Blog

Purtată deschis, cu martori. Am încheiat

şi proces verbal al şedinţei. Prezenţi am fost toţi –

eu, sufletul, cerul, pământul şi frunzele dintre ele.  

Pe ordinea de zi, concursuri.

Dădeam testul de comunicare în limba sufletului.

La matematică nu m-am

A înflorit tată, răstignirea într-un tot autumnal. E crucea

din florile sădite şi stropite cu lacrimi fierbinţi, de mama.

Cerul le-a pictat în albastru. E primăvară la tine, deşi ne plouă

cu frunze. Printre petale de lumină, pe banca, unde te aştept,

Vibrează în lumină, liniştea purtată de râuri  

pe poteci de frunze. Urmăresc destinul desenat

pe cer. E portativul vieţii, muzica ce-şi foşneşte

şoaptele în trupuri de mine, de tine, de noi.  

Ne căutăm cheile să le rasucim în aceeaşi direcţie.

(Îmi

A fost o vreme când

Purtam doar orizonturi

Prin ramurile verzi

În trupul nesăpat de-a timpului risipă

Frumoase-mi erau livezile toate

Cu mere roşii pe aripi  purtate

Zboruri înalte necoapte iubiri

A fost o vreme când

ploile luminii îmi fântâneau în ochi

 noa

Înlăuntrul meu e tot ce am şi-mi alint trăirea. Alerg

cu privirea printre iluziile zilei de lângă mine.  

Pastel de culori se aşează-n jur. Îmi poticnesc pensula

în acuarela timpului, pe şevaletul din faţa norilor,

din faţa mea.

Doar roşu curge din mi

Și-a pus toamna rochie de brumă
Și-alergând râzând peste câmpii, 
Arunca culorile în glumă,
Frunzele făcându-le-arămii!

Și-ntr-un dans nebun s-a prins cu vântul, 
Păsările toate le-a gonit
Ca să nu se supere pământul
Chiar și ceru'-n gri la văruit! 

Sugubeaț

Mâinile scriu mesaje în cuvinte scurte. Codul morse.

Formează independent de minte, un număr de telefon

doar de ele ştiut. Aşteaptă. Aşteaptă răspuns de la timp.

Era numărul lui. Voiau să-l întrebe dacă mai are răbdare

cu obsesia mea de a îmbrăţişa no

Te chem


Simți cum te chem iubito cu glas nerostit,
trecând de neanturi spre albe dorințe,
cu teamă în ochi într- un zbor infinit
spre-o lume bizară, în vagi cunoștințe?

Privește în zare, hotarul cu soare
cu noi în iubire, un munte, pădure
ia

E măsura iubirii, dorul chemat în întrebarea „cât?”

şi nemăsurat e „Te iubesc!” din răspuns.

Şi Sufletul n-a tăcut.  

A sfredelit mintea

să vadă măsura „necât-ului”. N-aveam

cuvintele la mine. Ştiam doar operaţia de scădere.

Îmi dădea zero, dar n-a fos

Trecătoare parcă-s toate

Unele cum nu se poate

Dar din cele câte-s în stele

Grija duc doar clipei mele.

Clipa cea de fericire

Când îndur cu stoicism

Blânda zbatere de vreme

Parc-aş fi un narcisist.

Clipa cea de mângâiere

Ce cu multă bunătate

Domnul nostru din

S-a așezat intre noi ca o mincinoasă.
Fura doruri de la mine și le ducea la tine.
Îmi aducea înapoi suspinele tale.
Uneori se supăra așa tam nesam
şi nu-mi vorbea zile întregi 
până-mi uneam lacrimile cu cerul
implorând-o să-mi dea o veste.
Alteori prăvălea

Gândurile dansează ca niște fluturi in jurul meu.
Sufletul râde cuprins de muzica iubirii
lar visele capătă culoare punând aripi fluturilor.
Floarea soarelui iubeste soarele
Chiar dacă nu va fi niciodată al ei.
Luna nu e geloasă, nici ea nu poate să-l aib

Trăim senzaţii, stări, momente

Dar şi sincope ne-ncetat

Ne temem chiar şi de torente

Dar tot uităm ce am uitat.

Ne facem zilele anoste

Deşi dorinţa este alta

De am ajuns să ne şi coste

Că încercăm o viaţă, alta.

Nu mai e timp de reeditare

Unicitatea clipei e

Se varsă cerurile toate-n mine,

fără de gând,

fără voinţă,

plutesc,

mă ascund,

mă pierd,

într-un timp fără timp,

mă privesc

şi nu mă văd,

şi nu ştiu cine sunt.

la margine de viaţă,

aştept la rând,

un joc nebun,

mă aruncă,

mă poartă mereu,

şi nu mă iartă,

şi nu mă la

Mă iartă zi

Mă iartă noapte

Mereu am întârziat o clipă

Bezmetică risipă

Sunt mai aproape de cer acum

Cu fiecare semnătură a timpului

Într-un neunde şi necând

În liniştea dintre două gânduri

Roiesc îndoielile ameţite

De chemarea necuprinsului

Nu înc

Sunt. Sunt în faţa sufletului şi timpul vuieşte

în urechea plecată, şoaptele iubirii dinainte

de a mă întrupa.

Şi stau. Stau şi mă-ntreb de unde iubirea

se zămisleşte dacă nu doar din el. E tot

numai dragoste.

Şi întreb. Mă-ntreb dacă nu toate cuvintel

Liniştea o antifonez de zgomotul iluziilor,

cu albastru să-i aud doar bătăile inimii ei.

Şi trupul mi-l las afară. E strict interzis

în lumea Sufletului să pătrundă sugestia

de durere, de dor, în dansul muzicii de stele.  

Un pas îl cobor eu şi doi ur

Vara s-a dus în ritmul său

Alunecând agale

Lăsând ei toamnei acel hău

Pierdut pe a sa cale.

N-a mai rămas nimic prea viu

Prea totul se usucă

Nu mai e timp ca să mai ştiu

De am tot chef de ducă.

Frigul este apăsător

Apăsătoare-i viaţa

Mă mai apucă câte-un dor

De

EU SUNT 


Eu sunt la malul tău răcoare-albastră,
sunt un sălaș, tributul sfânt al sorții,
am gânduri calde lunecând spre-o astră,
din valul tău ce-atinge pragul porții.

Am tălpile înghețate-n izul mării,
am ca destin în valuri să m-arunc,
ca