Incursiuni intr-un teritoriu marginalizat
Partea 2. Cararile copilariei –un omagiu memoriei tatalui meu
Mi-am petrecut copilaria intr-un sat argesean inconjurat de paduri ,unde prin anii ‘70 inca nu exista electricitate, abia dupa acea data s-a introd
Doar noi...
Trăim bucăți de timp neînvățat,
un timp de dor și împletit în șoapte,
ne-a mai rămas al treilea cântat,
cu vise-ascunse într-un miez de noapte.
Trăiam demult în umbra lunii noastre,
trăiam și clipa noastră în genunchi,
te aștepta
În mantie de stele se-mbracă acum firea...
Ce gânditor ești astăzi, ce tristă ți-e privirea.
Din ceasurile nopții spre ceruri punte faci,
iar gândurile-s pline precum un câmp de maci.
Să se suspende timpul, să curgă înapoi,
să reînvie clipa când înflorea
În iarnă copacii sunt goi,
Neaua i-acoperă blândă,
Răsună colindele-n toi,
Ninge într-una, abundă.
Din doi rămas-am doar unul,
Simt crivățul vieții spre mine,
Spulberă neaua cu tunul,
Privesc către cer, spre tine.
Scârție trist pașii pe drum
Alb e pămâ
Poveşti cu tâlc, poveşti de care,
Cu drag ai vrea să-ţi aminteşti ...
De domnul Iorgu Zăpăcitul -
Director mare la Scaieşti.
Acum, avea el, ani, o sută
Şi soaţa nouăzeci şi patru,
Dar nebunia îi cuprinse.
Pe ea, o ţintuise patul...
O ţintuise şi uitarea
Atins în graba alergată de noroiul camerei
de gazare a timpului pierdut prin amintiri,
mi-am întors privirea.
Cerul era mai luminat.
Albastrul nopţii, era nins de şoapte.
Vorbeam cu tăcerea. Puneam la cale exilul de mine,
de trupul meu – marionetă pe s
In poezia și proza:...Lenușei
Zâna de la malul Mării Bucuriei
cu bagheta magică face să irumpă un vulcan
cu versuri aruncate ca o ploaie de flori
și domolește furtunile oceanului de nesiguranță
din sufletele poeților – puii de titani apărați de Cronos
pr
Rugăminte
Lasă-mi mâinile să devină aripi,
când șoapta ta de iubire, am ca maluri,
să îți mângâi cu aroma de albastru
rotunjimea inimii, ca să poți să rămâi
când noaptea are să treacă,
în visuri sfinte dalbe, într-un amurg
din sunetul de zei
Aniversare
Marea aniversarea de pe stadion
A purtat lui Ponta mare ghinion,
L-a trădat poporul adus în infern
De măsuri acide, luate de guvern!
Urgite slogane pline de prostern
Năzuiau că Ponta e omul etern,
Ce va face ţara mare bastion
Dar avu săracul mare
Înlănţuit e cerul cu pământul, azi.
E sărbătoare. Fulgii dansează.
Zarea toată, cântă tată.
Toate horesc, şi eu şi tu şi sufletul
ne-am prins braţele din inimă într-un tot
şi e alb.
Dincolo de frigul de noi, e cald. Vântul
nu-şi adie ţurţurii de iarnă.
Câte secunde, tot atâtea stele
Sau câte stele, secunde sunt în veac
Pe câte bune-s tot atâtea rele
La toate rele, sunt mii bune de leac.
La câte zâmbete, atâtea lacrimi
La câte lacrimi, ochii tot strălucesc
De-ai bucurii ai tot atâtea patimi
Cu-atâtea pati
Noaptea asta mi-a dispărut umbra,
cerul a devenit o cupolă de funingine
de care sunt spânzuraţi nori mari cenuşii
peste casele adormite-n letargie.
Copacii urcă prin ceaţă fără să se vadă unii pe alţii
îmi nesocotesc concluzia,
se retrag în inima din
Dintre atâtea lumi ţi-e dat să fii aleasă
Tu, mamă Românie, cu codrii de aramă,
Să-i fii lui Eminescu muză, pururea mireasă,
În ochi să ai luceferi, pe păr să porţi năframă.
Te-aşterni că sărbătoarea peste natura-ntreagă,
O, scumpă Românie, tu raza mea
Vrând 'neaei să-şi ieie dreptul,
Fiindcă Eva se numea,
A lovit, cică-n instanţă,
Toată opoziţia.
De drept, coasta-i aparţine
De când fuse universul...
Nu ştia că Adam al dânsei
Îi e infidel, perversul.
Ba că lui i se cuvine...
El de-acum o stăpâneşte!
-
De nu mă violezi cu-adevărat
Mă jur pe "blana" mea, te leg de pat.
Şi-atunci să vezi viol, bătu-te-ar vina,
Că m-ai lua şi gratis cu maşina.
Răsună-n cetate bucurie,
s-aude până-n cer
într-un moment
de neuitat
de-nsemnată biruinţă
înfăţişând pe masă
suferinţa
şi
stralucirea
românească…
Pâinea şi sarea.
Răzbat
necuvintele din suflet,
se vor aşezate pe hârtie
de minte
să le dea aripi
să zboare,
dar legate sunt
de bilanţul virgulelor
şi punctelor sculptate stâlpi
în grădina-mi
de verde pentru voi.
Iertaţi-mi egoismul
de a vă mulţumi întâi
că-mi sunteţi,
că
Picioarele
aleargă pe brazda bunilor
acoperită
de astfaltul din noi.
Prin crăpăturile ivite,
sufletul lor creşte,
m-agăţ,
mă-nalţ
cu roşul ce curge prin vene,
stăpânesc orizontul galben
din privirea
cu cerul albastru
ce-mi dă nemărginirea
pe nori
cu deget
Academia de Studii Economice din București, abreviat A.S.E. București, este o instituție de învățământ superior de stat, fondată în anul 1913. Sediul A.S.E. se află în Palatul Academiei Comerciale, situat în Piaţa Romană. Academia de Studii…
Citeste mai mult…Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!