Blog

Azi nu mai vreau să te visez.
Ieri mi-ai spulberat ultimul vis,
visasem că mă alinţi:
degetele tale treceau prin părul meu,
inima ta mă ascundea-ntr-o cămară,
sângele nostru se dorea flacără
şi ardea de dureri ascunse,
de iubiri neîntâmplate.
Vântul

Alergare


Alerg mereu spre șoapte de iubire,
când tăinuite gânduri vin spre noapte,
povara unui anotimp de nemurire,
când prea flămânzi suntem de vise coapte.

Corăbii de lumină-aștern fiorii,
când timpul mușcă toamna din livezi,
mă lupt cu vâ

Poetul Marius Iulian Zinca este foarte  admirat şi bine descris într-un portret amical si sensibil al unei colege de creaţie,  Eli Gîlcescu : „- un poet clasic, un poet tânăr, un om vulcanic, plin de sentimente puternice lăuntrice, care s-a ambiţion

De când unele femei au devenit o marfă expusă peste tot
piaţa liberă s-a complicat
peştii negociază preţul şi sexul proliferează,
din viaţă se rup ani de tinereţe
şi se aruncă în ghena ruşinii.

Poate ar trebui să mă bucur
dar tot ce se întâmplă
afişaz

Ţi-am uitat ochii

pe câmpia însângerată de maci,

glasul în şoapte de vânt,

gândul rătăcit prin păduri,

umbra ta...

lângă mine.

"Plouă Doamne cu mirese!"

Pentru morţii-ndoliaţi...

Piere în întunecare 

Toată dragostea de fraţi...

(Foto de aici)
Dacă ai ști
să îmi citești în suflet,
te-ai pierde în infinitul
dragostei de tine.

Înspăimântat,
ai fugi de tristețile mele
ascunse sub zâmbete false,
încrustate în măști.

Lacrimile,
strânse-n snop de neliniști,
ar năvăli nebune, în ropo

Fluier şi fluier tare

să se-audă până-n zare,

fetele de jos din vale,

pregătite să fie de sărutare

că eu, Dragobete vin

din pădurea de la munţi

în alai şi surle multe,

setea să-mi ostoiesc

şi floare după floare

adun din cărare,

sărutări fierbinţi

fetelor c

Lasă-mă!

să iubesc dimineţile,

dar atât de frumos stă aşezat apusul

că aş putea iubi nopţile albastre.

Ochii tăi... scânteind

peste dimineţile 

adormite 

în cuiburi de rouă.

Am pătruns prin efracţie 

În ochiul pământului - 

O lentilă concavă... 

Convex, am fuzionat cu oceanul 

De fluturi de sticlă

Din care lacrimi transparente 

Şi reci, 

Mereu se ridică...

Câteva secunde am călătorit

Pe aripi de vis. 

Milenii înspre geneza pământu

În cântec

În cântec suntem note, în realitate frunze,
pe murmurul de buze, ce în vremi o să adune,
un zbor de fluturi noaptea, din lumile confuze,
când clopotul-sentință, tăcerea lui o spune.

Frânturi de bucurii, apar pe bolta zării,
să-ți mâ

Marmură neagră,

 cerul

învăluie pământul,

freamăt

sub talpa universului.

Când nimicul dezbracă tăceri,

răzvrătite chemări,

gândul se întinde dincolo

de glacial privire a lunii,

la ora în care

morţii îşi ridică nisipul,

nelinişti prelungite,

 sunet grav înfipt

Rătăcire(vis)


Mă rătăceam iubito,în repetate rânduri,
la marginea pădurii, din cerul de senin
și își râdeau de mine, mulțimea altor gânduri,
toate în aripi, roți și-n gândul anodin.

Mă rătăceam în vis, pătruns doar de lumină,
în geana zilei n

 Zâ-i să sune, hididiș,

Ca la noi pă lângă Criș,

Să să mnire și ce’ nană

Cum să joac-o bihoreană,

Refren

Să-i fac ciudă la urâtă,

De-oi juca una sărită

Și, tomna ca on ficior,

Oi bate și pă picior!

Că îs tare jucăușe,

Da-mu mă razâm de-o ușe

Și de mă pui la

Pe plaja-arzând ca o zi pustie,
Pândind o clipă de reverie,
Pustiu-n suflet să nu doară,
M-ai vânat ca pe o fiară.

Pa iubire îţi mai zic
dar nu ţi-am făcut nimic
însă tu m-ai vrut al tău
şi m-ai aruncat în hău

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON JUAN

Învățături

Învăț să tac sub ochii tăi tăcerea,
ce-a scursă din izvorul de lumină,
mă închin la dimineți, de asta-i vrerea,
copacului, la care nopți se închină.

Învăț să-mi piară cuta de pe frunte,
broboanele ce curg când au vreo vină
și mă în