Blog

Ai venit pe lume furând un blestem

Între moarte şi viaţă – tragere la sorţi 
Ca un joc meschin de ruletă rusească
Lacrimă de sânge – între Pâine şi Vin.

                            lui Ion Minulescu

În zări

străbătute de ani zeci

se aude încet

o romanţă fără muzică

a acelui ateu

ce doar în iubire se-ncrede

şi tace,

tace de frică

să nu deştepte tristeţea amintirilor culcate

în sicriele albastre ale zilelor de

Hristos a înviat!

Azi clopotele sună,

Mai clar, mai apăsat;

În dangăt vor să spună:

- Hristos a înviat!

Natura se îmbracă,

În strai mai înflorat

Şi-n treacăt spune parcă:

- Hristos a înviat!

Se strâng la porţi bătrânii,

Cu pasul legănat,

Îşi spun precum stră

La Paşti

Prin pomi e ciripit şi cânt, 

Văzduhu-i plin de-un roşu soare,

Şi sălciile-n albă floare

E pace-n cer şi pe pământ.

Răsuflul cald al primăverii

Adus-a zilele-nvierii

Şi cât e de frumos în sat!

Creştinii vin tăcuţi la vale

Şi doi se întâlnesc în cale

Î

Urare de Paşti

Oamenii mă fac dator

Urându-mi „Paște Fericit!”

Dac-aş fi doar erbivor,

La păscut m-aş fi grăbit!...

Hristos a inviat!

Copii eram noi amândoi
Dumnezeu şi cu mine
să-mpartă lumea azi la doi
nici Lui nu-i mai convine

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

Cerul a coborât din noaptea pământului,

peste zarea ochilor, cu Lumină, în trenul vieţii.  

Tata m-a bătut pe umăr.

Întoarse, din teamă, din trecut, binele şi răul ne aşteptau întinse pe iarbă

ca-ntr-un coş de nuiele cerate de timp, vopsite în culori

Vis fără noapte:

Îţi ieşi din trup şi-ţi pare

Că eşti acasă.

în imagine Francisco de Goya - Capriciu n.43/  Somnul raţiunii naşte monştri

Lumina se imprimă 
în cearcanele unui soare oboist 
apusul ţese dantele de amurg 
fâşii de umbre tremură în oceanul roşiatic 
unde destinul iubirii 
plăsmuit din vise 
caută răspunsuri la întrebări

Trimite-mi Iisuse buchete de lumină,

Mângâierea şi spreranţa mântuirii,

În seceta din suflet,raza Ta divină

Mi-aduce balsamul Sfânt al jertfirii.

Cu umilinţă cer frumuseţea Ta,

Iubirea nesfârşită,iertarea cea divină

Veşnic , sub crucea Ta, mă voi ruga

Senin

Fumegă pământul, tată.

Vocile se (cu)tremură toate şi încă n-am aflat de ce.

De frică, de teamă, de dor, de bucurie că vine Învierea?

Şoptesc plânsul de miei, îşi picură culori pe ouă,

îşi toacă păcatele, oamenii, le învelesc în foi de viţă

sau de varză

-Ştii?

Stau şi mă-ntreb dacă ai simţit cum ochii

mi se scutură de bucurie şi trupul cade flasc, moale.

Dacă

ai mai simţit sau văzut eternitatea pruncului

la sânul mamei de când n-ai mai fost pe acolo?

Vezi tu?

Ăsta e momentul meu, acum.

-Şi ce rezolvi

O, palidă icoană a vieții-mi fără capăt!

O dureroasă rană a sufletului mort,

Ce sapă-n unde grele și-amețitoare-n treacăt,

În cugetări depline și-n inimă o port.

Tu stai în calea căii și stai în fața morții,

Cu mila ta, călăii, îi cruți și îi dai sorții,

Săptămâna aceasta dinaintea sfintelor Paști pe pământ unde trăiesc comunitățile de creștini se percepe un suflu general mult mai elevat decât în alte perioade de peste an;pentru cuățirea spirituală,pentru a se trăi mai în concordanță și în respect pe

O! doame, ce-ai făcut din moarte, iarăşi viaţă,
iar sângele ţi-au şters, cândva, norii cu ceaţă,
răspunde rugii noastre, c-un val de… bucurii
în ziua învierii, adu-ne morţii…vii.

I-au încleştat argint în palmă;

sclipitor de nenoroc-

îl culeg de pe scările zeilor.

Cer îndurare să-mi domolească setea,

şi jar pentru foc...

Cu jalbă au venit iarăşi

şi neamurile s-au răzvrătit.

Am obosit de suflare

cum spaima miroase a om !

Palidă faţă de lună

cu scripete de apă curată

tragi floarea de soc.

Curge cu duh împietrit,

mă adulmecă vise,

îmi muşcă sub-pasul de ceară.

Se menesc ciuturi

să scoată argintul.

Aşa mi-am plătit

dreptul la zi.

Pe Muntele Golgota-n sus,

de aur inima având,

Crucea de lemn căra Iisus,

 lovit, hulit, din greu oftând...

Sub Crucea grea, dulce povară,

mergea pe calea mântuirii

tăcut, sub ploaia de ocară,

ducând păcatul omenirii.

Iar astăzi, plini de vanitate,

din aur c

A început o săptămână magică,divină
A patimilor mântuitorului Iisus Hristos
Ne pregătim pioşi să luăm lumină
Visăm să-avem un gând mai luminos.
 
Se-apropie şi clipa dulcei împăcării
Cu inima curată, fierbinte să iubim
E- aproape Învierea, clipa puri

Muzicant străin de lume,

cu faţa arsă de neziceri

şi pălărie tivită cu scoici...

miroase a mare.

Plesnesc fluturi în palmă

şi scârţâie treceri prin oraşul de sticlă.

Pe aici a mers

nebunul pământului.