Blog

Caută-mă-n mireasma dintr-o vară,

într-un crâng cu frunza rară

sau chiar în versul de vioară...

apleacă-ţi ochii trist, tăcut...

o să te doară...

Caută-mă-n dimineţile cu soare,

petalele de floare

şi-n roua din grădină.

Găseşte-mă în visu-ţi

în gândurile toat

Dacă ochii tăi,

însetaţi de dor, mă vor căuta,

mă vor găsi 

în frunza fragedă a primăverilor timpurii.

Dacă ochii tăi 

întristaţi mă vor căuta,

mă vor găsi

în frunzişul umed al toamnelor târzii.

Dacă glasul tău, 

cheamă în noapte

numele meu,

îţi răspunde marea.

Tensiunea creşte şi ploaia cade şi tună.

Mă zguduie tremurul ierbii şi distanţa

e mare. Nu o pot măsura pe de-a-ntregul ei.

De la rădăcină, tulpină şi floare, spinii se arată în penumbră.

Aştept lumina să-ntindă braţele, să-mi scuture

nervul de nerv ş

ascund monotonia sub tălpile timpului 
fără teama de a deveni un altul

Ploaia s-a aşternut strategic.

Printre crengi, ascunse, păsări îşi înalţă glasul

în momentele ei de respiro, ca un ecou.

Era un vacarm continuu printre cuvinte.

Literele se ciocneau între ele. Vaiete prelungi.

Îşi puneau piedică, să cadă. Ordinea lipse

Urc pe scara destinului
în dreapta mă învăluie tăcerea 
în stânga lumina
paşii îşi urmează
sensul impus
de cine?
nu voi şti niciodată

Aşa cum devreme ziua dă semne bune ori rele
de tu o să le vezi,
iubirea va pune pe ochi şi pe obraz,
bucuria ori tristeţea venită din interior.

Cu o lumină sau umbră se naşte
starea din suflet, oglinda ascunsă a inimii.
Astfel se culege zâmbetul nufer

Un gânsac cu două labe

Crăcănate ca la babe,

Arogant, cu ciuf pe cap,

Săltat, căci mâncă un nap,

(Şi nu-i plăcuse defel)

Sporovăia singurel:

*

"Drac de soaţa altuia,

Aş urca-o pe o stea,

Doar să-i dau drumu' în cap,

Să moară ca un gândac,

Căci întruna cleveteşt

există o parte din mine

închipuire a ceea ce sunt

vis şi păzitor de vise

amestec de îndoială şi credinţă

spin negru înfipt

în împietrite retine de sfincşi

  ipoteze ale secretelor

într-o zi

am să-mi adun ultimele resturi

şi inima sufocată de mlaştini

se va d

Cândva ochiul sufletului, vedea desenându-se
Harta iubirilor sale pe cerul timpului, limpede. Liniile
Erau clar conturate,cărarea aceea mă purta în grădina
Din sufletul cald , plin cu flori de iubire al mândrei și mireasmă
De colăcei calzi ai bunic

Eşti floarea din grădina sufletului meu

Cu lacrima de dor te ud oftând mereu,

Un înger care preface întunericu-n lumină

Şi flacăra dorinţei puternic mi-o animă

Să te ţin în braţe, ce tare îmi doresc

Mă gândec la tine, în mine doruri cresc

Tănjesc la un să

Ridic privirea să deschid ferestrele din pereţii fără geamuri

ai cerului din noapte cu drumul de stele şi nu ştiu cum

să-mi îmbrac pământul de flori,

să zâmbească,

să-i arăt că mă bucur

când razele din zori, îmblânzesc clipele de peste timp

şi dorul înv

Acum plouă în orașul iubirilor spulberate

Și un erou romantic își plânge amorul pierdut,

Cu inima ruptă se înneaca-n uitare

În fundal se aud gemete delirante.

O fată grăbita merge prin ploaie, 

E doar un pion în decorul trist și monoton. 

Pe frumusețea idi

Ești creația mea născut din nevoia de a iubi,

Ființă intangibilă și pură de-ai putea ști...

Rasul tău și cuvintele sublime nu le voi mai auzi, 

Je t'aime mon amour.

Departe de tine, aștept să te întorci, 

Mă afund și mă înec în ganduri cenușii

Ce vin și zb

Timpul n-a avut timp şi pentru mine, să-i măsor clipa din noapte.

S-a apucat

să-şi scuture cerul fără nori,

în tunete şi lacrimile lui, parcă, erau fulgi.

Ce primăvară târzie în toamna mea

şi florile toate,

erau înflorite pe strada paşilor mei.

Îmi ado

Iubito nici bine n-ai deschis ochii
frumuseţii Şi mi-ai epuizat dex-ul
melancoliei Teama de-a fi ce bucu
rie Doamne ce bucurie După o vre
me însă captiv într-un poem adorm
între două pagini virgine
Geneza şi Apocalipsa

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Cuiele şi-au vindecat rănile.

Doar urme au rămas pe crucea noastră

şi călcăm apăsat, împinşi spre înaintea-napoia

din spate a vorbelor de gânduri ucise.  

Se-ngrămădesc toţi să-şi miruie fruntea,

cu acatiste şi lumânări aprinse, în mână.

Se lasă, se ca

m-am golit

m-am golit de carne de oase

de amintiri de sălcii pletoase

m-am golit de tine  pe veci

m-am golit de timp și poteci

de cer m-am golit și de lună

m-am golit de ploi și furtună

de vise  de oameni păgâni

de golul ieșit din fântâni

cu cumpene albe de