Blog

   Primele zile la Milano au fost un infern pentru Lea. Sofia, buna ei prietenă, i-a dat tot sprijinul, atât moral cât și material, de care avea nevoie în acele zile deosebit de grele. Era vulnerabilă, pierdută în propriile alegeri, remușcările o sfâ

.

Simt briza vântului...
port în cuvinte marea,
fire de nisip, şiraguri colorate
trăiesc şi azi aceeaşi nostagie
nu îndoieli şi nici iluzii
o amintire...
căldura zilei nici n-o simt
dincolo de margini sunt şoapte
paradisul clipelor senine
diafame acorduri
valur

dragoste fără păcate…

Dintr-o ramură de tei

De iubire sar scântei,

Dintr-un fir de trandafir

Dragostea devine mir,

Mărgea de cer şi chinovar,

Uitată-n evangheliar,

Stamini de aur, azalee,

Ce-s presărate pe alee,

Pe gura noastră cea de rai

Toate-mpletirile de

În ultima seară petrecută cu Ilinca printre altele, i-am povestit mai în detaliu despre anii petrecuți de mine în Italia.Ea mi-a povestit despre vacanțele petrecute împreună cu soțul ei în croazieră, în insulele Canare și vacanțele în Turcia la Izmir

Am nevoie


Am nevoie de ramuri, am nevoie de frunze,
am nevoie de un cer să m-agăț zi de zi,
de cuvântul cu tine, ce-mi stă veșnic pe buze,
în dorința de-a spune, în trăirea de a fi !

Am nevoie de aripi în orice secundă,
am nevoie de nopți cu

Aminteşte-mi cum miroase pământul

în mai !

Se strigă dimineţi

pentru cele rămase din an ;

şi-mi muşc rugile

să-mi doară prin suflet schimbarea.

Copite au însemnat

drumul caprei.

amurg ferice

aş vrea să dorm pe-o pajişte de vis

şi să-mi citeşti poveşti din alte vieţi

un ochi se va deschide în haos

altul va privi amurgul în culorile

lui de mătase mişcându-şi pleoapele

pe pielea trupului tău catifelat

va fi un timp de apoi când ne în

Doar moartea are culoarea tristeţii metalului
ce taie ierburi şi oameni,
rămâne lutul umed în care crapă coaja seminţelor,
verdele mugur de cearcăn stelar absoarbe lumina.

Irizări strălucitoare şi reci
îmbată ochii cu lichide migrate peste orizont
fră

Cerul prelingându-se pe barba unui călugăr

care inspiră şi expiră în silabe de rugăciune.

Deasupra - soarele, luna şi timpul

stinghere, fără decor.

Dedesubt - pământul ars şi crăpat, nesimţindu-i genunchii coborâţi întru smerenie

şi Viaţa, of, Viaţa, curg

Urc treptele şi nu le urc ca să cobor.

Le urc în timpul coborârii mele, la cer. Nici

când stau, pe banca noastră, tată, nu stau.

Cobor în urcuşul meu, din clipa ce stă să vină

cu şoaptele prinse la ureche, perechi de cireşe de mai.

Mai negociez aştept

Cândva viril...azi anaconda-i moartă,

Cert, râma e mai tare-n semeţie,

Şi am luat viagra, pumni, să-nvie,

Dar nicio şansă, mi-am strivit-o-n poartă.

.

Nu "solo", ajutat de fosta soaţă,

Că m-a găsit c-un june-n aşternuturi,

Testând modernul; strigându-ne "re

vara bea la cișmeaua singuratică precum un cuc călător
orele își înfig unghiile patinate în rutină
răsar stele roșii pe felii de întuneric
tinerețea mea lacomă de partituri se scaldă în praful zilelor
/particule incolore cu accelerația la maxim/
anti

Nu. Nu am timp, acum, să vorbesc. Ascult şoaptele

cum trec, parcă, în afara legii, pe lângă mine.

Stau pitulat, chircit sau întins pe burtă,

la umbra cuvintelor legate de mâini şi de picioare,

de căldură şi aştept zborul aripilor din privire,

pe aleea

  Anii s-au adunat hoţeşte în cartea vieţii sale şi au aşternut cenuşa peste amintirile atât de vii, cândva. E tot mai greu acum să caute dovezi concrete ale existenţei prin haosul ideilor amestecate, într-o minte confuza, în care trecutul se contope

Îşi aşterne cu lacrima

şi jocuri şi cântece

scăpate pâraie.

Trosneşte amarnic purtarea

spre altundeva,

pecetluită în pielea locului.

"Să vânăm năluca arinilor !"spunea acela

scuturându-şi ursitele de pe umăr.

Apoi mergem pe firul apei

dincolo de aşezările oam

Pe mătăsoasele poteci, de alb, de pace şi de dor, 

În nopţile când încă treci, iar paşii-n gânduri ţi-i măsor, 

M-ascund la sânul tău de vis, argint bătând de-acum la tâmple...

Vezi?! De poveşti îmi este dor! De lacrimi ochiul mi se umple...

Se sting şi

Iubirea, magic liant între suflet şi dor

pe aripi de vânt ne poartă-n lumea stelelor,

dulce povară pe care fericiţi o împlinim

ne-ntristăm, suferim, e sublim că ..iubim

Câte nopţi fără somn, câte vise în doi

pe pământul divin ne aflăm numai noi

te sărut f