Blog

Eminescu este viu

Eminescu este viu

După monstruoasa crimă,

Eminescu, simt și știu,

Ne marchează, ne imprimă...

Eminescu este viu

Și ne-mpinge, ne animă,

Să salvăm al gliei fiu

Contra celor ce-l oprimă...

Eminescu este viu

Și nu e mai mare stimă

Pentru  umbr

Simțire


Simți spini care cresc arzând în dor făclii
cu vântul lin de toamnă, când tu ești iar departe
în dorul meu de tine topi-voi cateo zi,
când visul meu mai trece o zi și încă o noapte.

Curând vor îngheța cuvintele sub brumă
și tu vei fi

De companie îmi ţin ochii călăuză pentru sufletul

călător, în zborul pe faleză, în coloana de nimb-uri.

O nebunie lăsată-n noapte,

pe cerul plin de praful de stele,

îmi miaună dorul de felină

şi rupe părţi, bucăţi din mine, culori, picuri, stropi

ce-şi

Iubito, iar e toamnă prin frunzele ce plâng,
Sărutul tău e rece, dar eu sunt fericit!
Tăcerea se aşază prin clipe care strâng
Cuvintele-adormite din glasul rătăcit!

semințe

hai să devenim semințe

semănate sub pământ,

tu s-asculți liniștea ploii,

eu bătăile de vânt.

tu vei încolți ca floare

într-o dulce primăvară,

voi veni şi eu ca ploaie

ca să-ți fiu din nou povară.

peste bolțile albastre

cad doar razele de lună,

cerul

Îmi curge văpăi prin fereastra deschisă

a ochilor pe cer, în dimineaţa asta, răsăritul.

E amantul perfect al zilei ieşite din noapte

cu inima-ntinsă pe verticala simţirii.

Stau, privesc şi adulmec mirosul din aerul căzut

peste mine de dor de gânduri d

ţara lui Pann

hei, a sosit Pann pe câmpii cu toamna,

unde eşti tată, unde eşti mamă, unde sunteţi voi bunici,

să veniţi încă odată să vedeţi ce e pe-aici;

ieşi tată din  groapă, ieşi mamă din groapă,

veniţi la agapă

că s-au copt strugurii-n vii,

sufletelor

Afară

Grădina nopţii clipeşte supus

Când cerul întoarce faţada lumii.

Doar luna nu se lasă dusă,

Cu pasu-n plutire argintu-şi desface

Palidă la capătul distanţei

Dintre apus şi zori.

Mai are un suflet de luat

Sau poate nu şi-a rotit încă privirea

Peste umb

Era ca un balon, luna. Ţopăiam să o ating. Părea

că se mişcă când îmi aruncam braţele. Luminile

din ochi dădeau speranţa că o pot atinge. Partener

era cerul. Ne-o pasam de la unul la celălalt, ca la volei.

Aveam şi spectatori - stelele. Fantasmele gâ

Simt cum mă purific cu fiecare por

Când soarele mă gustă cu razele lui blânde.

E chintesența vieții ascunsă în izvor

Lumina ce mă soarbe cu clipele flămânde.

Și sufletul se-nalță sub mângâierea lor,

A dulcilor săruturi din zori de zi tomnatici.

Și-aș vre

Simt cum mă purific cu fiecare por

Când soarele mă gustă cu razele lui blânde.

E chintesența vieții ascunsă în izvor

Lumina ce mă soarbe cu clipele flămânde.

Și sufletul se-nalță sub mângâierea lor,

A dulcilor săruturi din zori de zi tomnatici.

Și-aș vre

Resturi

Resturi de fructe,

nu sunt prea multe,

resturi de pâine,

de azi pe mâine,

resturi de haine,

cârpite, nu faine,

resturi de cărţi,

poţi să înveţi,

resturi de eră,

pentru cine mai speră,

resturi de iubire,

un vis subţire,

resturi de oameni,

flămânzi şi famen

se moare în rândul întâi 
fără bilet tranșant elitist 
trebuie să ai vocație boemă 
de artist 
și un tramvai numit dorință 

două rânduri la stânga se iubește freudian 
cu refulări sau erotism extrasenzorial /șapte mirese 
pentru șapte frați/ 
sunt haite de c

Plouă mărunt şi rece. E toamnă

şi-mi pătrunde-n piele. Împrăştii

aburi din fierbinţeala timpului

din afară de mine.

Gândul e la tine, în noapte şi zi

cu dimineţi zglobii sau în amurg

fără începutul viselor de ieri

când iubirea izbucnea

năvalnic prin punc

Să crezi în sfântă limba ta
ca într-o mănăstire
iar cuvintele să-ţi fie lumină
care alungă întunericul.

Ochii să citească
nu-n stele ci-n inima aproapelui,
să bată-n ritmul inimii tale
respirând aceeaşi binecuvântare.

Să simţi în apele tale linişte
dus

Mona Lisa

de ce surâzi Mona?

aştepţi cumva

pe Cupidon

sau visezi

cum patima

suspină

de dragul unui pui de dor?...

zâmbetul tău

miroase a trădare,

misterul tău

care cuprinde

tot cerul şi pământul

la un loc

e-un joc al dragostei

perfide

care-a trecut

prin iad şi foc.

Nu ştiu în ce viaţă apusă, prezentă sau viitoare,

s-a născut iubirea, dar te-am găsit aflându-mă

în paleta toamnei mele fără culori.

(Am cules flori şi ramuri picurate

de nicăieri în nonculori, în alb şi negru.)  

Am pictat în nuanţele de gri ivite di

A obosit să tot închine

Zilele muncii efemere

Nu mai e chip ca să suspine

Din ea vecia, pusă-n stele.

Privirea îi este aţintită

La tinereţea ce a trecut

Ar tot dori să mai cuprindă

Ce de demult a tot pierdut.

Ar vrea să soarbă cu nesaţ

Al răzvrătirii chip de

A apărut pe flori, petale în culorile toamnei,

bruma. A luat locul lacrimei din cer – roua.

A coborât din pământ să le strângă toate, să le ţină

veşnicia în jurul tău. E atât de viu ierbarul

din grădina ta.

Îmi odihneşte zborul gândurilor plecate mănun