Blog

Femeia mi se culcă pe toate sentimentele,
cu trupul despletit de sălcii pe ape
îndepărtează furtuna.

Face noaptea de nerecunoscut,
alungă hainele dincolo de inimă,
privim dragostea cum levitează fără obiect,
cum se pierde în ochii fascinaţi.

Când bate

Din noapte, trezit de burniţa căzută mărunt,

ştergeam cu mâinile, ca o paleta, îngheţul din ochi.

Zorii mijeau cerul.

Aveam timpul de partea mea, credeam. Îl mituisem

de cu seară, la o cană de vin fiert, să nu cadă pe pârtia

de clipe aşternută polei,

ALEILE DESPĂRȚIRII NOASTRE...TOAMNĂ..

Gata..
pleci toamnă
cu bagajul tău de frunze cu tot.
Mă lași
mai săracă cu o frunză, două,
dar mai bogată cu un vis.

Și pleci toamnă,
cu pas ușor de frunză ruginie.
Elegantă,
în rochia ta arămie.
Pa

IUBITUL MEU ... FULGUL DE NEA ...
Laura Schussmann

Undeva
între univers și pământ,
suspendat
de un petec de nor,
înghețat
de atâta început de iarnă
și dorit
de neatinsa albă zăpadă,
mă pregătesc
să ning doar spre tine,
eu, rebelul tău

va salut cu drag pe toti... va tot citeam de ceva timp si nu eram decis sa imi fac au ba cont... iata ca m-am decis, asa ca va multumesc de primire si va doresc tuturor inspiratie si multa dragoste....

Îți scriu ca să mă ierți, femeie,
De toate relele ce ți-am pricinuit,
Că te-am lăsat când tu aveai nevoie
De mine, ce atâta m-ai iubit.

Am știre că pe altu' acum iubești
Și că din flori copil tu i-ai făcut,
Mă-ntreb de-s tată, de-o să mă dorești
Atu

Ia-mă în brațe, tu, copilărie!

Ninge cu flori de vis și fulgi de-argint
Pe ulița spre casa părintească,
M-aplec să îi adun, să îi ating,
Răcoarea lor să mă adăpostească.

O sanie mi-e-n gând, pe derdeluș
Așa cum o știam demult... odată,
Când adunam bujo

Într-o viaţă de dincolo de mine,

când eram mai bătrân în ani,

ca iluzia,

am întâlnit la o masă, la un pahar de vorbă, Timpul.

Nu aveam cuvintele la mine şi dus de vrajă,

în vremea de acum, mi-am lăsat dorul

să zboare.

De atunci stau şi-mi alerg gânduri

EȘTI VEAC ...


Ești veac de iubire tainic atins,
trăit într-o clipă, undeva în hotar,
ești gând nemurire și zâmbet și plâns,
în strigăt și-n șoapte, nici nu știu, n-am habar.

Ești dorul, iubirea și vântul ce bate,
un secol aminte a clipei acel

Să nu-mi iei fericirea de a-mi spune

Atât de simplu " înger te iubesc",
Căci toate bucuriile din lume 
Eu de la tine-n versuri le primesc.

Mi-am luat paşii în spinare,

cu mănuşi şi cojoc, de frig.

Umblam teleleu pe străzile cu oameni

şi-mi spurcam gura cu vorbele mocirlite

în ziua de după visul alb, cu zăpadă.

Un petic de apă într-o groapă din asfalt,

era mai limpede. Avea rolul de oglind

Cerul cântă nemărginirea clipei

în care ploaia zâmbeşte

din spatele ferestrei, plânsul îngheţat

din iarnă, de stele, noaptea.

Nu curge în afara lumii de noi

pentru că nu s-au inventat

cuvinte pentru suflet.

Doar trăiri, simţiri de poveste

la gura sobe

         
   Ce fericit eram când venea bunicul, Nechita, acasă!

  Deși părea un om nesuferit, asprit de grelele încercări la care l-a supus soarta, care  l-au făcut inflexibil în convingeri și dominator, eu îi simțeam bunătatea mascată, prin felul c

E prima iarnă fără tine

E prima iarnă, fără iarna ta.
Poate întâlneşti, pe unde eşti.
Suflete îngheţat e-n nemurire.
Poate, te joci cu bulgării de gheaţă.
Poate că timpul, a dispărut în ceaţă.

Poate întâlneşti, schiori, zburând cu aripi,

Ce-ţi dăruies

 
 Iubitul meu, te-aștept pe înserate
 în vis, cu stele transparente,
 să îmi redai iar nopțile furate...  
 ascunse în amurguri rubescente.
 
 De vrei iubire, vino să culegi
 cu mine, floarea roșie a sorții
 și inima pe veci să mi-o dezlegi,
 de dorul

Definiții de-aș croi

despre viață-n poezii,

mi s-ar părea un cântec surd,

cât aș vrea  eu,

nu-l aud.

Viața-mi pare o spirală,

Uneori, mult prea banală,

C-un azimut spre infinit

spre-amurgul șters,

nedefinit.

Viața-mi pare o umbră vie,

iluzorie se știe,

care ar

TU EȘTI

Tu ești silaba sfântă, cea nevândută fricii,
ce mă însoțește-n drum și noaptea o deșiră,
leoaica ce în savană nu își asmute țâncii,
în umbra care stă, la prada ce se miră.

Tu ești o ființă blândă, lumina ta migrează,
metafore în privi

Ninge cerul  cu poveşti

Peste case bătrâneşti,

Dănţuiesc fulgi de mătase,

Hornuri pufăie pe case.

În ferestre ce visează

Iarna florile-şi pictează,

Ochi zglobii, păr în inele

Se ivesc dintre perdele.

Vântul zburdă în rafale

Printre ramurile goale,

Pe câmp, p

Trecut-au anii cu nesaţ

Lăsând în urmă timpul

Pe care l-am privit în zaţ

Dar al cui este chipul?

Anii tot trec şi e uşor

Să numeri nemurirea

Vreau să trăiesc măcar un dor

Cel ce-i pierdut cu firea

De-a fi aici, acum, mereu

Cu gândul, dacă fapta

Nu va mai sta p