Din valuri te înalți ca un poem
când viața, tragic, colțul și-l arată.
Și n-ai niciun regret, niciun blestem
pentru acei ce te-au trădat odată.
Așa a fost să fie uneori,
suntem pe-o scară-n lumea efemeră.
Am vrea s-avem în viață numai flori,
de multe ori d
În acel atunci
tu ai deschis ochiul ceţii
tăcerea de spaimă şi durere
neputinţa mea de a vedea
De a înţelege
De a crede
sclipirea senină din mâinile tale
din zâmbetul tău
cobora în încolţirea altei ierbi
În acel atunci
nu se mai ţeseau anotimpuri
dimineţi şi
De aş avea habar, sufletul nu ar şti
de dorurile mele. Şi e încă toamnă
şi frunze se aşează pe alei. Mă dor toate
când coboară pe pământ.
Nu ştie de ce le vopsesc în roşu. Sunt
stropii din zborul nopţii căzute peste vise.
Ele sunt albastre.
12.
Se mârâie, se latră ca javrele pe drum
Și arătându-şi colți, de os când simt miros,
Ar vrea să fie primi "i-al meu ciolanu'-acum!"
Și se reped să muște mai rău și mai vârtos.
Când lupta este strânsă în față-i greu s-ajungi,
Dar nu abandonează căci repede
Se lasă înserarea pe căi ce ciute poartă
spre pajiștea cu stele ce se-oglindesc în baltă.
Și-ai vrea să redescoperi marama cald-a verii
ce-acoperea pământul cu visul adierii.
Azi trece toamna grea cu aripi de lumină,
iar sufletul tău plâns tristețea își
Un dulău, destul de rău,
stăpân pe domeniul său,
curtea toată şi la poartă,
toţi din grajduri şi coteţe,
au trebuit ca să înveţe,
că, pentru a le fi lor bine,
trebuie să ceară voie,
printre alţii, şi la câine!...
Ziua toată stă de pază,
noaptea, el mereu vegh
trecătoare mai sunt toate…
toate-s trecătoare, dragă,
sentiment torențial,
a trecut o vară-ntreagă,
am suit încă un deal,
a trecut și toamna bearcă
frunzele filozofau,
ne-nvăța Socrate, parcă,
oamenii încă oftau,
iar decembrie ne țese
lungi covoare de zăpadă,
jenă,
milă îmi e
şi nu că sunt român,
ci că sunt om
în lumea asta-n viteza
degradării omului din om.
Şi scarbă mi-e
de astă lume
ce e-n juru-mi
şi se gudură pe la funduri,
funduri de lemn, de piatră seacă
şi-a omului de jale amară
ce stă şi plânge în pridvor
de
DILEMELE VIEȚII...
Laura Schussmann
Poate nu ar trebui,
dar, câteodată,
îmi este dor de mine,
de cea, care dincolo de ea
și ale ei gânduri și dureri,
nu mai vedea nimic
și pe nimenea..
Atunci..
mă desfăceam toată și completă
în iubire ș
Între mine şi mine, începe confruntarea.
Las dorul să-şi desfăşoare zborul. Gândurile
sunt pline de întrebări. Silabisesc cuvinte
din semne prescrise de durerea de ieri,
cu zâmbetul de azi. Sufletul are răspunsurile.
Mi le pictează în tabloul zilei de
.
Când frunze cad
Când frunze cad și suflă vântul
am gânduri multe, fără număr,
port jertfa mea, ce-acuma îi gândul
de când puneai capul pe umăr.
Simțeam parfumul, gustul lui
pe buze și izvor și sete,
te-ntelegeam ce vrei să-mi spui,
când mă
Locul pisicii pentru mâncare,
e vizitat de multe animale,
împreună,... sau fiecare!...
Vrăbiile, zglobii şi multe,
tot timpul vor să se înfrupte,
pe gard, pe tava cu merinde,
ele se găsesc oriunde,
sar în castronul cu apă,
se stropesc sau se adapă,
parcă form
PE UN PICIOR DE PLAI ... PE O GURĂ DE IAD...
MIORIȚA TRAGI COMICĂ 2014 ÎN PROZĂ GREA SPRE UȘURICA
Laura Shussmann
Nu mai suntem rupți de realitățile lumii ...Ne plimbăm liberi peste tot unde ne aruncă soartă, pe unde ne vrea sufletul și ne lasă
Ți-e visul o pânză iar eu sunt culoarea
Ți-e mâna penelul cu care mă scrii,
Un dor ce nu doarme și plânge cu zarea
În nopți de poveste când nu poți veni.
Ți-e gândul un ton ce-ntunecă visul
Sau pune lumină în ochii ce plâng,
Iubirea-i creionul ce-nchide ab
Se ascunde-n noapte, dorul. Îi e frig
să-şi plimbe singur zborul. Aşteaptă
visul să se-nalţe din gândurile pătrunse
de suflet.
Feeria de lumini din luna muşcată
ca un zâmbet rămas pe chipul întipărit
din icoane, e vraja ce ne-nlănţuie
în ruga iubirii.
Mă dor urechile, dar cine ce să ştie
Mă simt livid de-atâta timp
Îmi duc tot paşii prin pustie
Fără scăpare sau ceva în schimb.
Tăcerea e crescută din visare
Iar din război se nasc invidii
N-a mai rămas tot pur sub soare
Decât un gând şi vreo câteva stridii
Contopesc sentimente strânse în culori,
pe poteci de gânduri plecate din suflet
cu doruri aprinse pătimaş de minte.
Desculţ prin ploaie, alerg
să prind iubirea.
10.11.2014, ora 19, 40’
Academia de Studii Economice din București, abreviat A.S.E. București, este o instituție de învățământ superior de stat, fondată în anul 1913. Sediul A.S.E. se află în Palatul Academiei Comerciale, situat în Piaţa Romană. Academia de Studii…
Citeste mai mult…Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!