Blog

Nu mai ştiu dacă afară sau înlăuntrul meu, e primăvară.

Timpul (mă) aleargă prin toate timpurile sale.

Acum e frig şi acolo e cald.

Aici picură a ploaie, dincolo

cerul îşi fulguie pământul şi vântul,

vântul îşi face de cap cu norii. Parcă s-au luat la

Dacă tu n-ai exista

te-aş inventa,

din lut te-aş modela

după poza ta

Icoană la cap

veşnic  mi-ai sta,

ca un înger binefăcător

iubita mea.

Ca o cucuvea din altă noapte
dintr-un anotimp înexistent pe hărţi,
într-un târziu
cu multă băgare de seamă,
am scris despre moartea superstiţiei.

După unele intervenţii
a unor frustraţi de posibila înţelegere,
am pierdut printre degete interesul trecu

 Privește-mă-n oglindă iubito

 Să-ți văd întreaga splendoare,

 Ca valul o stâncă izbind-o

 Tu ai in irisi culoare. 

 Sau cerul tulbure-ntr-o vară 

 Ți-a dat când s-a-ntunecat

 Culoarea lui într-o seară 

 Înainte de-a fi plecat ?

 Privirea străpunge oglinda

Când cineva mai presus decât noi
are casă în cer
nu te înfuria!

Copacul din cosmos ne acoperă,
c-un frunziş de iubire-n gânduri.

Tot ce crezi ori nu crezi e-n cuvânt
curge prin tine într-o limbă de cruce
pe care de n-o ştii, dar poţi s-o înveţi
cu ochi

E prins între lumi,

în hău de ape întunecate,

cu patima lumii în ochii albaştri ;

şi cel care spune cum umbra

amarnic, măruntă văpaie împarte.

Facem foc pentru oameni,

aşteptăm în tăcere.

A început vânătoarea de urs !

Lucrările de restaurare acasă la mine sunt în cele din urmă terminate, pe la jumătatea lui noiembrie. Sunt mulțumită de ceea ce am reușit să realizez.Astfel am petrecut sărbătorile de iarnă în casa mea. După terminarea lucrărilor am făcut sfeștanie c

Doar noaptea cu picioarele-n pământ trece prin câmpie
ca o femeie cu glezne subţiri şi nervii întinşi,
întunericul nu spune nimic din tot ce ascunde,
iubirea născută din păcatul nerecunoscut
îşi lasă amprenta să cadă pe umerii luminii
ca norul gălbui

A fost o vreme-n care pe-aceste plaiuri mândre, 
În glorie și faimă trăia un sfânt popor, 
Dar azi din tot ce-a fost rămas-au niște umbre 
Pierdute în mizerii și neamuri de topor.

Să ne-amintim de-un Ștefan, de luptele lui drepte, 
De-un Țepeș zisVla

 Deși tu poate incă n-ai știut

 Eu te-am avut în gândul meu mereu

 Și m-am rugat la Bunul Dumnezeu

 Să-mi fii aceea, și-acela să-ți fiu eu,

 Din prima clipa-n care te-am văzut.

 Te-am urmărit în fiecare glas,

 Te-am urmărit în fiece cuvânt

 Rostit aievea

Aşează pe masă o carte-

-rânduită duminicii.

Şi chipul cel plâns îl ridică

jar din oglinda cu sfinţi.

Mai cântă muzici de pasăre

cu vânt să le poarte acolo,

căci s-au făcut catedrale albastre.

M-ai rupt din lumea mea, femeie.

Pe o insulă, în larg, m-ai dus
Să stăpânesc precum o zee
Lumina ruptă din apus!

sandaua lunii atingea nisipul
în ritm de salsa
din plete se scurgea a nopții lavă
ne beam răcoarea dimineților cu miere caldă
tu mă scriai cu note tot mai joase
pe portativul munților în iarba cea jilavă

dimineaţa muşcă arborii

din faţa ferestrei,

îşi amplifică languroasă cântările.

te privesc…

cu degetele îţi conturează surâsul

prins într-o rază.

tu eşti încă departe,

în adâncul de somn şi vise…

îmi lipesc trupul de somnul tău,

îţi simt tresărirea

sub  mâin

 Pe cerul nopții mele ți-am văzut privirea,

 Albastre stele care pe boltă strălucesc,

 Dar am știut atunci că-i numai oglindirea

 Ochilor magnifici ce-același cer privesc.

 Pătrund în al tău suflet și-i văd nemarginirea,

 Resimt din plin fiorul ce tainic

De câteva nopţi somnul meu e nesomn, gândurile se risipesc în întuneric, în haosul ce mă absoarbe. Categoric, serile de mai nu sunt romantice, sunt verace. Tristeţea e mai seducătoare decât fericirea, aşa că azi vreau să fiu romantică. dar dacă nu-mi

Neguri colindă păduri,

siluete de ceaţă

rătăcesc printre hăţişurile acestei iubiri

îndrăznind spre idealuri.

De neajuns, de necuprins

spre piscul încununat de albastru.

De jur împrejurul pământului,

doar cerul este acelaşi ostatic

îndurând penitenţa iubirii.

Se leagă pământului,

haos purtător de duh,

printre cele curate zilei.

S-au prefăcut în somn şi linişte

să poată trece pragurile.

La fiecare scară era un cavaler.

Ei vor salva regina soarelui-

- poveste pentru puiul meu...

Nici bine ochii n-am deschis
singurătatea mă izbeşte-n faţă
şi-abia ieşit din paradis
o altă amintire mă răsfaţă

Singurătatea mă izbeşte-n faţă
nimic cu nimeni se-ntâlneşte
mă nasc în fiecare dimineaţă
cum apa domnilor din peşte

Nimic cu nimeni se-ntâlneşt

Din hăuri neştiute şi zăpezi virgine

S-au ridicat speranţele spre stele.

Precum o pasăre spre zările senine

Îşi întind aripi gândurile mele.

Prin crânguri se aude cânt de primăvară,

Răsar pe ramuri muguri de nelinişti,

Iar ale mele doruri rătăcesc pe-afar