, cu gura plină, deschizând pe jumătate geamul mașinii.
Cei doi polițiști înfulecau din niște pulpe de găină fripte, murdari la gură și pe mâini.
- Lasă-l, mă, că n-are ce să facă rău, se bucură și el de Crăci

Oricât de frumoase ar fi poeziile sfinţilor din închisorile comuniste (Vasile Voiculescu, Valeriu Gafencu, Radu Gyr, Virgil Maxim, Nichifor Crainic şi alţii), ele nu pot reda cereştile trăiri ale acestor cereşti poeţi.

Doi prieteni trec cu maşina pe

un vânt primăvăratic 
mângâie gândul răpus de ierni