Blog

Am spart clepsidra timpului
Să pot să-l las fără măsură
Să nu mai simt curgerea lui
Ce ceas cu ceas din ani îmi fură.

Să am minutul infinit,
Un plug arând o altă soartă,
Cuvântul care s-a zidit
În aripa ce-n zbor mă poartă.

Să n-am trecut n

Voi trece brazde peste nouri
Și cerul tot am să îl ar,
Voi împleti-n strigăt ecouri
Bătând un drum peste hotar.

Culori am să însămânțez
Ca să răsară-un curcubeu,
Cu doruri am să îl pavez
Să leg hotarul tău de-al meu.

În soare am să îl căles

Atunci nopţile vor fi albe
aurorele se vor vărsa pe râuri
una spre alta,
lumină din izvoare pământul.

Culori de curcubeu vor înfăşura după umeri, cerul,
nu se va simţi mirosul de crud
mugurii înfrunziţi vor spune totul,
pădurea se va întoarce cu faţa.

Tu simți 

Tu simți cum au crescut din noi aripi de dor 
când raza-ți caldă varsă în visul cel cu mine, 
fiorul tainei sfinte și alb penaj de zbor, 
spre depărtarea noastră, cu iz de pelerine. 

Mă uit mereu la zări, abisuri simt tăcute 
îmi stoarce-o sevă o

Degajat în jurul meu e totul, ca un gol de aer.

Pe bancă stau şi privesc cum inspir fluturi

să mă umple, să vibrez odată cu florile

care stau crescute în soare şi udate sunt

cu ploaia din ochii care privesc

pietrele cum sunt luate de pe inimă, de pe

Ce mă fac eu cu mine ? Mă-nchid

în roşul din adâncul meu, să izvorască

albastrul pe cerul sufletului- cer

plin de rouă- lacrima din dimineaţa clipei

zăvorâtă-n nemărginirea cu tine. Întreb.    

28.08.2014, ora 14,52’

Nu ne întreabă nimeni, liberi zburdăm
şi nu închişi în carapace,
trăirea, ca molusca.

În aripi vibrăm arcuri cu rotunjimi de con în urcuş
clapele unei orgi într-o catedrală
aşază-n inimi extaz.

Nu ne istoveşte nimeni tăind oasele visului
leagănul între

Anotimpul meu. Florile îşi lasă culoarea în frunze pline

de verde, parcă sunt aripi desfăcute şi raze de soare întinse

într-un rogvaiv şi crengi de pomi încărcate cu roade,

date în pârg, se apleacă ca-ntr-o rugăciune la pământ  

şi viţa-de-vie

şi-a înc

Nu ai fost... 
 

Nu ai fost niciodată dincolo 
de tine, sub mulțumirea firii tale 
de arderi obosită, 
sau vreme-n trunchi de sălcii, 
dorință s-a m-apropii? 

N-ai fost lumina cu miros de tămâie 
alunecând din ceruri, jos 
ca să nu te îndepărtezi de apa buzel

Cine doreste va asteptam cu mare drag ,  cu postari si materiale in domeniul teatrului romanesc ! ...

http://lenusa.ning.com/group/haideti-sa-haidem-la-teatru-radiofonic

Nu. Pauza de respiraţie nu opreşte fumul

înlănţuit pe toate venele ieşite roşu

aprins. Coline ivite din gânduri

săpate adânc. E o dependenţă

formată cu lanţuri invizibile lumii.

Va trece apa. Va spăla pietrele

cu albastrul ei şi totul meu se face ruginiu

 Alege muzica preferata ! (y)  SUPER!... si haideti sa haidem la dance ...
        -de toate:    http://www.muzicalitate.ro/
         -muzica  latino:    http://www.1latino.com/
         -muzica house:         http://www.housexclusiv.com/
         -muzic

Furăm, furăm tot ce se poate,
Furăm tot ce e de furat
Furăm şi liter'le din carte
Că n-avem chef de învăţat.

Furăm, furăm tot ce-am avut,
Tot ce străbunii ne-au lăsat
Şi scaunul de sub şezut
Căciula ce pe cap ne-a stat!

Furăm, furăm tot ce găsim!
Fură mai mar

Nu mă mai respinge
dragostea ei fierbinte ca sticla,

lumina fuge desculţă pe drumuri
sperând c-o s-ajungă la timp
în centrul vechi unde se fură întunericul.

Şi noaptea intră în case ca hoţii
cu chei potrivite de umbre
în clanţele timpului obosit.

Ea,

Cre

Roşul de jar se revarsă peste noi,

Se scurge-n albastrul învolburat, văpăi,

Aruncă-n azurul însângerat de moarte

O rază.

Se-ntunecă şi e noapte.

Departe, violetul strigă de dor.

E acolo în zare, pluteşte uşor,

Se pierde-n lumina ce piere departe,

E strigăt

Întorc frunzele pădurii cu mâinile,

de pe alei, în plimbarea sufletului

prin ultimul verde al timpului meu

de ieri şi azi vibrez în corzile

unei viori ascunse de greieri.

Răsună inima în albastru privit

prin ruginiul paşilor mei-

roşul din adâncul înalt

Bătături
Spre amuzamentul fetiţei mele

Stă pe păturică, dar nu cu faţa la ele ci aşa pe-o parte. Ele, mămica şi mătuşa, muncesc la câte un goblen: îi fac zestre!
Îşi vede de treburile ei: îmbracă o păpuşică, o piaptănă, o aranjează ca de nuntă, o dez

Înfricoşător
cu o glugă neagră şi ţuguiată pe cap
te lasă cu respiraţia tăiată câteva clipe,

prinde vorbă cu tine,
fără bună dispoziţie, nu răspuzi şi o apuci în altă direcţie,
vrei să fugi dar nu vrei să dai de bănuit teama
când totul ţi se pare a fi