Blog

în verdele munţilor. Lutul din grădina

plină de ciuperci de după ploaie ieşite

şi loc nu-şi găsesc în lumea lor, îl las

în spatele umbrei mele

să colcăie

precum

viermii la morminte. Vacarmul îşi latră

la lună neputinţa. Râd durerii. Degetul la gură:

ssst.

L

Aș vrea să fiu mai mult decât sunt .
Aș vrea să fiu cuvântul care curge
în venele tale și pe care îl alergi
în fiecare seară pe coala de hârtie.

Aș vrea să fiu trăirea
care naște cuvintele în tine,
doar că să am și eu un loc în inima ta.

Aș

Mai știi povestea


Mai știi când ne jucam de-a anotimpul
atunci,când noi,ne-am cunoscut
eu m-așezam cesornic ...eram timpul,
tu,tu parcă-atuncea te-ai născut.

Te luam în brațe,ți-arătam să vezi
ce struguri am și mere verzi pe masă,
vorbeam cu

Ai văzut lumina întrezărindu-se... 

Ai văzut lumina întrezărindu-se 
în fiecare unduire a cuvântului răscolit în tine, 
prin umbrele polarizate ce ţi-au întunecat privirea. 
Pe fereastra pustiului din suflet îmi cânţi pierdut, 
erai pe zidul palid al îndo

Cine e începutul şi sfârşitul? 

Iarna e ca un cearşaf aşezat 
peste trupul tău, Fiu al Stelelor. 
Încă e ceaţă la malul iubirii, 
însă de mână cu tine 
niciun taifun nu ne va atinge, 
frica de necunoscut, 
senzaţia de infinit, acordul iubirii 
sau fuga pasiu

Păşind în lumină... 

Păşind în lumină, cu mine, 
voalul s-a ridicat, 
ai început să vezi culorile, 
te-ai detaşat de umbre, 
de acolo vii în lumea mea 
şi laşi lumina 
să se-arate prin crăpăturile 
ce s-au format 
în adâncurile ce te-nfiorau. 
Tot universul va

Se naşte iubirea uitată undeva 

E noaptea nopţilor când 
- fereastră spre învierea zborului - 
m-am deschis spre tine să făurim 
o lume nouă, 
pornind la ceas târziu al inimilor! 

Un înger ne cântă poemul 
din învelişul cuvintelor, prin care, 
cu-atâtea culo

Să nu te risipeşti 

Cuprinşi de febra spaţiilor vaste, 
visul născut din dorinţă 
ne-nalţă cu putere, vii, tot mai sus, 
înflorind mistic! 

Eşti un tumult, o cascadă, o forţă 
în adâncimile nopţii suspendate 
de muzica şi misterul care 
ne umple de extaz, 
o

în fine, iubite!, nu-ţi mai prieşte alături de mine,

cărarea noastră s-a ascuţit cu pietriş

care-ţi înţeapă tălpile pantofilor lăcuiţi,

în timp ce genunchii îţi tresar în ritm cu paşii

şi minciunile frumoase le scuipi

printre buze.

cuvintele tale fermecat

Libertatea-i tot o închisoare

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

A fost o vreme când iubirea înflorea
Noi cântam cum cântă păsările-n crâng,
Azi, precum cireşii s-a scuturat şi ea
Iar inimile noastre în surdină plâng.

Eram săraci, n-aveam decât iubirea
Dar mult mai fericiţi decât acum.
Azi tot ce-avem în noi e amintirea

Maria Magdalena, literal Maria din Magdala, (în ebraică מרים ממגדל, „Miriam din Migdal”), a fost o femeie discipol a lui Iisus Hristos, venerată ca sfântă în creştinism.

În Evanghelia după Luca (8, 2), Maria Magdalena este menţionată ca prima femeie v

Am visul meu...

Am visul meu ce tremură și plânge,
pe marginea de cer puțin mai sus,
mă leagă-n el iubirea cu-al ei sânge,
în fuga mea din roșu...spre apus.

Trăiesc din frunzele necoapte sau păcat,
sub dor nestăvilit, ce dor răstoarnă,
să cap

Cu cât mă uit mai adânc în cer Cu

 regina nopții miroase orbitor

 a cer despletit

 recunoaște pașii demni 

 de crin imperial

 în sunetul excitat al ploilor

 albastrul furtunilor

 (des)cântă nori retorici

 irup fulminant contraste (s)umbre

 culori tangente

 oglinzi disecă un perete cast

 albu

l-am pus la fiert, la foc mic. Îl aştept

să se înspumeze. Am timp să mă gândesc

dacă o iau toată sau mai las câţiva muguri

să fie sarea din viaţa mea. Piperul

l-am strâns tot când am alergat

să-l prind. Eram roşu la picioare cu albastrul cerului

pictat c

Valuri


Valuri,vuiete,vârtejuri în torente de iubire
pe un colț din lumea asta,adunate-n goale trupuri
spumegă învolburate,sub un dor de nemurire,
de la mângâieri la visuri,de la ore...anotimpuri.

M-ai lăsat doar în culoare și mă simt că-s curc

În grabă, anii trec şi fără veste
Se-nghesuie cu sârg în cupa vieţii;
Din firul lor se naşte o poveste
Uitată-n vălul parfumat al ceţii.

Te-ntreci în zbor cu ei pe culmi celeste,
Apoi te-mbracă-n haina bătrâneţii;
În grabă, anii trec şi fără veste
Se-