Blog

   Când destinul începe să își țeasă pânza sofisticată din firele vieților omenești, nu se oprește până nu creează un tablou exact, pe care nimeni nu-l poate schimba. Ne amăgim adesea că totul depinde de voința noastră, de acțiunile pe care le întrep

Zgomotul monedei căzute pe asfalt  trezește amintirea jocului de demult care ne-a adus împreună. Mă aplec, încerc să o găsesc, deși lumina difuză, fără orizont, a stâlpilor de electricitate se estompeză și nu ajunge să-i dezvăluie străucirea. Coroa

Au înflorit toate, deodată.

Brazii şi-au scos mugurii, socul te îmbată cu mirosul,

macii au înroşit câmpul de la poale de vise, salcâmii

şoptesc nebunia şi teiul îşi plezneşte floarea.

Furnicile roiesc prin iarbă

şi timpul zboară pe aripi de suflet.

Oc

Cu fiecare strop de ploaie

cade câte o tristeţe

pe umerii dezgoliţi ai verii.

Cu fiecare strop de ploaie

cerul e tot mai aproape de noi,

în ingenuue prelingeri

de iarbă, de frunze, de petale,

de pene de păsări în zbor.

Cu fiecare strop de ploaie

se zdrobeşt

 Doar vântul care șuieră-n fereastră

 Din miezul nopții până în zori de zi

 Martor tăcut e la iubirea noastră

 Acuma în ore tainice, târzii.

 Căci ne iubim nebuni cu disperarea

 Celor ce în dragoste s-au înecat,

 Sfidând de la început chemarea

 Timpului ce

 Erai doar o nălucă pierdută-n zări albastre,

 Un înger sau un demon eu nu voi ști vreodată,

 Himeră visătoare cu aripi mari, măiastre,

 Când vrut-am să te-ating ai dispărut de-ndată.  

 Vedeam în zare chipul de-o frumusețe-aparte,

 Privirea ta fierbinte

Intrând în acea casă pentru prima oară, am fost întâmpinată cu un surâs frumos, zugrăvit pe fața micuței doamne în scaunul cu rotile ce împreună cu lumina blândă și privirea încărcată de emoții mi-a lăsat senzația că surâsul acela de întâmpinare semă

Un arc scăpat de la strămoși
se plimbă liber printre flori;
cu vârf de-aramă, săgetează
un suflet muribund
ce rătăcește
prin ere căutând
viața flămândă - codrul.
Un cavaler fără armură
cu bucle albe ca neaua de petale
ar vrea să fure razele pierdute
prin găur

Când mi-e greu…

Privesc infinitul de pe-o treaptă de suflet…
Albastrul mă prinde c-o răceală din ierni,
Aștept să zăresc undeva doar un zâmbet
Și-apoi să m-ascund prin umbrar de poieni!

O privire mi-arunc de pe culmi de speranță
Prin liniștea nopții ce

Ascult din nou cum te sărută valul
În dimineți cu alge ruginii
Și în azururi cum suspină malul,
Sub prăvălirea blondelor stihii!

      FESTIVALUL  NAȚIONAL  DE  DRAMATURGIE  „GOANA  DUPĂ

                                  FLUTURI”  EDIȚIA  A VII-A

    În zilele de vineri, 8 mai, și sâmbătă, 9 mai, 2015, în organizarea Consiliul Jude-

țean Vâlcea, Centrul Județean pentru Conse

O sărbătoare lăuntrică

îmi întărâta trăirile,

simţeam primăvara

până în străfundurile fiinţei

fluxul şi refluxul clipelor.

Străbăteam cărări întortocheate

ale contemplării spre zenit.

Apropiam clipa cunoaşterii prolifice,

alungam himerele trecutului

fiindu-ţi

cum o mai duceţi cu fericirea

cum o mai duceţi cu fericirea

ştiu că aşteptaţi să se întâmple ceva

nu vă mai ascundeţi

nu mai spânzuraţi lumea în haos

de-o rază de lună

suntem mugur de carne fierbinte

scăldat în unda luminii

când avem nevoie de dragoste

nu vi

 În ale gândului adâncuri

 Mă las ca-n ape de ocean,

 Atras de negrele străfunduri

 Să îmi găsesc al meu alean.

 Comori ce-n vremuri îngropate 

 Vreau să le scot la suprafață,

 Iubiri poate demult uitate

 Aș vrea să readuc la viață.

 Să pot trăi ca-n alte

Privesc spre unda de maidan                        

Pierdut departe în trecut

Parcă era acum mai an

Când timpul meu a început.

Mă uit la stropii cei de soare

Pe care bolta cerului îi soarbe

Nimic nu mai aduce oare

Din cele clipe ce le-am presărat sub pleoap

Cu auzul făcut pâlnie, alerg privirea

prin foşnetul pădurii şi dorul aleargă

odată cu mine. Păsările ne dau startul

în crosul vieţii cu atenţia furată de flori

ivite la colţ de rădăcină, să ne întoarcem

gândul spre copilul din noi, care, încă,

zămisleşt

   Primele zile la Milano au fost un infern pentru Lea. Sofia, buna ei prietenă, i-a dat tot sprijinul, atât moral cât și material, de care avea nevoie în acele zile deosebit de grele. Era vulnerabilă, pierdută în propriile alegeri, remușcările o sfâ

.

Simt briza vântului...
port în cuvinte marea,
fire de nisip, şiraguri colorate
trăiesc şi azi aceeaşi nostagie
nu îndoieli şi nici iluzii
o amintire...
căldura zilei nici n-o simt
dincolo de margini sunt şoapte
paradisul clipelor senine
diafame acorduri
valur

dragoste fără păcate…

Dintr-o ramură de tei

De iubire sar scântei,

Dintr-un fir de trandafir

Dragostea devine mir,

Mărgea de cer şi chinovar,

Uitată-n evangheliar,

Stamini de aur, azalee,

Ce-s presărate pe alee,

Pe gura noastră cea de rai

Toate-mpletirile de