orașul își schimbă pantofii de coral la intersecții
suflete blurate aburesc geamul tramvaiului
niciun doctor nu practică autodisecții
plouă cu tăcerea unui somn ce rupe plasa
captivantă
liftul claustrofob urăște zidurile necomerciale
se sare cu parașuta de
Posturi recomandate (10477)
Mi-ai fost, îmi eşti…
Mi-ai fost plinire, început
Şi leagăn fragede-i pruncii,
Mi-ai fost tot ce-ai putea să-mi fii,
Zidire-n care m-am născut!
A lumii jumătate eşti,
Regină peste univers,
Zeiţă, muză pentru vers
Şi zână bună când zâmbeşti.
Eşti bucuria zo
(Foto de aici)
În ele sunt tristeți neașteptate
și bucurie căreia-i știu rostul,
lacrimi ascunse și taine criptate,
iubiri uitate făr-de adăposturi.
O anonimă, stea ascunsă-n vers
și nemurire în cuvinte oarbe,
asta-i femeia. Strop de univers,
gingașă f
Împins dincolo de arestul mâinilor rebele
nicio încăpere nu-mi pare sigură
mai mult decât zăvoarele puse.
În memoria cheii rămâne dilema,
să-şi acopere gaura ori nu
cu glasul tăcerii
unde cruda aşteptare în vârful şperaclului
sparge întunericul.
Ziduri
S-a terminat ziua asta va începe alta…mă-nvârt în cercul vicios al gândurilor mele.
Privesc foile albe, iar respiraţia alertă vrea să mă încurajeze, tâmplele îmi zvâcnesc, apoi pulsul devine mai slab, abia perceptibil. E atâta linişte că îmi aud băt
Gânduri despre literatură
Consider literatura ca pe un prunc îngrijit cu delicateţe şi dragoste, alimentat cu sentimente profunde şi miere de litere izvorâte din suflet. Cuvintele, oh, ele sunt zâmbetul artistului, durerea lui, lacrima lui... În liter
unde-mi sunt cuvintele nescrise până acum?
pare ca şi cum ar fi undeva într-un sertar la dospit
ca un privilegiu
sau în butucul de plop
pus la topit înainte de a fi tras în hârtie
prin care colcăie viermi uriaşi
mai mari decât degetul mare
mă uimeşti îţi
RÂNDUNICA MEA
Sub streașină, la fereastră,
O hărnică rândunică,
Fără cursuri de „maiastră„
Și-a făcut o casă mică.
Este bine construită:
Din pământ, pleavă și... ghici!
Cu apă fiind lustruită,
Pare a fi din chirpici.
Înlăuntru mobilată
Cum nu ți-ar t
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI
Într-o zi, pe la jumătatea lui iunie, plec cu noaptea în cap, pentru că trebuia să ajung tocmai în Hârtop, urmând să mă întâlnesc cu Marian, pădurarul de canton și brigadierul Benche
Pământul nostru nu-i va fi mormânt
mai mult un praf de uitare şi deşertăciune
în locul unei cruci fără limbă.
Pe urmă-i se vor usca bălăriile,
întunericul va căpăta gust de sare
şi totul se pierde în ce n-a fost niciodată.
Iarna pune pe ziduri acoperiş
Doar timpul mai așteaptă o veste de la tine.
Eu, resemnat și singur, mă uit pe o fereastră
Și-un gând pierdut în zare oftează și suspină
Privindu-mă pe mine și florile din glastră.
S-au ofilit de-o vreme căci fără a ta iubire
Pierdute-au fost în noap
Din sâmburele trupului se ridică sufletul
mai presus decât fiinţa la nemurire,
aburul viu se pătrunde cu duh
şi Dumnezeu suflă deasupra lui
descântecul universului.
Un halou de uimire despică cerurile
cu arbori de lumină
ce îngheaţă limba de piatră a
Dar, vino...
În plină noapte,
în marginea zării,
la capătul mării...
când luna rotundă
ne-aşteaptă...
Vino,
să jucăm un joc ciudat,
să ne găsim
îmbrăţişaţi în jurul lunii...
Eşti dator
cu parfumul zăpezilor,
cu albastru cerului,
cu necuprinsul zării
şi adâncurile toate,
cu nepătrunsul
şi azima cuvântului.
Auzi tu cum bate inima în piept dinainte de a fi acolo?
E întinsă pielea
sau
creaţă, în locul ăla.
(Nu-mi dau seama dacă ea sau mâna mea.)
Nici nu ştiu dacă o auzi. Că nu mai bate, ea.
Bate cerul cu picuri de ploaie, pământul
şi ochii se bucură printre
ramuri goale în ochii orizontului...
prin vene seva sfinţeşte amurgul
când zboruri încă necoapte
îngenunchează noaptea
timpul sapă în preaplinul umbrelor, tăcerea
seva dulce a simţirii
hrăneşte gândul sprijinindu-se de păreri
pătrunde prin vitraliul şters
Îmbufnată şi golaşă
Şade iarna pe-un pripor.
Plăpumioara ei gingaşă
Tremură într-un răzor.
Că din groasă cum era,
Mai acum vreo două zile
A rămas ca o perdea…
Ici şi colo albe file!
Soarele îi face semne
Dintre nori morocănoşi,
Iar pe-o streşină de lemne
Cânt
E seară la mare şi azi te aştept
dorinţa o scriu pe nisipul fierbinte
Trag aer puternic în piept
şi sarea din aer se-aşterne în minte.
Rog valul mărunt să mi te dea,
alt val se întoarce în mine,
cad pe nisip, tu alină-mi durerea
deja-i întuneric, în mine e
Azi glasul vântului îmi şuieră-n auz
cuvinte tăioase,
azi ninsoarea amară îmi sapă-n obraz
răni dureroase,
azi viscolul îmi picură în vene argint
mirosul de brad, lumina gălbuie
azi mă apasă
un coşmar fragmentat fără nume …
Mi-e frică de îngeri căzuţi pe păm
Uite, iubite,
copacii ning cu ardoare
în faţa ferestrei!
Să visăm la petale,
la fulgi satinaţi de zăpadă,
să ne prindem de mână,
să culegem buchetul.
Uite, iubite,
copacii ning cu ardoare!
în imagine: Apple tree in Bloom at Giverny, de Claude Monet
CULTURĂ PRIN MEDALISTICĂ – ACADEMIA DE ÎNALTE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI
Academia de Studii Economice din București, abreviat A.S.E. București, este o instituție de învățământ superior de stat, fondată în anul 1913. Sediul A.S.E. se află în Palatul Academiei Comerciale, situat în Piaţa Romană. Academia de Studii…
Citeste mai mult…Capriciile iernii
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Ninge în Brăila
Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Într-o iarnă
Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!