Blog

pe-o gură de han

în plopii impari

migrează silabe de rugă

şi nuduri dispar

prin golfuri de ceaţă,

pagode de crini

 pe frunzele moarte

se zbat peste brume

cu dorul de viaţă.

o harfă-i văzduhul

şi frunzele zburdă,

gura de rai

 în  vâltori de potop,

trec păsări

 p

Pufoasă şi mică,

gingaşa pisică

avea a ei muncă,

cu a ei stăpână, împreună,

vindeau ziare, mână-n mână.

Venea omul de la piaţă,

cu un zâmbet larg pe faţă,

de la pisica şugubeaţă!...

Căţelul pletos,

privind doar în jos,

cu picioare scurte

şi cu gânduri multe,

îşi

Din marea de iubire


Din marea de iubire, zăgazuri mari se rup
unind un labirint, cu-a veșniciei vânt,
tu să clădești iubito, un altul cu-al tău trup,
și-am să ridic cetate, cu tine, din cuvânt.

Să nu lași dorul nostru, atât de mult visat,
pe

 Dacă pe "timpuri" nu era un drept ci era o obligație acum a devenit o glumă. Avem dreptul să învățăm dar, unde? Dacă înainte fiecare comună avea o școală acum au doar ruine, dacă le mai au...iar la oraș şcoala a devenit un loc unde să pleci de acasă

M-am aplecat să ridic o boare

De adevăr pierdut în iarbă

Am presărat apoi o floare

Peste văzduhul fără vlagă.

Sunt amintiri ce reclădesc

Iluzii ce coboară-n noapte

Apoi pe rând uşor pălesc

Fără a fi spuse chiar şoapte.

De nu mă crezi, tu ştii mai bine

Dar ce

Sentimente contradictorii, resentimente, furii mognite se strecoară printre noi ca un vânt în deșert și ne usucă sufletele întunecând cerul , făcându-l să plângă cu lacrima disperării, întunericul ce ne coboară în oase din ce în ce mai adânc. 
Oare at

Ceru-i deasupra și-i trimite

Lumini s-ajungă pe pământuri,

Sugrumă noaptea din morminte,

Dă roi de fluturi albi pe câmpuri.

S-oprește timpul printre rânduri

Ca un apus de toamnă rece,

Țesând poem din zbor de fluturi

Ascunși în visul care trece.

S-oprește t

De vorba ta scurta ma agat

Si o deduc din romanul negarilor precum

Doua-trei  fantezii ce mocnesc una peste alta blegi,

Lasand sa se vada pe o raza de o viata

Disperarea golului din cearsaf de la ora 4 dimineata.

Si e minunat pe cat este de inspaimantator

Trăim haotic

Dezordinea ne invadează

Doar libertatea de sub papuc

E cea care uneori mai contează.

Nu vreau sclavie

Nici schingiuirea frunţii

Dar vreau să reînvie

Ea conştiinţa minţii.

Vrem libertate

Pentru eternitate

Vrem grade de modernitate

Mai mult decât se

Când zăpezile din ploi

 argintu-şi adună

Furat cândva din recea

 scurgere de lună

De mult păianjenii

au început să ţeasă

Din fire de viaţă

 amintirilor plasă

Aducerile aminte

  par mai frumoase

Sub ramul inimii

cu visele sfioase

când iarnă aşează

 sub ochiul  

S-a pornit din seninul nopţii, burniţa.

Se aduna pic cu pic, bob cu bob

pe la secţiile care le-am implantat

înlăuntrul şi în afara mea.

Îmi aleg aripile cu care vreau

să zboare viitorul peste trecutul meu

şi (sper) nevoie am de toţi

să-mi marcheze drum

Toamna picură-n veșminte

Mii culori din curcubeul,

Care vrea să iei aminte

Că ea duce-n an tot greul.

Își așterne văl pe munte,

Nedescris îmi pare cheiul

Toamna picură-n veșminte

Mii culori din curcubeul

Cerului cu lacrimi multe,

Cristaline ca smaraldul,

Rev

Se plimbă prin stomac, pe toate străzile lui,

fără să mă-ntrebe şi nu forfote.

Doar îmi roade dalele pavate spre creier.

Am convocat o şedinţă de urgenţă,  

să aflu de ce nu ştiu nimic de virusul ăsta,

de ce nu curge?

La regim strict de uscături şi odi

S-au aşternut peste anii mei, frunzele timpului

şi eu eram departe, în zbor, în gânduri.

Vremea îmi cere să mă-ntorc. Ea nu ştie

că am decenii cărunte la poale de când

tot sap în zidul roşu ce mă-ncearcă

şi mintea încă visează, vibrează, ascultă

ciocâr

Pe chipul tării încununat cu flori

Slovele istoriei pulsează-n trei culori

Spice-aurii, pe trup frumos de tară

Ocean aurifer în matca-i milenară.

Atât de grăbit ne penduleaza timpul

Când bobu-n câmp petrece anotimpul

Cu primavară mugurii se vor desface

Iar

Se lasă în noapte frunze de niciunde coborâte de vânt,

peste chip. Mă anunţă în reprize, ca un fluier comandat

de şuierul plămânilor din pământ, că vine.

Se lasă sec peste trup cu voie bună, bucurie.

Se opreşte tot. Se dă voie la iubire.

Iubire de sufle

M-am întâlnit recent cu Ea

Avea aerul de mare divă

Deşi cunoştea persoana mea

Purta o faţă costelivă.

I-am dat bineţe, m-a salutat

Dar o trăda cel tremur

Era nervos şi agitat

Am înţeles că-i un cutremur

Că nu e bine pentru noi

Timpul se scurge-n haos

Şi este b

Spre aeroportul de vise mă-ndrept acum.

Merg pe strada mea. Nu am teamă

de toate A-urile din drum, dar

poate vreo ambuscadă creată

de vreo groapă, îmi încetineşte mersul.

Îmi conduc gândurile să zboare în diasporă,  

să-ncerce să-mi aducă sufletul la u