Blog

          ... dor îi era

         De atât de aproape îndumnezeirea fântânii

         Nu mai ştia ce trece la timp

         Gările dormeau neştiute în trenuri

         Tăcerea aglomerase peroanele 

      ... cine

      Unor armate de drumuri cadenţează lumina

      Şi verbul

      Cine

      Echilibrul tăcut al distanţei

      Culoarea

      Căldura

      Mai contemplativ ca o salcie

      Îşi trăieşt

Azi, când veri se preschimbă în toamne
Şi belşugul îl pun în hambar,
Picături, din iubirea Ta, Doamne,
Le adun la cerescul Tău dar.

Mai bogat c-o secundă divină,

Mai smerit, eu la Tine mă-nchin,
Azi mai am înc’-o floare-n grădină.
Mulţumesc pentru daru

E simplu. Când te aşezi în faţa unui tablou

împroşcat de culori, imaginaţia ţi-o ia razna.  

Adormi, visezi, te trezeşti şi în faţa ta se derulează,

ca un film, toata mişcarea încadrată de pictor pe pânză.

Toate

încercările mele

se soldează

cu puncte, l

Înflorat port durerea când mă apucă, parcă, de la fiere

şi-mi tremură corpul şi capul îmi vâjâie şi nu ştiu de ce.

Am mers pe la şcoli să-mi iau adeverinţe

că n-am beneficiat de bursă de spor de rece

îmi e să merg şi la finanţe, că nu o port ilegal,

că n

Privesc pe fereastră în drum, unul mai lăturalnic şi mai puţin circulat.

Un grup de copii de grădiniţă se mozolesc la grămada de balast cu care Primăria a vrut, cândva, să astupe gropile. Acum e prea târziu, copiii şi ploile mai au puţin de lucru pent

OF, DOR...


Ce dor, cât turme nevăzute,
îmi trec hotarul pas cu pas
și nu te clatină și nu te
aduce-aici...unde-am rămas.

Întinde-mi mâna și dă-mi palma,
vreau ca să știu ce sunt, ce ești,
nu vreau nici râsul, nici sudalma,
vreau visul tău,

...Cu greu mă pot concentra
Asupra cuvintelor mele,
Reci și neconcludente...,
Unul nu se înghesuie să plece,
Să-și găsească acea gură de aer
Și corzi vocale, 
Să mă avertizeze că încă visez
Și lăcrimarea mi-e seacă,
Iar privirea îmi odihnește acum în golul v

Se mai zbate o geană de verde

Printre ramuri uscate de vânt;

O rază încă vrea să dezmierde

O frunză ce-a căzut la pământ.

Corole altădat’ îmbrăcate

Cu petale de zbor şi de cânt

Îşi fac doar speranţe deşarte

Sub ceţuri căutându-şi veşmânt.

Pe zare se aştern

Îngheaţă înainte de a-mi curge obrazul, lacrima.

O văd cum sticleşte ca un glod de sare în ochi

când aprind candela din drumul pavat de vântul rece.

Peste faţă mă biciuie şi mâinile, degetele

mâinilor au luat forma unei peniţe.

Scrijelesc cu ele doru

UN COPAC ȘI GÂNDUL LUI ..
Laura Schussmann

Stau
cu crengile îmbrățișate coroană
și mă împrăștii unduire de gând,
în șuierături lungi de vânt,
spre un punct cardinal de zare
de unde,
pentru mine, apune și răsare
același absolut și unic soa

         ... reflectare

         A ceea ce mai ieri se petrecea

         Adică ocolul pământului

         Prin grădinile din mai josul

         Luminii

         Unde inima face rocada mare

         Cu timpul

         Ce ado

SECRETELE MAGICE ALE BUNICII

Meleagul meu natal e pentru mine , o mica localitate argeseana, ce exista de veacuri ,si e inconjurata de vai si dealuri impadutite,cu drumuri prost intretinute neglijate dintotdeauna de autoritati. Mai clar, e un satuc di

 
 
 Privirea ta mă răvășește iar
 când vreau să strig și-i în zadar
 căci în tăcerea noastră mută
 ne-neacă dorul din lacrimă cernută.
 
 Mă ard în suflet toamnele târzii
 și mă legăn cu frunzele mlădii
 pierdută-n suflul vântului turbat,
 căci tu-m

In poezia lui:...Ovidiu Vasile:

Versuri rotunde - asamblate măiastru

 într-o salbă ce așteaptă să fie purtată

 la o ceremonie de încoronare a...poeziei.

...Sandu Cătinean

Vers umbros,

Doinit de brazii copilăriei,

Ce mângâie atâtea suflete arse de dor!

MdR

... de la tine iau răsărituri de nopti

În sclipirea tăcerii

Când cai de probabil

Devorator de simplu ne pasc

De la tine continuu

Vin zvonuri de drum

Ce colţul îşi frânge în arbori

Atîna-ţi-aş de gît adevăruri

Ce din toate părţile

Îmi apăr

Putem greși căci este omenește

Putem călca în balta cu noroi
Când sufletul-i curat și se căiește
Iertarea se trezește sfântă-n noi.

Cu un cuvânt se-ntunecă văzduhul
C-o faptă poți stârnii furtuni și ploi
Când inima ce ține-n ea năduful
Privește împrejur cu