Blog

pielea tace la răscruce de sorți
porii respiră parfum de femeie
nu bea lumina de sidef cu palme diafane
sapă întunericul cu gheare de liliac
pana dai de orhidee

Ard flăcările pe altar

Şi seamănă a puritate

E timpul să primesc în dar

O noapte, doar o noapte

De sensuri încă nerostite

De amalgam universal

De ele doar răspunsuri toate

Pe care ziua le ascunde doar.

Adorm doar gânduri călătoare

Tot ce-i urât e tot de veghe

Palmele împreunate-n seară

cu picioarele-ngenunchiate

în faţa capului

ce-mi stă plecat,

se roagă minţii

să-i dea cheia trupului

să-mi elibereze

sufletul copil-

iubire. 

29.12.2013

Ca să-nţeleg cum vine treaba,

(Şi sunt de-a dreptul împăcat)

Găsesc că dumneaei, femeia, 

E-un accesoriu ... violat.

Chiar şi când nu are nimic de făcut, Maricica face ceva, de parcă ar veni sfârşitul şi ar găsi-o nepregătită. Doar Duminica mai stă pe lângă Ilie, dar, amândoi căpoşi, sfârşesc în certuri fără noimă, aşa că, de cele mai multe ori, îl lasă în treaba l

 N-am înțeles niciodată de ce iubirea are nevoie de o zi anume ca să fie sărbătorită. O zi impusă de comercianții avizi să-ți bage în traistă toate nimicurile care nu înseamnă nimic din mirajul dragostei care te-a legat de partenerul tău. O zi în car

zid prăbuşit

aripi de ceaţă zilele trec în neştire

nu e pace încă pe pământ

fanfarele stau cu inculpaţii la un loc

în cimitire oamenii îşi fac loc pe clase sociale

dumnezeu mănâncă la cantina săracilor

gurile nu tac vorbesc

despre tovarăşul isus cristos

car

Nu. Tu nu ai nevoie de mine.

Eu am nevoie de tine şi ca să nu (mă)(te) pierd,

aleg să vorbesc cum vorbeşti tu. În şoapte. Tac.   

Ce „perfect imperfect”...  

11.02.2015, ora 15,00’

Adorm în cuminţenia unui copil
cu somnul populat cu vise de obiecte necunoscute
ce nu ştie să le citească-n semnificaţia lor,
se bucură ori se supără pentru nimica toată.

Mă întreabă, repetă tot ce aude şi învaţă uşor,
tu îl urmăreşti cu dragostea

Sta, tristă, fata-n peisajul trist,
Învinsă de-ntrebări şi temătoare:
"-O, Doamne,-i adevăr? Eu mai exist?
Iar dacă mai exist, ce rost îşi are?
Ce rost Singurătatea-mi în Tumult,
A mea Iubire neîmpărtăşită,
Al vieţii murmur dacă nu-l ascult,
A mea Tr

 

 

Un zbor înalt, nimic mai mult,
pe stepe de doruri fugărite
ce cresc în al inimii tumult,
de parcă sunt corăbii hăituite.

La umbra paltinului vieții,
mi-adăpostesc speranțe și iubiri
și-n aburul din ceața dimineții,
mi-ascund o lacrimă din n

Hei, omul vru să moară creştineşte
grijit şi spovedit... cum se cuvine...
Să-şi dea cu sârg şi ultima suflare. 
În preacinstirea sferelor divine. 
Porni grăbit feciorul la biserici...
Zadarnic la icoane se rugă, 
Căci se apropia mai mult sfârşitul 
Ttaălui

(Foto de aici)

Am vrut să stau toată noaptea la un chef, încălțată cu pantofi cu toc de 11 centimetri. Pe la patru dimineața picioarele îmi erau ca două butelcuțe, dar strângeam din dinți cu stoicism și mă zbânțuiam, ca o capră de munte. Știam că ajun

Noaptea iubirii nebune
nu se loveşte de margini
şi spintecă printr-o stea
lumina aromată din trup.

Înghite pipăitul dulceag
în limba nesupusă cuvintelor,
de împreună degetele subţiază
sufletul ce începe zidirea.

În lacrimă arde pierdutul
pe obrazul puf

Lipiți de orizont


Lipiți de orizont trăim prezentul,
sub ceruri ce ne-așteaptă ca să plouă,
scurtăm distanțe, ne trăim momentul,
cu adevăruri date...numai nouă.

Lipiți trăim de drumuri, ce o să însemne,
că vremea rece poate s-o muia,
adu, te

sunetul vocalei

sună vocala precum aurul,

vocala din care ţâşneşte cuvântul,

stol de păsări se face,

fâlfâiri de diamant,

aşchie subţire, ruptă din inimă,

fântână cu pulpe -argintii,

colos de festin scăldat în vin;

plouă timpul peste vii, peste morţi,

noi l-

O mie de gânduri roiesc în capul meu precum un carusel,