Blog

Mă privești cu ochi absent,
Dureros mi-aduci aminte
Că-s aici, printre cuvinte,
Anonim într-un prezent.

Printre rătăciri rebele,
Am sperat că-s vis etern.
M-am trezit că sunt infern,
Un pribeag fără de stele.

De-aș putea, într-o desagă,
Aș pune o lună

De dincolo de trupul distanţă de mine, cerul şi-a înnoptat ziua.

Se anunţă un cod de culori şi frigul cade. Mi-am tras

peste mine, plapuma din noaptea cu vise.

Frământ dorul în palme

şi-l las de pază să fie,

să cânte în limba lui,

a sufletului

când vine

Cu aerul închegat în zăpezi
pătura albă ţine de cald pământului,
din gelozie
ai putea să mă cuprinzi cu gheaţă,
să-mi răceşti până la insuportabil inima
în care ai putea încăpea cu ură cu tot
ca într-o arcă.

Mă faci să-mi pierd răsuflarea vitează
pent

INGRID-UN VOIAJ CU BUCLUC

Era către sfîrșitul lui septembrie, fusese o zi plină nu avusesem un pic de răgaz pînă pe seară cînd lucrătorii au terminat lucrul pe ziua respectivă și eu îi așteptam să vină la masă. Prin părțile noastre se obișnuiește că a

Nu vreau să mă îmbăt

cu licoarea lui Bahus,

doar cu dragostea ta,

iubito eşti templul

sufletului meu

Acolo te aştept

în fiecare secundă,

în fiecare zi,

în fiecare noapte

Eşti motivul existenţei mele

Paradisul redescoperit,

un vis frumos ca primăvara,

izvor  de

prima fugă a lui bach

poemul se depărtează de visele mele

și iarna îmbracă vârfurile munților în rochii de miresă,

pe unde odinioară fulgerau boturi de turme

și se-auzeau glasuri de doine care plângeau,

astăzi tăcerile au pus stăpânire peste toată zarea,

e

De ești tu aceea, eu nu-s soțul tău

(Episodul I)

Uff! Diseară trebuie să plec la un botez. Din ăla necesar și obligatoriu,  de la care n-ai voie să lipsești. N-am nici un chef de petreceri, aș sta acasă să citesc. Dar nu se poate, trebuie…

Nu mi-au plăc

Pe o margine de pământ, printre rânduri, lumea mea.

Ce rost ar mai avea cuvintele aici,

când doar şoaptele pictate de fulgi,

din cer şi viscolite de vânt, în aer,

e limba(jul) privirii din sufletul

ascuns de fâlfâiri de aripi în zbor  

şi apus de zi s

1  Soarta ne goneşte aprig 

În câmpii de griji, 

Ne trezim cu ochii-n lacrimi, 

Singurei şi trişi. 

R: Viaţa-i grea, viaţa-i grea, fără Dumnezeu, 

Ne-amintim, ne-amintim, doar când ne e greu. 

2  Ne-nălţăm către lumină

Şi facem averi 

Dar uităm promisiunea 

V

Ei, caii soarelui veneau odată cu lumina
în câmpii chemaţi de anotimpurile calde,
să rodească bobul pământului.

Ierburi înverzite o să-i hrănească
şi liberi vor purta semnele-n frunte,
nimeni nu va veni să-i prindă
ori să-i deoache mirându-se.

Nopţi de

INGRID- LIA ȘI CIUFU

Zilele se scurgeau, încet pentru mine ,trecusera trei săptămîni de când începusem lucrările de renovare la casă și eram destul de entuziasmată văzînd că pînă la urmă lucrurile prind contur însă eram destul de ocupată. Erau destule

Îmbracă-mă în flori de liliac

Și dă-mi un trup măcar cu împrumut
Să poți simți, gustând insomniac
Iubirea-mprăştiată-n așternut.

Îmi tremură azi, ca hoţii,
Demnitatea şi chiloţii.
Abuzând de-a mea putere,
Din şpagă făcui avere.
.
"Microsoft" şi "Gala Bute",
Situaţia se-mpute!
Vânată, strânsă cu uşa,
Voi da-n gât şi pe mătuşa!
.
Eu prin mall-uri la Paris,
Săracu' mânca în vis...
Eu pusă la

S-au răstignit

S-au răstignit tăcerile-n pripas,
ca un vlăstar de munte-n sol puțin,
un vis să-l lași în visul ce-a rămas,
o rădăcină prinsă în destin !

Să-l lași în lumea sfântă și curată,
în solul din destinul de orfan,
Dumnezeirea mea din

Privesc nebunia de dincolo de fereastră, 

Caut speranță în fumul de la țigară

Unde au disparut oare visele, dorințele de altă dată?

Oameni grăbiți, reci aleargă haotic prin viață

Uităm încotro ne îndreaptăm, ramanem goi

Nimicul ne înconjoară, sub o formă 

Cu voce duiasă 

Te-aşteaptă acasă

Şi sufletu-i cânt, mângâiere...

Lumină şi pace, 

Sete. Sete nebună din noaptea prinsă în liniştea iubirii de stele,

mă prinde.

Mă adap din (ne)murire şi trec

şi munţi şi văi şi ape dintre noi.  

Mă-ntorc în poartă.

Poarta noastră cu amintiri şi gânduri şi şoapte.

Plătesc restanţele trăirii neîmplini

Când sună din bucium târziul

Şi dealul e - ascuns în ninsoare,

Pe buze de nori se preumblă

Cerneala ca-n rând pe scrisoare.

Şi-n neguri de fum se îmbracă

Castelul cu trepte de ceară,

Domniţa se roagă să treacă

Un înger s-o scape de fiară.

În lanţuri se zbat