Blog

Muzicant străin de lume,

cu faţa arsă de neziceri

şi pălărie tivită cu scoici...

miroase a mare.

Plesnesc fluturi în palmă

şi scârţâie treceri prin oraşul de sticlă.

Pe aici a mers

nebunul pământului.

SUSE


ce greu în această noapte, pe lună, 
în cămașă de forță, pe cap cu cunună, 
să vezi cum se face drumul albastru, 
când din ceruri picură-ncet câte-un astru.

să vezi cum luna după dealuri se-ascunde, 
și Domnul picură stelele-n unde, 
o noapte, senină,

GERMENELE EXTRATERESTRU

Pe pământ și în suflet se plămădește
Un ferment de renaștere. A încolțit
Un germene extraterestru, născut
Dintr-o rugăciune a spiritelor umane
Însetate de divinitate, de absolut și de
Aspirații înalte și torentele de energii

E ziua ta copil pribeag

Ce soarta îţi coboară

Peste al vuietului prag

Ce l-ai sărit în doară.

Când îţi vei arunca privirea

E simplu chiar de înţeles

Că tatăl tău te-aşteaptă acolo

Să îl priveşti mai des.

Dar timpul trece nemilos

Şi vei uita privirea

Când chiar

reverie

au început zarzării

 să-nflorească,

frunzele puse-n lanţuri de lună

 bat a foaie verde,

în somn pe talerul visului

 dansează o balerină,

lebede uscate, decapitate,

 zboră spre miază-noapte,

cai albi şi clavecine

se plimbă prin ţara nimănui,

magul prive

Am vrut să plec dar versul tău mă cheamă,
să îi dezleg misterul ce îl duce
şi uite-m-aşezată la răscruce!
Să plec? Am să mă-ntorc de bună seamă.

Am obosit să aştept un semn de la tine, şi m-am întins pe malul apei, cu urechea lipită de nisipul fierbinte. Scoicile-mi şopteau cuvinte amăgitoare despre iubirile noastre, despre singurătatea din mijlocul lumii, despre reguli încălcate, despre dest

 Stȃnd pe prispa casei mele,

Într-o zi cu doruri multe,

Îmi veniră-n minte cele

Ce mi le spuneai, iubite.

Și, cu dorul sub cămașă,

Îmi cȃntai la mandolină,

Dragostea ta pătimașă,

Colo sus, pe o colină:

Dacă nu te văd o zi,

Inimioara, draga mea,

De dor tot m-

Urcam încet pe munte, era rai,

Ploua pe noi cu raze printre brazi,

Tu alergai 'nainte, țopăiai,

Se-oprise timpu-n loc. Era doar azi!

Mergeam agale-n urmă și priveam.

Erai prințesa visurilor mele

Și nu știai ce tare te iubeam!

Îmi eclipsai și soare, lună, s

Voi presăra-n cuvinte culori de curcubeu,
Însăilând dorinţe, pe care le vreau eu,
Purtate pe aripi de-o pasăre măiastră
În zbor promiţător spre zarea cea albastră.

baladă

ca ulise vin din luptă,

prăfuit de marșuri lungi

cu o sete ne-ntreruptă

osteneala să-mi alungi.

ne vedem în basme albe,

străjuind același vis,

să-ți aduc atâtea salbe,

ca o creangă de cais.

spală-mă deja de jale,

ca să fim mereu ferice,

să pornim pe a

Până şi şoaptele îşi şoptesc şoaptele, pe muteşte, săptămâna asta.

Au făcut vocalize să-nveţe să tacă

şi capul îmi explodează, ochii mă ard, în trepte.

Îmi curăţ hainele, mă spăl, picioarele aleargă fără să privească

pietrele călcate cu sânge şiroind

            SATUL

Au inima sensibilă poeții...

Își cântă fiecare satul

și-n orice slovă el încearcă

să nu fie-ntrecut de altul.

Sate de munte, de câmpii, de dealuri...

forme perfecte ca un cerc,

iar prin ocheanele moderne,

în timp, vedem cum se petrec.

Nu mă încred în albul zăpezii

este uitare,

mirosul de viaţă

pe care îl are secunda...

Nu-mi găsesc liniştea

să pot vedea

în adâncul din mine...

Mi-i teamă

să nu cad în deznădejde

şi, de cad,

ajută-mă, Doamne,

să mă ridic

pentru a mă ţine de drum!

Încerc

să resu

Se-apropie ziua magică a învierii,

e timpul să uităm tristeţea ce apasă

sufletul rătăcitor, haideţi să încercăm

măcar in săptămâna luminată

un pic mai milostivi să fim!

Pe el, mântuitorul nostru îl iubim

cu dragoste imensă ne -nconjoară                   

       Când treci pașii tăi lasă urme de dor pe plaja pustie. Eu le ascult chemarea dar ei se pierd în neantul iubirii dincolo de marea amăgirilor.  Rătăcesc pierdut pe-o plută a amintirilor frumoase purtat în derivă de valurile gândurilor pierdute

 Când între noi s-a așternut iubirea

 Dar  totuși e ceva ce ne desparte 

 Rămânem poate doar cu amăgirea

 Că timpul e-ncropit  din visei sparte.

 De-am încercat la loc să le lipim,

 Din cioburi ca să facem un întreg,

 N-am reușit decât un anotimp

 În care

veșnicie

Cuprind în suflet o minune

 când îți sorb obrajii,

setos de parc-aș bea

 o mireasmă.

Când stăm ochi în ochi,

incendiem totul împrejur,

dorul de tine, dorul de noi,

ca altădată umblă nebun…

Fără tine traiul pe pământ

 e pribegire.

Eu nu știu ce regină

În astă seară…

la fel ca ieri

la fel ca mâine,

îţi rotunjesc surâsul

cu palmele întinse peste

tăcerea vie frântă pe tâmple.

Durerea pluteşte

lacrimă-n privire,

de-a te avea în suflet

şi niciodată-n braţe.

Şi dorul, dorul de tine iubite,

creşte-n insomnii

câ

Răstălmăcesc raze de lună

când vântu-şi acordează  strună

pe negre întinderi de ape

şi somnul curge vis s-adape.

Arar un ochi de stea clipeşte stins,

de unda unui gând se lasă prins,

ţese prin noi fir de armonie,

 dorul de tine dorinţa -nvie…

Suri zorii