Blog

Roşul de jar se revarsă peste noi,

Se scurge-n albastrul învolburat, văpăi,

Aruncă-n azurul însângerat de moarte

O rază.

Se-ntunecă şi e noapte.

Departe, violetul strigă de dor.

E acolo în zare, pluteşte uşor,

Se pierde-n lumina ce piere departe,

E strigăt

Întorc frunzele pădurii cu mâinile,

de pe alei, în plimbarea sufletului

prin ultimul verde al timpului meu

de ieri şi azi vibrez în corzile

unei viori ascunse de greieri.

Răsună inima în albastru privit

prin ruginiul paşilor mei-

roşul din adâncul înalt

Bătături
Spre amuzamentul fetiţei mele

Stă pe păturică, dar nu cu faţa la ele ci aşa pe-o parte. Ele, mămica şi mătuşa, muncesc la câte un goblen: îi fac zestre!
Îşi vede de treburile ei: îmbracă o păpuşică, o piaptănă, o aranjează ca de nuntă, o dez

Înfricoşător
cu o glugă neagră şi ţuguiată pe cap
te lasă cu respiraţia tăiată câteva clipe,

prinde vorbă cu tine,
fără bună dispoziţie, nu răspuzi şi o apuci în altă direcţie,
vrei să fugi dar nu vrei să dai de bănuit teama
când totul ţi se pare a fi

Din zborul gândului, acopăr distanţa

dintre minte şi sufletul încătuşat de trupul

obosit să alerge pe străzile udate de ploile

care acoperă gropile de unde privesc albastrul.

E frumosul neatins de palmele

crescute flori pe faleza

roşie a iubirii.

Înalt

Picioarele merg pe urmele paşilor de ieri,

lăsate de mine, să-şi afle zgomotul

din liniştea norilor în care s-a ascuns

vara picată peste timpul din anotimpul meu.

Şi e toamnă la mine. E toamna cu auriul

pictat pe frunze. Ruginii se fac. Pansament

peste

Cândva

Cândva am fost dileme, acum un infinit
și clipe-am fost ce-s reci, pe undeva obeze,
în flăcări parcă timpul răsună nerostit,
n-ar îndrăzni,ori poate, nu vrea să mai conteze.

Nehotărâri sunt toate și-s puse dinainte
din vremuri de odihnă

Pe unde merg
 

Pe unde merg am gustul tău de frunze,
pădurea mea,din toamnă eu ți-l sorb,
un țărm timid al lumilor confuze,
și-un vis din raza mea aed sau orb.

Nimic nu văd pe drumul meu ascuns
desprind niște cuvinte din mister,
văd doar un c

cântec de harpă, plânset de liră

harfa cântă pe cetate peste păsările-n zbor,

nuduri dispar de la ferestre ca-ntr-o romanță  desuetă

cu plopi impari foșnind a toamnă,

 iluziile plâng în somn îndulcind melancolia ,

osânda sângelui din noi sună turbat  a c

Zorile în fereastră sau visele încearcă

să o străpungă, să iasă, să zboare pe faleză.

Faleza gândurilor bătucite de dorul

când mă trezesc să-mi clătesc sufletul.

Mă trezesc mai devreme să ştii, să prind

albastrul nopţii mai pur, mai curat, cu tine.

Ma

Mi-e sufletul un cer de vară-n asfinţit
Scăldat în a luminii blândă simfonie
Ce încă arde văpaie şi nu s-a domolit
Cuprins în mreje de-o dragoste târzie.

Trecut-au multe primăveri înmiresmate
Şi multe veri m-au ars în focul lor nestins
Dar toate-n urmă au

UN PIC DE ISTORIE LA TEATRU RADIOFONIC ...  
 MARI OAMENI DE CULTURA - Pavel Bellu - Nascut la  14 martie 1920, Vrăniuţ, judeţul Caraş Severin - Decedat la  9 ianuarie 1988, Cluj Napoca) este un poet, prozator şi eseist. Este fiul Rujei (născută Peia)

Bunicul

Când Dumnezeu a socotit să-i ia la El băiatul şi nora, lăsându-i în grijă boţul acela de om scâncind după ţâţă, bătrânul -atunci cu 13 ani mai tânăr- şi-a ridicat privirea la cer şi-a spus:
-Om avea o răfuială noi doi, când ne-om întâlni; eu s

Cine doreste sa intre aici ! ... http://lenusa.ning.com/group/haideti-sa-haidem-la-teatru-radiofonic

Te știu iubire


Te știu iubire,tu ești Dumnezeu
speranța în nemărginirea ei,
ești visul meu ce îl visez mereu,
surâsul meu,îngăduit de zei.

Cuvântul de iubire este sfânt,
căci are-n el,înalt-nemărginirea,
se scurge pe eternul său Pământ,
iub

Cerul. Priveam stropii, lacrimile albastre

cum se împerecheau în roşul amurg

al serii, cu pământul. Se strângeau

toate într-un verde de viaţă întins

peste noaptea bătută cu senin de stele-

tărâmul viselor din zori.      

23.08.2014, ora 21,57’

Îmi e cuvântul tău strâns între file
Carte de rugăciuni pe care o citesc
Departarea din zorii unei zile
Sărut de înger în loc de" te iubesc".

La căpătâiul gândului mi-e pernă
Cu-a lui căldură sufletu-nvelesc,
Când noaptea-şi lasă umbrele în bernă
Plângând d