(Foto de aici)
Am ținut prizonier un întreg univers
Și, în palmele-mi reci, bolta de stele;
M-am trezit în durere cântată în vers
Și pe strune cu lacrimi amare și grele.

Am crezut idiot, și-am sperat absolut
Și-arogant, refuzând să-nțeleg relativ;
M-a

BUN RĂMAS!
 
- Haină nouă EL mi-a dat,
Pe cea veche, ţi-am lăsat
Să o duci la loc sfinţit
Întru care-am adormit!
 
De jelit, de plîns nu-i rost ...
- Dar mi-e dor de tot ce-a fost!
- Eu te las acum cu bine,
Dumnezeu fie cu tine!
 
Toate-n Viaţă ce-am fă

 Când cerul e tronat de luna plină

 Tu ești mireasma dulce-a unei flori,

 Iar buzele sărutul ce m-alină

 Și pleoapele petale în culori.

 Ești mlădioasă ca tulpina-n zori

 Sub calda mângâiere-a unui vânt,

 Ce-abia adie dincolo de nori

 Și se coboară-n valur

În cuiburi cântă păsărele 
Vesele, zglobii în glas, 
Că primăverii i-a rămas 
Un cer senin și plin de stele.

Prin sacrificiul Suprem, norii s-au risipit

în zări îndepărtate, iar soarele a zȃmbit

fiecărui creștin, purificȃndu-l ca-n ziua

în care l-a văzut pentru prima dată.

Toată greutatea păcatelor era acum

pe umerii unui singur Om:

Omul lui Dumnezeu!

Urfet Șach

îmi desfrunzeşte fruntea în aşteptare a verde
încrâncenat se scurge ochiul în zare
a uitare a tristeţe şi iar a uitare
oglindeşte-te în mine îţi zic
şi uite cum a înflorit veşnicia
şi cum focul se stinge
în lumânarea fără de sfârşit
cad îngerii unul câte un

Rugă  de  Florii

Ajută-mă, Iisuse Sfânt,

Să-mi fac Ierusalim din suflet,

Ca să nu rătăcesc în îmblet,

În trecerea-mi pe-acest pământ.

Ajută-mă, Iisuse-al meu,

Ca şi în ziua de Florii,

În cugetu-mi curat să vii,

Să te păstrez aici mereu.

Te-aştept, Iisuse-n

Dimineața aceasta sfântă de Florii,
Mă întâmpină în cântecul razelor sale,
Revărsând aurul roșietic de zori,
Cu miresmele reci,de albastru și alb
Plouându-mi sufletul însetat de răcoare,
Cu simfonia parfumurilor, de zambile
Liliac și mărgăritare, pic

Stop trecutului stop prezentului
stop viitorului Stop tuturor pro
numelor personale şi mai ales
impersonale Ce se scoală de
dimineaţă s-ar putea să ajungă
în cazul acuzativ Însă nimeni nu
îndrăzneşte să viseze prezentul
nostru cel de toate zilele şi mai
cu

nu ştiu unde m-am trezit

vin exact spre mine

cineva mă trage de mână doi paşi

camere mici pe roţi alergau în jur

toţi se grăbesc undeva

case suprapuse cu pereţi transparenţi

nu-i cunosc

de unde vin ei

cineva mă priveşte cu ochi mari

coloraţi clipind încet

faţ

    Sfială

Timpul se dezlipeşte de mine, atingerea-i rece, fiori mă poartă.

   Primăvara

Pădurea-n simfonii, verdele crud prin paşii candorii.

    Nocturnă

Şi în întuneric se nasc lumini, dar întunericul dăinuie.

     Zori de zi

Noaptea se destramă pe geana

 Ne naștem pentru a muri,

 Ce cruntă e predestinarea,

 Vom înfrunta morții chemarea, 

 Atunci când timpul va veni.

 In viața noastră zi de zi

 Deși o privim cu teamă

 Trăim mereu aceeași dramă,

 Ne naștem pentru a muri.

 Chiar de nu-i auzim strigarea,

 Atun

Din trupul salciei bătrâne

Am rupt un ram... Cu trupul său ,

Frântă-n duioasă plecăciune,

Am plâns un fiu de Dumnezeu. 

De…

-         acrostih –

Fericire şi mulţi ani, nume de floare: Violeta.

Lăcrămioara, Crizantema, Viorel, Florica,

Orhidee, Crin, Camelia, Brânduşa, Viorica,

Roza, Dumitriţa, Garofiţa, Margareta…

Ierusalimu-n inimi credinţa ne-a adus,

În care va intra Feci

M-ai botezat în apa cristalină 
a cerului în care m-ai visat
şi-ai indulcit a ochilor lumină
ce-atât amar de lacrimi a vărsat. 

M-ai îmbăiat în roua ochilor
şi m-ai uscat cu-a gurii mângâiere.
M-ai învelit în haina umbrelor
să simt străină orice adiere.

M-ai

Personje:

Vintilă Ionescu, patron bogat, neimplicat,

Amalia Ionescu, soţia lui Vintilă, de asemenea,

Ticu Ionescu, fiul lor, necăsătorit, activ, mai mult decât s-ar fi cuvenit,

Alexandru Murgoci, prietenul lui Ticu, figurant,

Natalia, iubita lui Alexand

Înfrȃngere, insucces,

Dușmanilor, nu doresc!

Eu sunt nepăsător,

Să mă lăsați să mor

În poiana cu flori,

În zi de sărbători,

Sub soarele arzător,

În cȃntul păsărilor.

Acolo odihni-voi

Somnul meu lung, cel de veci,

Acolo eu visa-voi

Între patru pereți reci:

Ce-

                        maestrului Petre Anghel

Am murit o moarte de-o clipa, azi-noapte,

când tu dormeai neştiută de dorul meu de ducă

călare pe zări şi mă durea văzul ca prin ceată, pe pământ.

Mi-e frig aici,

plec acolo unde temperatura creşte demult

Justiţie dreaptă

Am privit eu dintr-o rână

La justiţia divină,

Cum le face şi desface,

Şi dreptatea o împarte.

Dar nu am înţeles defel,

Cum deciziile nu-s la fel,

De ce-n primă instanţă

Hotărârea e o zdreanţă,

Iar decizia din Apel,

E taman într-un alt fel!?

E

E, he, hei… de când v-o coc!

Pe o scenă, sub un soc,

Neavând odihnă… ioc,

O bătrână intră-n şoc:

Strigă: Pieptu-mi face boc,

Simt că-mi varsă ochii foc!

Măi puştani, în guri cu ţoc,

Cât aş bate-n palme – poc,

Faceţi-mi un pic de loc!

Chiar de am pantofi cu t