Blog

Inima mă strânge tare,

Ca un semn de întrebare:

Unde o fi prințul care

Să-mi aducă alinare?

     Refren:

Că nimeni nu a scăpat

Să n-alunece-n păcat,

De dorințe-ncătușat,

Ca să fure-un sărutat.

Dar nici prințul mult-visat

Nu s-a lăsat așteptat,

Cu och

Să mă ierți !


Cândva când toate vor fi uitate,să mă ierți
iubito,de prea multă iubire,
de zâmbetul inimii fericite,de timpul
care-și crește în aripi rădăcina !

Să mă ierți de visul toamnei
care tropotea cu norii,sub o frunză
ca rod al tău din v

zi în care cerul mustea de flori şi senin

albastru. Norii erau albi şi dansau roată

în jurul focului. Stropii de apă strânşi

în colburi de suflet,  

răcoreau frunţile brăzdate de sudoare

roşu sfârâind

pe tălpile dorului de zbor în ciripit de păsări

cu vui

Când nu te pot avea cu mine, 
Te am în gânduri și-n suspine . 
Te am în lacrimi care-mi curg, 
Pătându-mi zarea în amurg, 
În roșul macului aprins, 
În ochi ce te privesc surprins. 
Îmi ești un dor care -mi suspină, 
Ofilind floarea din grădină. 
Când nu te

de ce noaptea şi-a întins lumina mai devreme

(ca de obicei) pentru mine. Nu m-a lăsat

să-mi obosesc

picioarele gândului

prin vis

şi

m-a trezit în dimineaţa în care sufletul şi-a anunţat

popasul în grădina cerului cu albăstrele. Sper să mi-l ajung

cu dorul

Ziduri peste ziduri cresc în jurul meu, 
Din ce în ce mai mari, mai multe se ridică. 
Aș da să le dărâm, să evadez , dar eu .. 
Nu am curaj și mă ascund de frică. 

Mă ascund în mine, de mine, de lume, 
Din teamă, de tot ce mă înconjoară. 
Trăiesc o viață c

Parfumul toamnei

Parfumul toamnei, l-am luat de pe trupul tău
și l-am pus jurământ de puberi
de cenușă,ca tu să te întreci în verde
sfânt pârâu,peste patru anotimpuri.

Mă simt liber la sânul tău,povestea mea
unde tu ai inimă doar psalmi din scri

facerea

am altoit tăcerea pe cuvânt

primul cuvânt avea culoarea luminii

cineva a zis iubire și s-a aprins soarele

altcineva a zis femeie

 și-au răsărit toate florile pe pământ

când Adam și Eva s-au îmbrățișat

 a răsărit luna pe cer

dar și șarpele care se ur

Ascultă cum în urechi îți picură lumina
Să nu le-apleci să ți se-ntunece privirea
Ascultă susurul ce curge cristalin
Nu vuietele ce aduc numai venin.

Ochiul să-ți fie luminat și-n noapte
Când toate fi-vor spuse doar în șoapte
Să poți să te trezești

Tab(lo)u extatic

un fluture galben
dansează florile
păsări ciripesc a nepăsare
pui golaşi cască ciocurile (ne)convingător
albine vexate îşi pudrează aripile
cu polen superfluu
gâze hibride îşi cară picioarele minuscule
ca nişte margele din sticlă de m

cu ochii-n lună, aşteptam schimbarea la faţă

a nopţii în albastru lucind în soare

cu stelele-mprejur

şi ciripit de paseri,

cu vuiet de vânt prin pletele tunse de timp,

cu susur de ape molcom să curgă în stropi de sudoare

pe frunte

de sete

să-mi ostoiesc gâ

de vreme pe un colţ de lume, cu mâna-nfăşurată

pe sub mine, aşezat, căuş, privesc

un pescăruş

şi

graba furnicilor

ce-şi vor înălţat muşuroiul

(să fie gata)

pentru odihna zborului

şi povestea zilei

pentru visele din noapte cu Suflet. Roşu şi albastru.       

Mă vezi? Sunt bune și cu rele
Sunt ceea ce mă ferești să fiu,
A mea conștiință, glume grele
Și trist argou. haios sicriu!

Mă știi? Lovește limba grea,
În palatinul os de carne,
Țesut nervos spre vorba mea:
Doi ochi incord să se rastoarne!

EU...

Eu te iubesc,căci tu mi-ești înserarea
îți simt sărutul vorbă în tăceri,
am ancorat la țărmul tău cu marea
în toamna mea, cu tine primăveri.

Nu te-am văzut, te știu din gând,
te simt la țărmul de lumină,
în visul meu ce-l tramurând,
te simt în m

Cine-n lume ar putea un vers să scrie,
Ori o rugă-nlăcrimată ce devine poezie,
Dacă nu cel care e-nsetat de dor,
Ori mult prea întristat de toate câte-l dor?

Cum și-ar stâmpăra poetul setea
De n-ar urca la cer anevoios pe câte-o stea,
Să stea depart

îmi apasă amintirile peste roşul luminat

de candela aprinsă în locul de întâlnire

Tată.  

Tu,

eu

şi

Sufletul într-un albastru. Şi e senin acum.

A plouat cerul să-l spele şi florile râd în soare.

Sunt momentele în care durerile pleacă spăşit,

târându-se. Doa

Cât de amară-i viața pe care o trăiești, 
Dacă te sperie un boț de turtă dulce? 
Și vii cu vorbe grele să-l bălăcărești, 
Crezând că mâna care-l poartă-o să-l arunce. 

Oare câtă frustrare aduni în tine 
De ne privești de sus de parcă-am fi gunoi? 
Te crezi

         O rază șugubeața a reușit cumva să se strecoare pe lângă jaluzea. Îmi gâdilă pleoapele prin somn, într-un sărut cu buzele tale, încălzindu-mi sângele cu atingerea ta. E bine în brațele tale .. zâmbesc adormită. Fericirea îmi inundă toată fii