Blog

Privesc cerul 
şi cred în puterea destinului
privesc spre tine
şi cred că faci parte
din veşnicia iubirii
pe care o zăresc 
dincolo de noi
cât de singură aş fi
fără razele lunii,
făra florile pământului,
fără universul plin de viaţă
mă încarc cu energie
când răt

 Când ning petalele de flori,

 Acum în prag de luna mai,

 Eu te aștept adeseori

 Tu, primăvară, cu alai

 Să vii și mantia-ți frumoasă 

 Să o așterni peste câmpii 

 Și zarea-ți fie luminoasă 

 Cu triluri multe și zglobii.

 Și flori împrăștiate-n van,

 Multic

Miezul ei, e încă, nedescifrat şi încă, necopt şi încă, se scriu slove.  

Cuvintele stau agăţate pe sârmă, la uscat.

Aşteaptă rândul, să fie adunate-ntr-o carte.

Carte de-o viaţă şoptită pe la colţuri de drum proptit în raft de bibliotecă.  

Şi-au u

Peste umbră nu poţi păşii

nici măcar în cuvinte.

Peste dureri şi regrete

poţi păşi doar cu gândul.

 Dar peste dragoste?

Peste dragoste...

numai îngenunchiat -

mereu învins.

Ieri, un puf de păpădie
Mi-a soptit încet, în taină,
Să-l aștept, c-are să vie
Cu vara pitită-n haină.

Liliacul din grădină
Mândru și semeț, în floare,
Umple cerul de lumină
Și tril de privighetoare.

Dintr-un colț, două narcise,
Îmi zâmbesc ștrengar

Fruntea-mi aplec, Ţie doina să-mi cânt,

pe umerii tăi genunchii mi-i ţii,

Tu hrană îmi dai, îmi eşti şi veşmânt

şi scut te-am aflat în clipe pustii.

Tu îmi eşti matcă şi-acoperământ,

copac drept mă ţii, să nu fiu stingher,

ca ruga s-atingă Leagănul Sfânt

Gustă iubite, din mine,

Gustă-s dulce ca o miere!

Dar mai am toane, ştii bine,

Atunci sunt amară, fiere!

.

Gustă iubite, n-ai teamă,

Intră-n inimă şi stai,

Căci ştrengara mi te cheamă,

E plăcut ca şi în Rai!

.

Gustă, doar o firmitură!

Să nu spui că-s delicioasă

înfometate tăceri

sapă în gândul de smalţ

mugurii cuvintelor se deschid   

modelandu-mi zâmbetul

din amurgul îngenuncheat

în sanctuarul vrerii

fluturi inundă întunericul minţii

decupează destine vechi

risipesc culorile captive

într-o perdea de fum

din noaptea

alte  primăveri

număr mereu paşii

următoarei primăveri,

care încă aşteaptă să vină,

cea a florilor,

 cea a brizei marine,

cea a morţii care se grăbeşte,

primăvara mea

cu ţipătul păsărilor,

cu sosirea cocorilor,

cu feeria teilor înfloriţi;

stau cu mâinile încr

Pornim prin lume de mână cu părinții, vrem s-o gustăm, s-o pipăim, s-o cunoaștem așa cum e și nu cum ne spun ei...

Și, în plin soare, în frumosul vieții, întâlnim umbra, nedreptatea, egoismul.

Mâinile celor dragi, ocrotitoare ne apără și ne pansează de

Când bate ceas exact de primăvară

Seva dulce schimbă natura la faţă.

În ploaia razelor fierbinţi de-afară,

Popor de ciripiri în zare se-nalţă.

Soarele fecund leagă firul înfrăţirii

Cu aceiaşi sfăntă dragoste de viaţă

Curg esenţele florale în tainiţele firi

Încet se mişcă,dansează rotund,

lopătează mirosul de fag.

Spre acela au menit norii

să-l strângă în colţul ochiului

o geană;

şi aceluia i-au dat mierea

să ne cânte plăcut ursita.

Furtuni bat clopote reci.

Oameni s-au adunat împrejurul copacului.

Nu mai ştiu dacă afară sau înlăuntrul meu, e primăvară.

Timpul (mă) aleargă prin toate timpurile sale.

Acum e frig şi acolo e cald.

Aici picură a ploaie, dincolo

cerul îşi fulguie pământul şi vântul,

vântul îşi face de cap cu norii. Parcă s-au luat la

Dacă tu n-ai exista

te-aş inventa,

din lut te-aş modela

după poza ta

Icoană la cap

veşnic  mi-ai sta,

ca un înger binefăcător

iubita mea.

Ca o cucuvea din altă noapte
dintr-un anotimp înexistent pe hărţi,
într-un târziu
cu multă băgare de seamă,
am scris despre moartea superstiţiei.

După unele intervenţii
a unor frustraţi de posibila înţelegere,
am pierdut printre degete interesul trecu

 Privește-mă-n oglindă iubito

 Să-ți văd întreaga splendoare,

 Ca valul o stâncă izbind-o

 Tu ai in irisi culoare. 

 Sau cerul tulbure-ntr-o vară 

 Ți-a dat când s-a-ntunecat

 Culoarea lui într-o seară 

 Înainte de-a fi plecat ?

 Privirea străpunge oglinda

Când cineva mai presus decât noi
are casă în cer
nu te înfuria!

Copacul din cosmos ne acoperă,
c-un frunziş de iubire-n gânduri.

Tot ce crezi ori nu crezi e-n cuvânt
curge prin tine într-o limbă de cruce
pe care de n-o ştii, dar poţi s-o înveţi
cu ochi

E prins între lumi,

în hău de ape întunecate,

cu patima lumii în ochii albaştri ;

şi cel care spune cum umbra

amarnic, măruntă văpaie împarte.

Facem foc pentru oameni,

aşteptăm în tăcere.

A început vânătoarea de urs !

Lucrările de restaurare acasă la mine sunt în cele din urmă terminate, pe la jumătatea lui noiembrie. Sunt mulțumită de ceea ce am reușit să realizez.Astfel am petrecut sărbătorile de iarnă în casa mea. După terminarea lucrărilor am făcut sfeștanie c