Blog

Respiră cuvinte când tăcerea

e cea care mă (cu)prinde.

Mâinile nu-şi pun stop.

Îmbrăţişează fără oprire aerul.  

Apasă buton după buton, particule din suflet

desfăşurat în nemurirea clipelor şi el se supără,

dar simte că e singura mea iluzie, că-l ati

LEGĂMÂNT


Mă vreau legat de-un zbor s-arate,
acea minune peste casă,
flămând, iubind pan' pe-înserate,
sub ceața nesfârșită deasă.

Mă simt legat de îmbrățișarea
și de-o pădure în pragul serii,
când sub uimiri de galben zarea,
mi-a dăruit tră

E plinul meu de tine, aerul.

Iartă  când pare că greşesc. Se-ntâmplă uneori

să mă-nec, să respir sacadat, în reprize. Atunci,  

ochii îmi poartă oxigenul prin roua ce se adună

sub pleoape. E din cauza fâlfâirii aripii tale,

în zbor, prea departe de min

Luna îşi poartă privirea

peste ochiul tăcerii

indiferentă îşi asumă

iluzoria lume a visului

făcând loc dorinţei

iubite în ceasul aceasta

cu aripa prinsă-n genele nopţii

păsările focului s-au cuibărit în mine

îţi simt sclipirea-n umbra risipită

 răsuflarea  î

Prieteni vrem, de când suntem mici,

ai sufletului, ai minţii, ai trupului,

să fim sensibili, deştepţi şi voinici!

Alegem greşit, ne este mai uşor,

luăm prieten doar un calculator,

ne aduce ştiinţă şi putere,

fără iubire, dar cu durere!...

Bine este, uneori,

Gândeam că timpul a trecut peste mine

sau eu prin el şi nu mă găseam.

Mi-am pus, lângă mine, unelte

să-mi ridic o scorbură în adâncime.

Foarfecă, cuţit, hârtie, pensulă şi pix

mi-am luat. Şi nu să-mi creez curriculum.

Să curăţ crengi crescute anapoda,

Bobițe de speranță sub ploape mi se strâng

apus

noiembrie -n gravuri de catifea,

încă mai sunt ţipete prin grădină

şi frunzişul care lunecă galben

încă mai sună a ocarină spartă,

prin ziua scurtă se revarsă uşor

picuri de amintiri, fluvii moarte,

turme de dealuri din copilărie,

podgorii şi pescăruşi

MI-AM PUS TOAMNA LA BORCAN..
Laura Schussmann


Mi-am pus toamnă la borcan,
să îmi fac provizia ideală,
pentru o vreme ireală,
și a iernii lungă hibernare.
Pentru o bună conservare,
am pus un bob de piper
și puțin mai multă sare,
o frunză

Nu știu voi, dar azi, eu, unul,

Îl votez tot pe un ...Escu,

Votul meu, însă nu punu-l

Pe-OTV-Diaconescu;

Nici pe vreun Vadim taifunul,

Nici pe Plagi-Minciulescu,

Nici pe neamțul oportunul,

Sau pe Leana lui Băsescu... 

Nu cu Funar căpcăunul,   

Nici atât cu

SĂRUT DE NOIEMBRIE..
Laura Schussmann

Sărut..
urma pașilor tăi,
cu buze, frunze de corcoduș,
pe asfaltul gri, parcă pierdut,
de atâta tristețe de toamnă.
Gândul mi se zbate, tăcut,
între, a fost și ce va mai fi.
Ne agăț..
iubirea, deja, ap

Nu există consolare

La cel ce nu vrea să ştie

Treci mai bine-n resemnare

Tot mai singur, ca să fie.

Geaba vrei să crezi într-însul

A gândi că nu mai poţi

Dar deşi te-apucă plânsul

Te dezgropi de ei netoţi.

Nici chiar timpul nu mai speră

Să răcească gându-apri

Transformare

Ne transformăm iubire, sau uneori risipă,
cu spatele întors, în toamnă către lume,
când timpul ce-l avem, îl folosim doar clipă,
în visul ce-l visăm, prin vremuri parcă-anume.

Ne transformăm poem, când zilele sunt toate
ne transformăm cuv

bătaia vântului

pădurea-n odăjdii de toamnă,

suvenir, silabe, descânt,

potecile-nveşmântate în zale

se-ntorc în mormânt.

pe sub boltele-nalte ale tăcerii

se-ascunde ecoul târziu,

aripa răscrucilor

rupe şi sperie tot ce e viu.

cerne cerul aur şi scrum,

nimeni

Desprinsă dintr-o stea

umbra de lumină risipește pulberea cerească

în marea de timpuri (uneori prea grăbite)

scrutează orizontul

transformandul în fașii de curcubeu

ce învelesc trupul întunecat

al singurătății

de prea multă liniște

noaptea pare o epopee

care

Mă chinuie un gând banal

Venit în zori, autumnal,

De ce-ai plecat fără să-mi spui

Toamnă, rebel-a nimănui?

Aveam contract semnat tacit,

Dar vântul gol l-a rătăcit,

Iar ploile cu gust de cer

M-au îmbătat cu somnifer.

Am vrut să te mai țin nedrept

În buzunarul