Noapte de toamnă nu vreau să rămâi
Să-mi plângi fericirea iubirii dintâi
Eşti rece şi bântui cu ploi şi furtuni
Şi-n suflet buchete de lacrimi aduni.
Mi-e gândul departe şi trist mă adun
În umbrele tale, durerea să-ţi spun
Îmi este dor de povestea din v
În serile senine ,cu miresme de toamnă,
Te aștept ,să ne iubim, mărită doamnă.
Să te privesc și să-ți admir chipul angelic,
Să-ți văd în colțul gurii, surisul autentic!
Te aștept să vii ,de ieri și de alaltăieri,
Te aștept și azi ,te mai aștept și
Lovea ritmatic în zidul roșu al inimii
Dărâmându-l cărămidă cu cărămidă.
Sufletul se scurgea în șuvoiul de lacrimi
Unindu-se cu marea
Înfrățindu-se cu zbuciumul ei.
Zâmbetul se lipise de buze ca o mască
În spatele lui furtuna se dezlănțuise.
Fulgerele di
Privirea inocentă am revărsat-o
Atunci când am apărut aici
Pe chipul tău tânăr de fată
Şi am ştiut că nu mă minţi.
Istoria fusese scrisă
În începutul cel stingher
Acum vreo nouă luni când zisă:
Te-aştept cu drag copil rebel.
Nimic nu este a se confunda
Cu ea
Un scârţar din tată-n fiu!
Mers sucit, şpanchi, pirpiriu,
Buzunaru-i plin mereu,
Dar nu ţi-ar da niciun leu!
.
Ce "macină" mintea lui?
Poţi să îl agăţi în cui,
Aşa e de uşurel,
Nici puştan, nici moşnegel!
.
La masă e chibzuit,
Notează ce-a înghiţit:
Firmituri, d
Sunt întâmplări care te marchează schimbându-ți perspectiva asupra vieții , făcându-te să te întrebi din ce sunt făcuți unii oameni și cât de mult poate duce un suflet omenesc .Te întrebi cum poate un suflet frânt să-şi găsească resurse să meargă mai
Era așezat la masă , scria. Așa cum o făcea în fiecare seară până aproape de răsăritul soarelui. Aplecat asupra caietului cu stiloul în mână își rezema fruntea în palmă. Pletele cărunte i se revărsau pe față, peste degetele pătate de tutun. Veioza aș
încă
şi în mine
grele ecouri voci răguşite strigăt
rămân
ca şi fericirea nebunului
ce-aleargă după fluturi să prindă
gânduri singure
ploi
prea multe
săruturi
de rugăciune
toamna mai ales
renasc iubire din rană chemări
şi văd
câmpia în floare de maci nelipsită
în
S-a pătat într-o secundă. Norii au împânzit albastrul.
Priveam culcat, cu palmele la ceafa, dansul lor.
Era o iritare în ochii mei. Vântul nu mişca.
Doar sufletul era turbat fiindcă nu-şi putea înălţa zborul.
Obosit în lupta mea cu imensitatea, mi-
Cobora sau urcam eu privirea care mă chema în spatele cutiei.
Cutia poştală adăpostea plicul. Avea un sfeşnic. Ardea
lumina şi eu în ea, sfârâiam ecoul secundei de ieri, cu sufletul.
Nu pot să explic felii din bucăţile în care m-am împrăştiat
şi ca
Copacul este un întreg
În genealogie şi nu numai
El caută un punct s-aleg
Al vieţii curs în zilele de mai.
Stă bine-nfipt cu rădăcina
Cum stăm şi noi în libertate
Dar mai abate, bat-o vina
Câte-o vlăstare, ce-i crescută într-o parte.
Iar ea tulpina este drea
Trăire
Trăiesc în visul frunzelor din cer
când tu zâmbești prin ochii care tac,
iubesc la tine roșul de mister,
iubesc și spini mei, dar nu-i desfac.
Mă simt mereu un vis, lângă o poartă,
sunt poate floarea, din boboc, ce-ascultă,
cuvântul răsărire, c
sălciile mele
sălciile mele,
care poartă
toamna-n ele,
norii trec
mereu în turmă,
lasă
dealurile-n urmă,
soarele
fără putere,
cade sera în tăcere…
se aude cornul,
sună,
peste laptele
de lună,
stelele
se-aprind în țâțe,
dorurile
să le-ațâțe,
și-n miros
de mărgărint
O vale adâncă sufletu-mi este,
Nu intra în el cu muget de zimbri!
Descalţăte, păşeşte uşor pe cărări,
Să nu-mi tulburi pacea firavelor viori!
Ascultă, curge lumina fluidă-n culori!
Florile au zâmbetul ochilor tăi, iubite!
Spre tine am deschis albă
Simţirea mea eu o împart cu Nimeni
Nimeni cu Nimeni,vorbesc tăcerile toate
În liniştea dintre două gânduri
Corbii bat clopotele
Se aud păianjenii cum ţes
Plasă uitării
Încerc să trec dincolo de Cortină
Istovită de oboseala ploilor
Aripi frânte-n îmbrăţ
Ai revenit pasăre albă
în trupul cu miros de toamnă
ceasul bătea a pământ
înşiram zilele
corolă pe lujerul inimii ars de apus
să mă regăsesc într-un mâine incert
apatică trăire
doar amintirile înfrunzeau în partea aceea
nevăzută a lumii
aveai încă în ochi
can
Am cules frunzele căzute pe drumul la tine.
E toamnă tată şi ele galbene. Doar nervurile
mai sunt roşii să-ţi aminteşti că te iubesc.
Le-am strâns ca pe un buchet, ca pe un trandafir
în care fiecare frunză era petala luminii, a vieţii
din nemurirea tin
Academia de Studii Economice din București, abreviat A.S.E. București, este o instituție de învățământ superior de stat, fondată în anul 1913. Sediul A.S.E. se află în Palatul Academiei Comerciale, situat în Piaţa Romană. Academia de Studii…
Citeste mai mult…Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!