Blog

Legănarea valurilor o porți în coapse
Elena din Troia, Floarea soarelui te invidiază
Niciodată nu va egala strălucirea cuvântului tău
Uneori e greu să trăiești în umbra Lunii!
Și soarele ți-a recunoscut valoarea.

Lumea suferă de o epidemie a inv

E plină de ondulaţii printre rânduri,

hârtia după tremurul minţii.

Se lucrează la reabilitarea şiroaielor

de cerneală curse pe albul plin, picat

în fulguiala de după ploaia din suflet.

Se creponează cu valurile de dor

consolidat de timpul trecut,

la vii

Îmi pare totul structurat pe etaje,

Lipit cuvânt de cuvânt,

Amintire de amintire,

Clpesidră a timpului ce are sparte capetele

Să fuzioneze nisipul la infinit

Atunci când el se desparte definitiv

De momentul actual,

Lăsat totuși în urmă

Să-și fărâmițeze sing

-       Scurt fragment  -

  Mă doare privirea... Am privit foarte atent spre zare, încercând să aduc ceva către mine... Nimic nu s-a lăsat atras și mă apasă o mare deziluzie, chiar mi-am dorit să rup gura târgului cu vreo cucerire a infinitului. Încă

Cu pereţii plin de fisuri, îmi umplu aparatul de fotografiat.

Aici şi aici şi acolo e o crăpătură şi am rămas fără cerneală

în stilou să-mi stropesc hârtia cu albastrul ei.

Aştept mintea să evalueze pagubele, să mă treacă în registru.

Trebuie reabili

 Se ascund azi,clipele-ntre ziduri
 ce tainic, cresc la margini de zări...
 frunze rătăcite-n tainice chemări
 plutesc pe-ale pământului riduri.
 
 Șoptește noaptea un vals tăcut  
 când frunze arămii și-obtuze
 cad lin in ploi de sărut pe buze,
 lipin

... să nu deschizi poarta

Din care

s-au prăbuşit amânările...

...nimic mai aproape

Ca-n dimineaşa cafelei

Cu crengile frânte...

... uitarea

Îmbracă pe-o mânecă Jiul

Restul e val...

...câtă duioşie

În zâmbetul fia

De dragul tău, eu şi mâine m-aş vinde,

de dorul tău m-aş aşeza pe rug;

ca pe Bruno, flăcări m-ar cuprinde

şi până la stele s-ar tot întinde.

De aceea recunosc trăirile suferinde

şi nici nu ştiu, la tine cum s-ajung;

de dragul tău, eu şi mâine m-aş vinde,

de

... voiam sa ştii c-a înfrunzit uitarea

Pe zidul necuprinderilor noastre

Lipind şi dezlipind ferestre de duminici

Crângul de braţe înrobite spaimei

Adăogând amiezelor din coapsa nopţii

Arborii lumii-ntinşi la drum

Urar

 
 
 Mă plimbă marea pe-o chemare
 ce strigă furtunatic peste pietre
 și-mi dăruiește alge-n loc de floare,
 pierzându-mă-ntre puncte eclimetre.
 
 M-aș pierde în adâncul ei albastru,
 s-aud cântând sirenele divin...
 când Poseidon mă va pr

Uneori 

Uneori cuvintele nu sunt îndeajuns 
să lumineze calea,spre locuri care tac 
un univers furat, sau poate-n dor apus, 
e împovărat de toamna copacului sărac.

Nivel de trai
Leafa, pensia hazlie
Astăzi e o fudulie
Că ajunge, de o-ntinzi
Şi nevasta de o vinzi!
Dar n-o măsura nicicum
Că, poţi ajunge pe drum

Şi regreţi, asta-i năpasta

Că te lasă şi nevasta!
Leafa, pensia, ciubucul
Va creşte de cântă cucul,
Că

În tăcere, gândurile s-au îngrămădit pe scoarţa sufletului.  

Liniştea mea, nu se mai auzea. O voi tăcea,

o vreme, să simtă că n-am plecat.

Secerişul e doar pentru neghina ce trebuie

scuturată. Să iasă bunătatea deasupra.

Să se ningă cu alb peste noi

A lăsat cerul peste pământ, ceaţa.

Mă întrebam dacă a obosit

să ne privească sau doar se odihneşte?

A închis o clipă ochii să ne (cu)tremure

împăienjenişul din gânduri.

Să îi deschidă pe ai noştri.  

Să vedem minunea vieţii – iubirea.      

23.11.20

Pășesc pe-o margine de timp,
aș vrea, să nu mai doară
dar, deșirând doar amintiri,
tristețea mă-mpresoară.

Uită melancolia

prin pagina toamnei

răsfoită de dor...

Lasă-ţi visul spre zare

nu-mi trimite 

frunze de-a valma

prin gânduri târzii.

Citeşte-n cartea toamnei

poemul despre păsări

care pleacă 

pentru a se reîntoarce 

primăvăratice

de sub margini de lume.

Citeşte,

de Ştefan Augustin Doinaş

Prin apa cerului, îmi las capul.

Mintea fierbe printre norii şugubăţ iviţi

în ingredientele unui bol cu ciorbă.

Trupul mi-l odihnesc pe un pat de cartofi,

la cuptor, să-mi dea căldura din viaţa trecută.

Sufletul îl prăjesc, în tigaie, să fie pârjolit

Se răscolesc ploile în nori,

seninul se lasă în braţe de fum,

din vechi amintiri,

 obosită pasu-mi adun.

 Dorurile toate

îmi par atâta de străine,

lampadare aprinse-n ceaţă…

şi eu cobor iubite

cu umbra tot mai străvezie

în plânsul corbilor prophetic,

fără să ş