Blog

EU ȘI VIAȚĂ LA DISCUȚII DESPRE... VIAȚĂ
Laura Schussmann

Într-o seară, așa după o zi lungă și obositoare, după ce eu și viață ne-am băut cafeaua împreună , ne-am făcut lista de priorități , am discutat prietenește și ne-am certat, ne-am luat la tr

Îmi îndrept paşii spre necunoscut

E o stare de atotcunoaştere

În care am renunţat la tot ce-i trecut

Lăsând viitorului o nouă naştere.

Îmi îndrept gândul spre interior

Fără a aştepta ceva nefiresc

Găsesc jale, chiar şi dor

Şi atunci grabnic mă redefinesc.

St

Se dă între minte şi suflet, meciul vieţii.

Încep încălzirea, cu alergare şi dezmorţire de braţe,

în toamna rece,  printre crengi desfrunzite.

Cerul pasează stropii de ploaie, pe rând,

toţi, preluaţi  de suflet cu şoaptele respiraţiei

printre stelele r

timp baudelairean

toamna îşi scutură petalele
pe umerii munţilor,
turme de nori
îşi varsă prinosul peste noi,
lumile par că-s pictate de Brughel
pe pânze întunecate,
timp baudelairian
unde tristeţea răsare-n gol,
ca un poem neterminat
tatuat cu sânge pe inimă

O geană tremurândă atinge lacul
Înfiorând fantasmele făpturii
Trezind la viață ascunsul și înaltul
Cu-n zâmbet agățat in coltul gurii!

Încă-adormită ți-ai intins piciorul
Și aprinzând un cer la răsărit
Un sân obraznic își dezgolea izvorul
Iar toate florile-

De dragoste, de iubire, de patimă, de dor

m-a fulgerat sufletul în gând de cu seară

să-i aleg şi-n noapte pe alei

de vis, să-i trimit patru poezii.

De ce, cum, când şi unde erau întrebările mele.

De ce patru, cum să le ţintui într-un plic, în care no

Sfioasă lumină

Sfioasă lumină, din toamna mea rugă
vezi frunzele joacă, aduse pe casă,
pe unde să calc, ca iubirea-ți să curgă
când pete de alb, o iarnă le lasă?

Să punem un gând,în cale...o cruce
s-astupe cărarea ce poartă vreo vină,
cu visu

De dorul dorului de mine în tine,

gândesc cât mă doare lipsa ta.   

24.10.2014, ora 09,20’

Acum suntem in perioada,

Care e foarte-ncarcata,

Pe la radio si TV-uri 

De prea multa ciocolata,

Vin unii si ne promit,

C-o s-o ducem foarte  bine,

Ca vom avea si noi traiul,

Celora din tari straine,

Asta pana in momentul,

Cand ne ducem catre vot,

Moment zero

Luna îşi varsă nepăsătoare argintul

Peste încătuşarea sufletului sedus de întrebări

Un singur anotimp clipa mea mai are

Cu faţa întoarsă spre ţărmul tăcerii

Aud coasa cum seceră tot mai aproape

Neliniştea ierbi supuse

Nu vreau iubite să ne doară

Ce ferici

Și de ți-aş povesti, nu mi-ar ajunge viața
Și nici oceanul maluri , n-ar avea să cuprindă,
Cuvântul ce din somn trezește dimineața
Și soarele cu un zâmbet ar putea să-l aprindă! 

Și de ți-aş povesti, ar trece marea dealul
Cărunta frunte munții încet vor a

N-aş ști să-ți spun de câte ori au înflorit nuferii pe lac, cum n-aş ști să-ți spun de câte ori a plâns salcia legănându-şi crengile în suspinul undelor. 
N-aş ști să-ți spun de câte ori am rătăcit pe drumuri la braț cu Luna căutându-te, cum n-aş ști

Ți-ai scris iubirea pe note muzicale
Și-apusului mirat i-ai dat-o să ți-o cânte
Dar n-ai știut că o să-ți ies în cale
Și nici că ochii mei atât or să te-ncănte!

Şi-ai adunat lumina Lunii-ntr-un pahar
Să-mi dai să beau să-mi stâmpăr dorul ce mă frige
Dar n-

UNEORI


Stau uneori și vreau să-ți scriu tăcerea,
sub raza ta de cer, altar cu lună,
cătând speranța, visul meu, puterea,
odihna zilei toamna...fără mumă.

Trăiesc din vise, clipele lăsate,
pe unde-am fost cu tine, dar nespuse,
o mare dor de c

   Val de aur se asterne peste noi,pe furis...si totul se transforma ireversibil intr-o pictura atat de frumoasa...

   E timpul ca frunzele sa ne sarute usor,de adio,in zborul lor...E vremea ca noi sa visam scufundati in culori,sa ascultam freamatul a

Te visez si uneori imi e atat de dor,incat lacrimi fierbinti de cristal nasc ochii mei...

Am si uitat de timp,e doar asteptarea si ma doare,atat...    

Ca intr-un vis,ai venit cuprins de dor mistuitor,ai venit fierbinte si patimas,ai venit si ai pus ca

A toamnă, afară, plouă cu vorbe

despre tine, despre mine, despre noi

şi liniştea ţipă asurzitor.

Mă udă la picioare stropii strânşi pe caldarâm de dor.

Mi-am scos ghetele să mă înalţe cu gândul la tine,

în braţe deschise a îmbrăţişare. Şireturile sunt

Aș vrea să-mi fii


Aș vrea să-mi fii doar tu nemărginirea,
sau zilele în care știu că plouă,
să-mi fii și crucea, dar și răstignirea,
născute flori în dimineți cu rouă.

Aș vrea să-mi fii și drumul și cărarea
sau fruntea albă, chipul neîncrunta

Plini  de obidă tot mereu

Prin vremi ne pare jugul greu

- Am fost de soartă blestemați,

Rupți de cei dragi, de-ai noștri frați.

Am fost tot slugă la stăpân

Și tot vecinul ne-a fost ”spân”.

Dar nu am fost mereu așa:

Cândva, câmpia tremura

Și munții ni se înch