Blog

Cuvintele, răzbunătoare, s-au adunat pe hârtie

îmi colindă sufletul la început de primăvară

pe jumătate îngropat în păcatele de ieri

strânse cu grijă sub lespedea unui vis.

mâna refuză pixul îngheţat pe cuvântul „fericire”,

stâlcit de pref

Cand privim in calendar,

Este primavara iar,

Insa nu trebui uitat

Martie abia a debutat,

Cu niste zile bolunde,

Care multe pot ascunde,

Fiindca iarna pitoreasca,

Face vizit-armeneasca,

Vizita cu N urmari,

De drumuri multe blocari,

Care s-or mai remedia,

De-a ve

De 8 Martie:

eu te iubesc, penelopă

stai întinsă tu, femeie, pe un pat de  vise dulci,

parc-ai sta în așteptare și nu vreai ca să te culci,

ai pe cap maramă  albă, trup de aur, sâni de aur,

plămădită din miresme, de un mare meșter faur,

în vârtejuri diaf

Dincolo de realitatea de zi cu zi pe care o percepem noi oamenii, dincolo de aparenţe, se pare că mai există o lume neştiută, o putere nevăzută care uneori, preţ de câteva minute, ne deschide o poartă spre o lume care ne fascinează cu ineditul ei.

Und

            Am obosit să aştept un semn de la tine, şi m-am întins pe malul apei, cu urechea lipită de nisipul fierbinte. Scoicile-mi şopteau cuvinte amăgitoare despre iubirile noastre, despre singurătatea din mijlocul lumii, despre reguli încălcate,

Îţi aduci aminte de semnele cu care coloram cerul?

Mi-ai spus să nu le mai folosesc. Cerul era pentru mai mulţi

şi, atunci, m-am ascuns printre rânduri de cuvinte

să ştii că erau doar pentru tine. Acum, tu,

te piteşti de îmbrăţişări de litere

şi pictez

mă-ntorc în amintiri

și caut strălucirea timpului de-odinioară

pierdut  printre decenii

trecute și petrecute

printre nopțile nedormite-n iubire

și săruturi mistuitoare

printre visuri înalte

și gânduri zburate

în întâmpinarea păsărilor călătoare

ce purtau cu

Tălpile înfloresc a drum prin stepă,
caii soarelui mă ajung din urmă
se duc la malul verde al râului,
imperceptibile adieri joacă în coamele lor
cu degetele toamnei care se apropie
odată cu deşiratele ploi.

Clipele lustruiesc argintul şi rotesc acele

doina mea de peste deal

doina mea de peste deal,

 cântă-mi, dragă, din caval,

și mândrei adă-i prinos

cântec din fluier de os,

că era pradă ușoară

pentru ea ca domnișoară,

tot ce-a fost în văz vedere,

mi-era singura avere,

mă temeam să nu o fure

un tâlhar cu

O POEZIE DIN SUFLET PENTRU TOT CE INSEAMNA... FEMEIA...LA MULTI ANI TUTUROR...

Iubită, Mamă, Bună

Te-ai întrupat din umbre,
Ai devenit lumină
Te-ai risipit în cețuri,
Ești printre flori sublimă.
Nu știi decât ce-i șoapta,
Cuvântul ți-e alintul,
Dreptatea ţi-

Vine o vreme

când mâinile mamei,

neputincioase,

abia mai pot să şteargă o lacrimă,

să mângâie icoana 

zidită în altarul sufletului său.

         *

Mămă,

plămada ta de-a pururi 

răsare din sămânţa 

nepângăritelor iubiri.

       *

Mamă, mamă,

crâng în floare,

apă li

cum mureau gutuile la fereastra mea
din adânc îmi ţâşnea un ţipăt mut ca o fiară
şi mă frângeam şi mă pierdeam şi mă uitam /într-o lume nebună
căci timpul te roteşte cu rost şi slavă, câmpia mea
venită din ţara luminii, din ţara lui soare răsare
şi t

N-am să mă schimb


N-am să mă schimb, mai bine tac,
la pieptul tău, ca întâia oară,
nu vreau să fac lumii pe plac,
nici dor nu vreau ca să mă doară.

N-am să mă schimb în ochi păgâni,
căci tu cobori din vis divin,
să crească urma mea-n fântâni

O sirenă aruncată pe ţărm de valuri uriaşe
nu se retrage-n mare odată cu ele
priveşte nelămurită
până o recuperează următoarele valuri.

În mintea ei îndrăgostită de pământeni
se produce declicul,
rupe margini împosibile,
tăcerea se-mparte între suflet

Am hotărât,

Nu demult,

Să împart timpul în două:

Viața, sărutul, îmbrățișarea...,

Destinul, universul, totul...

Inegal, necântărit, nemăsurat!

Acestea mi-au fost condițiile...

Tot atunci,

Am hotărât

Să privesc puțin mai îndeaproape

Particule de viață, posibi

Ce fără margini încântare

ce cântec fără de-nceput
ce taină revărsată-n mare
femeia porneşte c-un sărut

Ce cântec fără de-nceput
femeia-ncepe cu sfârşitul
dar niciodată n-am s-o uit
femeia-i pâinea şi cuţitul

Femeia-ncepe cu sfârşitul
ce taină revărsată-n

Se duc clipele alene

Căutând nemărginirea

Plânge sângele în vene

Dorindu-şi doar nemurirea.

Zilele se duc şi ele

Ignorând dezamăgirea

A rămas o zi din stele

Ce îşi cântă contopirea

Dintre două boabe cele

Pe care doar ea natura

A-ncercat ca peste ele

Să presare

La mulți ani, scumpele mele prietene!!!

Vă doresc sănătate, împliniri, să vă bucurați de floarea minunată a vieții
voastre, voi, stamine galbe între petalele cu nuanțe curcubeice, cu exotice

parfumuri,înminunate de raza aurie a Regelui Soare,înviorate

O pasăre în ceruri cu aripi maiestuoase, 
În zborul ei feeric și mândru printre nori, 
Cu o zeiță-o asemăn pictată în culori, 
De un artist celebru în linii prea frumoase.

visul unei nopți de primăvară

parcă te plimbai pe cer

 printre stele și luceferi,

c-un contur de lună plină,

rătăcită prin grădină.

stam lungit pe iarba deasă

 și priveam la tine-ntruna,

erai tu sau era luna?

tot călătorind cu mintea

printre norii afumați,

i