Blog

Nimicul despachetat pe bucăţi din lada ruginită.

Fecare bucată poate reprezenta întregul
de parcă ar fi un copil fără părinţi.

In acest univers lumina îşi destramă trupul,
spulberă nisipul şi acoperă tăcerea uicigaşă
de care mor păsările pe capete,
nic

Bucurie

Ne bucurăm de tainicile șoapte,
de podul între suflete legat,
rostiri de dor din zi și noapte,
pe buze strigătul crăpat.

Ne bucurăm și de un vis,
cuvântul dintre flori și ram,
lumina peste un abis,
de tot ce am, atunci când n-am.

undine

în primăvară când

vântul se joacă prin stele

şi cerul rămâne albastru,

de geana umbrei

prind ochiul lunii

şi-o frunză se –agaţă

 de astru.

fântâni ca amfore

cu cumpene-n vânt,

izvoare limpezi

ies din pământ,

timpul se-adună

 cenuşă-n cuvânt,

tăcerile mele

Renunţarea îmi pare dureros de amară,

Am lăsat fraţi, părinţi... şi copiii în ţară...

Plânsul meu ca  un clopot către cer se înalţă, 

Mă întorc gând şi suflet, mă întorc iar acasă.

Erai mustul pământului sub tălpile goale,
rodul cu gust de pâine caldă
ce stâmpără foamea.

Cu haine colorate fiecare anotimp
fuge de la o mare la alta-n pe drumuri
pline de cenuşa risipită a istoriei
dincolo de care s-au înălţat biserici,
să se închin

Chipul tău de înger aprinde flacăra 
care palpită cu fiecare bătaie a inimii mele. 
În privirea ta, alunecând mă dezbrac, 
mă scufund şi redescopăr fericirea. 
Pe buzele tale găsesc cea mai dulce otravă 
din câte au existat vreodată 
şi vreau să o la

Nebunia vine peste mine, peste ţine,
într-un asfinţit convulsiv, indigo.
Las parfumul meu pe florile de iasomie,
dansăm un dans de umbre călătoare
cerşim o dulce-mbrăţişare
topim buzele-ntr-un sărut de sare…
Mătasea neagră alunecând
dezveleşte

mustind în coaja timpului
lumina izvorâtă din începutul lumii
se proiectează pe umbrele corpurilor 
vii sau nu
cerne ploi de temeri 
peste cumpăna dintre ieri şi mâine
rupe lanţurile tăcerii 
ferindu-le de arşiţa neputinţei
a deznădejdii
de sub geana cerului
l

      Felicitări şi sincere mulţumiri, doamnelor: Lenuş Lungu, Mimi Boroianu şi domnului Muntean Ioan! Iniţiatorii  proiectului pentru volumul  "Zborul frunzelor în ceruri"- Antologie; Felicitări tuturor participanţilor, felicitări şi domnului Aurel

O umbră se întoarce-n valuri

Şi ca un val se-mpotmoleşte

În sufletul trudind amaruri...

În timpuri de demult priveşte.

Casa pustie mi-e labirint...

Simt nevoia să tac, să te-alint...

Privirea confuză în gol se afundă.

Ninsoarea târzie bate în geam,

Pe străzi viscolul urlă infam,

Fulgii discreţi se topesc în oglindă.

Oraşul gri şi pustiu  se- acoperă

Cu-o haină absurdă, sti

Tristeţea, amărăciunea sufletească se cuibăreşte în sufletul omului,
când îndoielile adie prin preajmă, ca rafalele de vânt.
Lupţi din răsputeri cu raţiunea, ea, îţi spune, ori adevărul crud al realităţii,
ori acel adevăr care îl construieşti tu, dup

An de an in Martisor,

Sarbatorim cu mult  dor,

Pe cea care-i mai de seama,

Sotie, iubita, mama,

Care tine mult la tine,

Si la rau, da si la bine

Ea este cea sufletista,

Dar si alta mai exista ,

Fel de-a fi exact opus,

Celui prezentat mai sus,

Pentru care tu es

O frunză de dafin îşi epuizează mirosul
într-o ceaşcă de vin fiert,
mi-au înflorit literele sub coaste,
sunt nişte sunete de ţimbal
sfârâie ca pe un grătar peştele sărat,
alte arome dospite.

Gura face pungi de plăcere

în care curg ape nebune,
clipele s

Un strop din cer…

O picătură de viață

pătrunde-n solul arid

al sufletului meu

încolțind sentimente latente,

uitate,

ale unei alte vieți trăite

inaintea mea.

Simt că acestea,

deși nu imi aparțin,

îmi umplu destinul,

acaparându-l cu totul,

făcând loc trăirii

celui

pe alei primavara răsuflă despletită de nervi
matinale pisicile miorlăie languros ca la galerie
noi jucăm în prim-plan scene fără dublură
cascadorii împart câte o lalea doamnelor cu zile
de schimb
cerul pictează egoismul pe biserici
îmi sădesc în suflet gh

Deschid fereastra zilei ca un impuls de gând,

Să intre primăvara pe-o aripă de vânt.

Respir chemarea vie cu aer de speranță,

Reinventez clișeul cu ce-i frumos din viaţă.

Aștept iar primenirea câmpului, azi stins,

Cu verde-n unduire ca un descânt nescris,

astăzi am devenit mai înţelept

după lecţii repetate

servite elegant de viaţă

am învăţat câte ceva,

am cântat

pe note înalte

cântecul neterminat

al unei balade de doi bani...

gândul a făcut popas o clipă

răsfoind selectiv printre amintiri

a triat neîncetat

cu o

Lumina mă poartă

din ochii tăi până-n apus,

noaptea se-adânceşte în umbre

sub paşii mei obosiţi,

vântul naufragiază în ramuri

şi-adoarme–un somn greu.

Lava topeşte zorii

în negrul pământ,

în apa mării...

-      Cum să nu iubeşti femeia care plânge?

Cum să nu

Mă deșir


Mă deșir ca năframă în dorul de ține,
pe țărmul de vis, când o iarnă petrece,
mi-e cerul albastru cu surâsul de bine,
când timpul se închină, dar valul e rece .

Mă deșir într-un cântec,nerostit, parcă-i mut,
ca țipăt la maluri ce-ți