Blog

Iubiri de mult uitate îți mai aduci aminte, 
Când singur pe o bancă în parc încă aștepți 
Și nu te poți întoarce la timpuri dinainte,
Când dragostea trăiai în tainice povești.

De-ai sta s-asculţi cum plânge marea,

cu alb când pescăruşii umple zarea,
vei înţelege valul înspumat cum cântă
spre cerul plumburiu, când se avântă.

Să-ţi fi iernat logosul
de când n-ai mai înviat morţii în povestiri
şi te-ai retras într-o pagină anostă de jurnal
ca şi cum ţi s-ar păstra printre foile îngălbenite
nopţile descompuse prin cârciumi slinoase
unde oamenii de rând sforăie amintiri ciud

Rece şi pustiu mi-e gândul

Şi privirea se-avântă în gol

Noaptea merg spre niciunde.

-      Suflete, nu-ţi mai ascunde faţa!

Omul în dangăt de clopot

îşi face cruce

dă de pomană,

se-ascunde  în rană,

rana se-nchide cu sânge,

săngele-i scrum,

îmi spuneai într-o

Chipul tău de înger aprinde flacăra
care palpită cu fiecare bătaie a inimii mele
În privirea ta, alunecând mă dezbrac,
mă scufund şi redescopăr fericirea.
Pe buzele tale găsesc cea mai dulce otravă
din câte au existat vreodată
şi vreau să o laşi pică

Mă simt


Mă simt deopotrivă și munte și ape,
un foc ce te strigă adânc din tăciuni,
tu stea strălucind peste lume din șoapte,
în cârduri de păsări, la porți...rugăciuni.

Sunt vin din pahare, din candelă vânt,
adăpost îmi sunt ochii de viață, m

Sus, pe stânci, prin cețuri, din neagră-nchisoare,

Din care nu scapă nici o zburătoare,

Câini și oameni strigă, caută prin noapte:

-El a evadat! Spun oamenii-n șoapte...

Răscoleau pădurea, munții, văi și ape,

N-au găsit nici urmă. Reuși să scape!

A ajuns

Recenzie

      Un Calistrat Hogaș cu Nicolae Labiș de mână

                             pe Valea Șasei…

  S-a născut exact când a trebuit; mai bine zis în păcăleala zilei de 1 aprilie a anului 1949. Profesor de Limba și literatura română în urma abs

De vei veni 
O să-ți sărut și urma 
Pasului lăsată 
Pe alei, 
De vei veni 
O să-ți sărut privirea 
Ce m-amăgește-n 
Vraja ei.

(Foto de aici)

Am un pumn de stele-albastre
Lucitoare și măiastre.
Una este dragostea,
Știi tu ce să faci cu ea?
Într-un ungher s-o pitești,
Să o uzi, să o dorești.
Într-un colț stă bucuria,
Pe deasupra veșnicia,
Cinstea chiar acum sclipește,
Puritate

Când clipe trec și-n calea ta nimic

Și nimeni nu te mai urneste

E-un semn c-ai devenit prea mic

In fața astei lumi mărețe.

E-un semn că parcă timpu'-a stat în loc

Din lungul lui vârtej spre nemurire,

Doar tu stingher, tăcut, fără noroc,

Pășești cu pași înce

              DOUĂ  MINUTE  ÎN  HAINĂ  DE  MARE  ACTOR

    Marți, 17 februarie 2015, la Biblioteca Județeană Dolj „Alexandru si

Aristia Aman” a avut loc un eveniment cultural de mare anvergură. Este

vorba de lansarea a două cărți: „Te-aștept, iubire„

    ȘI-O  LAS,  SĂ  MĂ  LASE

Bombele ce cad, gloanțele ce zboară,

Totul e un iad, făcute să doară.

Lipit de pământ, simt gustul de humă,

Dar am scut de-argint cu chipul de zână.

Trei ani au trecut; e grea despărțirea,

Când tu, cu-n sărut, juratu-mi-ai

încolţire

iar mă încolţeşte timpul, vine iară primăvara,

a câta, o, nu mai ştiu de câte ori s-au întors cocorii,

vor înfrunzi iar copacii, vor ieşi ghioceii frumoşi,

păsările vor nunti printre arbori, sărutând cerul;

nu mai măsor timpul pasului, totul cur

seară melancolică

izvoare cu fluier de-argint

curg singure, nălucind,

lunecă la vale pe seară,

în timp ce îngerii zboară.

ciute cu ochii de stele

vin pe poienele mele,

bruma lunii se scutură-n apă

când cerbii se-adapă.

nu ştiu la cine să vin

şi la cine să m

dacă ar fi să scriu o scrisoare cuiva

știu că ai să te superi

dar nu ţi-aş adresa-o ţie

ci timpului

probabil că ai să fii gelos

când ai să afli că mi-am petrecut

toţi anii care au trecut

mai mult cu el

cred că mă iubeşte în felul lui

nu la fel de mult ca tine

Când picurii de ploaie picteazã pe nimic

și-n stropi se oglindesc culori din curcubee,

desprinse chiar din Soare a razelor condeie;

tu taci, privind uimită! Nici eu, nimic nu zic!

Spectacol de lumină. Trăire și culoare;

și pe pământ... și-n suflet. Fin, m

- Viorel, mamă, nu te speria, e noapte dar trebuie să te scoli că ieșim afară!

- Mmmm, am mormăit eu somnoros, de ce... ce s-a întîmplat?

- Păi, uite, a luat foc magazia de lângă casă și e pericol, dar nu te speria, mamă, avem timp să ieșim, dacă o fi

piatră de opal radiază umbre

în subconştientul îngropat

în nisipul furtunilor din adâncuri

reaprinde întunericul

la strigătul tăcerilor înăbuşite

ca semn al împăcării

dă aripi smălţuite peste oceanul 

tumultului fără glas

fuior de caier se strecoară în lum

 Andante

Pe sub genele zilei îrourat chipul tău mi-apare.

 Astru

 Tu dezlegi estuarele nopţii în culorile visului.

 Renaştere

În patru răstimpuri un soare străluce, martor al vieţii.

 Răsărit

Înrobit de iubire râmâne odinioară, un dor de albastru.

 Mărturie