Blog

Cumva în cer la îngeri de m-oi duce

Să mă aduni din vorbele nespuse
Și din beția nopților apuse
Să mă respiri când doru'-o să te-apuce!

Iubite-n seară ăsta, te învit la dans,
Să împletim iubirea, în acorduri line.
Plutim îmbrătisat, cu corpul în balans
Iubite-n seară ăsta suntem doi. Tu si cu mine.

Lumină lunii simti cum ne îmbrătisaza?
Si-alaturea de noi priveste-o cum valsează,
Si p

Săruta-mă, ca prima oară,
Să te sărut, ca-n prima zi.
Să-mi fie clipă o vioară,
Iar tu, arcușul mei văi fi!

Săruta-mă, să uit de mine,
Să te sărut cu gură toată
De va veni cândva un mâine,
Aș vrea, să nu-l uit niciodată!

Săruta-mă, și-n chide och

Ingenuă-şi apleacă fruntea cerului în colţuri

de lună virgină, seara de octombrie.

Pictează stele cu roşul picurat din liniştea minţii.

Boarea de vânt, iscată din seninul nopţii, bate

pleoapele somnului, amestecă visele aruncate cu pipeta

peste gândur

Când ziua se destramă

Şi luna se înalţă

El gândul se revarsă

Tiptil, la tine-n braţă.

Nu cere adulare

Nu vrea o mângâiere

Ar vrea, aşa se pare

Să poată să mai spere.

Priveşte-n ceaţa vieţii

Şi vrea ca un poet

Să reclădească sorţii

Cel vis, doar imanent.

Separ da

Câte secrete ploaia-ascunde
În picurii ce- ți bat în geam
Când zilele se rup bolunde
Ca frunza toamna de pe ram.

Se rup din pomul fericirii
Privind ploaia pe geam cum plânge
Scriind poveștile iubirii
Când dorul două inimi frânge

Și când iubirile le poartă
Doa

Cu perle moi mă-ntâmpină azi toamna

și pare tristă în iubiri pierdute

fiindc-a-nceput să își dezbrace haina

de amintiri aprinse și doruri nevăzute.

Îi intind mâna s-o mai țin pe-aici

cu nopți ce se întind molatic la plecare,

dar ploile și norii venetici

g

Pe alee, pe Trivale, aşezate toate în block-start-ul ramurilor

din copacii obosiţi de vară, frunzele aşteptau fluierul vântului

să-şi pornească zborul spre linia de sosire – pământul.

Guralive tare, cele verzi au obosit înainte de a porni în drumul

Viața curge ca un râu

Și mă-ndoaie de la brâu –

Sub povara anilor

Grei ca piatra morilor.

   Refren:

Dacă nu ești înțelept

Ca să iei viața-n piept,

Fără grijă să pășești,

Drumul drept îl rătăcești.

Ploaie, Doamne, cu mult spor,

Ca să curgă din izvor

Cu noro

Dragostea-i un portativ
plin de stele muzicale
la pian ultimativ
cântă două portocale

Plin de stele muzicale
iarăşi este firmamentul
noaptea numai în sandale
cântă patu-i accidentul

Iarăşi este firmamentul
la pian ultimativ
începe bombardamentul
dragostea-i un

peisaj de toamnă

eu nu mai ştiu dacă sunt viu,

poate c-am murit demult;

doar umbra mea se lasă grea

prin toamna despletită,

copacii trec pe lângă mine

scuturându-şi din ei ramul,

trec şi stele,

peste lanţuri de tăcere

şi livezi goale de verde

printre frunze

SĂ NE ÎNCHINĂM...

Să ne închinăm sperând că undeva,
vor trece-n codrii falnici sfinte ape,
arzând jăratec gânduri cu ceva,
ce poate să ne aducă mai aproape.

Să ne închinăm în negurile-albastre,
când lacrimi ochii vor vărsa cascadă,
iubirea-n clipe de d

Cu cerul despletit, noaptea se întinde  

peste perna viselor să-i prind stelele dorului

în şuviţe.

Eram plin de albastru sau el de mine. Zborul

dintr-un colţ în altul al iubirii, nu-l străbat

singur.

Eram şi suntem doi, împreună, mereu. Eu şi Sufletul.

La margini...

La margini de păduri, îți este infinitul
apusul meu de dor, scăldat în roșul serii,
minune apărută,tu însuși labirintul
când eu pictam palatul, în nopți pe bolta verii.

Mi-ai izvorât cuvinte, culorile ca hrană
și cerul vieții mele în dor

Ţi-aduc prinos acestă dimineaţă

Cu nuferi albi pe lacul nesfârşit

Ţi-aduc prinos seninul ce răsfaţă

Şi se-nteţeste pe cer , la infinit.

Ţi- aduc prinos raiul meu cu vise

Cu ape , şi nouri şi muguri pe ram

Şi cu mireasma florilor deschise

Ascunse într-un dui

Pus la patru ace, somnul, dădea târcoale genelor

din dimineaţa nopţii. Era sfios, timid la rândul visurilor aşteptate.

Eram cu ochii zilei deschişi, în zbor cu sufletul. Ne înălţam pe gând.

Jucam „Nu-mă-uita”.

Fiecare ascundea o stea în palme, din nop