Blog

O sorb de sete, de iubire şi ochii plâng

în gerul dorului cu dor de alb şi aripi

de zăpadă.

Mă ghemuiesc cu trupul, la suflet îmbrăţişat

şi picuri de rouă-nlănţuiţi pe cerul nopţii,

curg.

Iubesc iubirea ce mi-o porţi, curge

odată cu a mea, lacrima din s

Mi-e dor de clipele în care

mă încânta doar, cântecul de mare.

Mi-e dor de foșnetul de frunze,

de zumzetul

din zborul lin de gâze.

Mi-e dor, atât de dor,

de fuga vântului prin plete

ce în atingeri blânde

îngână în duete,

fără cuvinte scrise din vechile-amint

Când Luna razele-şi răsfiră
Pe-a cerului pernă cu vise
Ș-o coardă pe-a nopții liră
Cu gol piciorul o atinse,
Când în răsfățul norilor
Își scaldă trupul alb de vis,
Trezii în omul muritor
Trăiri demne de-un paradis.
O, cât de alb, de pur îi pare
Trupu

                              Primii pași

   Mare mi-a fost bucuria după ce am început a merge în picioare, așa că eram spaima pisicilor, după care alergam și, de le prindeam, era vai de coada lor. Nu-i vorbă, că nu-mi rămâneau datoare și purtam pe

                                   Cătălinei Munteanu şi tatălui ei

Din sfârşitul de toamnă, cerul se deschide.

Privesc de dincolo de fereastră, îngerul

cum îşi deschide aripile peste mine,

cu fulgii de nea. Sunt primii.

Nu se depun. Ei intră în sufle

Imagini oarecare se zăresc printre gene – mă tulbură...
Un joc, doar eu îl cunosc,
Și căteva stele,
Pentru că în calea lor m-am găsit și eu…
Atunci am răsfrânt în palme o tulpină de trandafir,
Taiată parcă mai demult,
Dulce ispită ce își croiește cu țepii

Pe ceruri curg zadarnic spre-napoi 

Azi, picături de vis cu iz tomnatic...

Noi suntem prada timpului din noi...

Privim înlăcrimaţi... Bătrân apatic... 

Curg lacrimi iar din fructul de gutui 

De mult căzută, bruma tinereţii 

Aduce-n suflet gustul amărui 

Ce

Mai ieri, pe sradă, mi-aminti de tine...

Zâmbi amar, firesc să fie-aşa...

Val de beţii te-au prins în dulce mreje

Ţi-ai înecat amarul... nu mai bea! 

Mergeam la cineva (mi-aduc aminte)

În sens opus, pe partea cealălaltă, 

Mergea... mergea... mergea o doamn

Sunt nopți, în care tăcerile se sparg obsesiv de timpanele sufletului meu, iar visul... visul meu plânge chemându-te să-l salvezi.

M-ai abandonat la o margine de cer și, doar îngerii își mai flutură aripile deasupra mea atunci când coboară pe pământ. 

PLANETA ALBASTRĂ A IUBIRII NOASTRE ALBASTRE...
Laura Schussmann

Iubito,
lasă-mă să îți dăruiesc un continent
de pe planeta noastră albastră.
Să fie dar de cununie
când vom spune întregii lumi
despre iubirea noastră..

Privește-mă iubito
și

Azi, la neurologie, 

Un amănunt am constatat:

Nu sunt bolnavi doar cei cu.... capul,

Ci şi acei ce i-au tratat.

Tulburat de-ncântătoarea

Doamnă ce-i trecuse pragul, 

Domnul"X", în nori cu gândul, 

Încercă tocul... cu capul...

La moartea mamei mele nu am plins ,
Eram de stana , viata linga moarte ,
Atita suparare m-a ajuns
Ca tot , din mine , era prea departe !

S-a rupt in mine ceva sfint si pur ,
S-a rupt , probabil , linia de singe
Ce ma unea de mama ca un snur ,
Si nu-mi mai d

Trec zilele

 cu ochii tot mai adumbriţi.

Acelaşi monoton refren,

surde clipele-l cântă

pe tâmpla livezilor mele rănite

 de-o  iluzorie aromă

 a unui rod ce

 nu va mai avea să fie…

şi totuşi,

în ramul inimii aplecat spre iarnă,

mai port şi acum povara

blestemul

Călesc la foc potrivit de ger, timpul

tocat mărunt, la cuţit, de dor.

(A)mestec lingura de lemn

prin varza gândurilor străbătute

de distanţa dintre minte şi suflet.

Le bag în şedinţă forţată,

le picur zeamă de ardei iute,

să alerge,

să năduşească  

şi a

Iubirea n-are logică sau lege.

Știință, popi nu pot să o dezlege,

Iar cel legat nu și-ar dori să fie

Eliberat din dulcea sa sclavie…

Ai vrut să fii mereu cel mai cuminte,

Dar când iubești nu-ți mai aduci aminte!

Excepția-n iubire-i legea firii:

Deschide d

In proza:

...Helenei Pflitsch

Vrăjită de ecourile Istratiene,

rupe zăgazurile asprelor corsete germane

pentru a se adăpa de le originarele izvoare

ale exoticii culturi orientale.

...Mariei Ieva

Câtă poezie în scrisorile pe care,

așteptând în zadar să le

Tot am stat și m-am gândit
Când Domnul a făcut pământul
Pe toate-ncet le-a migălit 
Până la om i-a venit rândul.

Într-o dilemă fiind acuma

A stat puțin si s-a-ntrebat
Să facă pe femeie prima
Sau să îl facă pe bărbat?

A luat din cer un pătrățel 
Și cu el lutul

...am trăit pomi în mişcare la drum

În noaptea  nopţilor mâinilor

Ce curbau lumina şoldurilor sânilor umerilor

Silabelor

Când Dumnezeu arunca cu subiecte de flori

Prin ferestrele lumii

Aşa cum numai sufletul ştie spala