Blog

 
 A înflorit un ghiocel la tâmplă
 în ziua când soarele  
 se așeza în părul meu...
 pământul cald de-atingerea
 clipei,cântă când puternic,  
 răsare-un ghiocel.
 E prima zi când, e primăvară
 în cer, în suflet și pe Pământ.
 Am răsădit puri

Dragi prietene, reprezentante ale sexului frumos! Zâna Primăverii a sosit cu un braț de flori și le-a lăsat în grădina mea. Vă rog să alegeți , Sunt pentru fiecare: blondă, brună sau roșcată, alegeți!!!! Au sosit cu bogăția efluviilor înmiresmate cu

doamnelor

doamnelor cu fuste dantelate

ce veneaţi în parcul de demult,

cu alean de-ntrăgostite toate,

aş vrea iar durerea să v- ascult.

v-aş şopti în parc o poezie

dintr-un vers suav verlenian,

v-aş putra de braţ pân’ la chindie

şi v-aş spune la poveşti un

Cu primăvara... te vei întâlni

mângâie-i pletele obosite de flori de câmp,

sărută-i buzele de zumzet pline,

cuprinde-i umerii sfioşi,

înalţă-te spre ciocârlii,

alintă-te-n jocul fluturilor,

plângi... cu zăpezi căzute pradă

suliţelor din soare.

Ascunde-te în

Şi obişnuinţa îţi poate deforma
destinul Fie că-l ai sau nu la tine
Eşti un fel de tablou amator de
cuvinte Bărbat şi poet de marcă
Prima zi este o adevărată poezie
Restu-s vorbe de clacă Destin
apărut din senin pe cer Taina ta
ai văzut-o şi-a doua oară Cr

 În noi se-aprinde-o flacără plăcută

 Ce-n sufletele noastre s-a intins,

 Căldura ei, o vrajă neștiută,

 Pe amândoi în inimi ne-a cuprins.

 Eu țin  nestinsă  flacăra  iubirii,

 Un maraton alerg către Olimp

 Și-n munte-nfing stindardul fericirii,

 O torță

muguri încă vii din arderi de ieri 
brodează lumina din aştri 
cautând în magii de univers 
o undă mai caldă

... muguri de lumină,

boabe de argint

din lacrima zăpezilor

izgonite de soare.

... izvoare surâzând

sub măngâieri

calde de martie

un freamăt viu.

... răsuflu pădurii

ne cheamă-n visare

şi dor...

incandescente valuri de ploi razleţe
suspine din sfere împrumutate
vibrează la margine de timp
printre amintiri

Urcuşul în viaţă nu-i lesne! Se uită,

În vârf, când ajungi, de trudă şi chin,

De plânsul de mamă, de frigul din iesle, 

De rugă, de îngeri, de darul divin.

 Lume, lume cu păcat,

Mi-ai dus mândru’ în bănat

Și drumul l-a rătăcit,

În suflet cu un cuțit.

Refren:

Am trimis doru’ pe-un nor

După al meu bădișor,

Ca pe-un fermecat covor

Să mi-l aducă în zbor.

Mintea i s-a deșteptat

Și în ochi cu cer curat

Luminează cu d

Nu-i vina mea

Nu-i vina mea că m-am născut întâmplător,
sau că se îneacă un dor în ploi nebune,
că nu am aripi și nu pot să zbor,
spre toamna sfântă-n sfintele secunde.

Nu-i vinovat nici cerul nostru-n care,
eu am rămas visând la o aripă,
alb

Am rupt o bucată de inimă şi am pus-o în altarul Tău

dar n-ai primit-o! ai aruncat-o spre cealaltă parte a trupului

umplându-se cu ruşine, căinţă şi regret.

Eu am rămas sfânta care sfinţeşte albul hârtiei

pe un colţ de masă, inima picura boabe de argint

Cu pânza diafană a nopţii am lustruit cuvântul

Ţi l-am dăruit, Doamne, cu sfioşenie

de ce ai lovit în el ca în păgân?

nu auzeai plânsul rugăciunii?

nu vedeai litera sângerând

când apusul uită să apună?

l-ai lăsat să bolească pe masa goală

l-ai înconjurat c

E luni azi

şi marţi bate la uşă

cu miercuri că vine

joi

cu vineri

într-o sâmbătă

pripăşită în prag de duminică.

A mai zburat o săptămână şi-ncepe altă clipă de zi

despărţită de noapte şi lui, timpului nici nu-i pasă

că le aşterne pe noi, cojoace de vreme.

nuferi

nuferi albi,

candele reci,

 ce-aţi putrezit

 pe poteci,

nergri vâslaşi,

 albe mirese,

frunţi de-argint,

pe sfinte mese,

marmură

încoronată,

ca un gând frumos

de fată,

voi minuni

din alte lumi,

flacără

în albă haină

şi înnobilaţi

 de taină,

scăpărând

mereu argint

Sap cu dalta-n piatră să-i dau forma din gând
îi dărui suflet, îi dărui lumină şi ceva simţire
păsări cu zbor înalt îmi ies din inimă.

Tu mă risipeşti, mă aştepţi cu mâinile întinse,
de totul se opreşte şi porneşte ca un ceas mecanic
şi cuvintelor li

Îndemn

Te dăruie vers purtat de lumină,
adună-mă în palme și bea-mă cu zorii,
când se zbate tăcerea din taina divină,
mă lasă iubirii, din visul vâltorii.

Mă lasă ca soare, peste norii ce plâng,
zăvor împletește-mi din timpul rămas,
nu vreau

dinții lunii piaptănă iluzii 
se nasc stele în liniștea asurzitoare
licurici sclipesc ca la Buckingham Palace
în întunericul vibrant 
dansează-mi sentimentele cu zece picioare
nu îți aprinde farul nopții 
până ultimul licurici extatic moare 

INGRID –VIAȚA PE CONT PROPRIU-SOACRA MEA

Prima dată cînd am sosit în loclitatea de pe Valea Prahovei, Breaza, care a devenit pentru mine domiciliu pentru mai mult timp,am venit cu trenul împreună cu soțul meu, pe rutaPitești-București Ploiești-Breaza.