Blog

Lesbiană în zori

-Aici la noi s-agaţă harta-n cui, râde Tatiana, venită cu un platou de păstrăvi prăjiţi .
Suntem în nordul ţării, în vizită la un coleg de facultate de-al soţului. Am luat şi copiii cu noi, Ionuţ - 9 ani, Ilenuţa - îţi arată 3 degeţel

Ea se învârte în cercuri tainice,
vânează clipele cum sar peste praguri
mai ceva ca apele zăgazurile

de nu se mai stăpâneşte,
mă ascute pe coasa durerii
cu sufletul întors în vechile cuvinte.

Nu mă pot dezlipi, este ca o ventuză,
câteodată îmi face bin

dansează toamna prin livezi

am găsit un lac, o boare,

între margini de luceferi,

stăpânea peste mărgeane,

vise dragi, povești frumoase,

îmbrăcate în sidef,

o natură somnoroasă,

ce-i cusută în gherghef;

galbenă era făptura

între foi de fag pieziș,

a căzut din

E atâta frumuseţe-n tot ce ne-nconjoară,

sărutul cald al toamnei uşor ne înfioară, 

sunt încă frumze verzi prin arămii culori, 

din nostalgia ierbii mai poţi culege flori.

Şi galbena gutuie aşteaptă să să se coacă,

sub rod de mere roşii livada se apl

În noapte se aşează cerul pe pământ

ca un sărut prins între stele şi căzătoare

mai sunt unele. Doar par că se sting.

Ating sufletul cu buzele lor şi vrajă

dăruiesc viselor ce-şi întind aripile

în ochii (cu)prinşi de roşul nisip

al gândurilor mişcătoare

Am vrut si eu o poezie,
Oglindă sufletului meu
Şi m-am trezit într-o câmpie
Cu versuri ce-nfloreau a "eu",

Cu ceruri ce plângeau a "tine",
Cu zori ce poveşti mi-mpleteau.
Cu seri ce lăcrimau suspine
Când stelele pe cer râdeau.

Cu nopţi ţesând o feerie
În anot

Toată ziua lumea-i cu ochii şi urechile
pe mine să nu care cumva să sar gardul
condiţiei umane să nu care cumva
să tac mai tare decât ceilalţi să nu care
cumva una să nu care cumva cealaltă
însă eu îmi văd liniştit de treabă
în ferma mea de cuvinte şi fant

Pictat din minte când alergam cu maşina

de tuns, pe creştet, la coaforul ikebana

să-mi aranjeze faleza pe o parte,

am plantat numerologia literelor

douăsprezece şi şase şi zece

să completeze alfabetul scrisului cu penelul.

Tabloul prindea viaţa albastr

Ne-am regăsit în toamna noastră târzie,

Doar amintirile credeam că  adie

În umbră zăpezii ce aveau să vie.

Păianjenii începuseră să ţeasă,

Din umbre de viaţă uitărilo

  Biografii , Memorii !  Un Mare artist , comedian și tragedian deopotrivă. Cu sprânceana ridicată și privirea rece, dar dătătoare de dependență, iscată de sub inconfundabila-i șevalură și din spatele ochelarilor-unicat, Toma Caragiu a avut o bogăție

Bate cu zorii în fereastra ochilor, dimineaţa,

să-i deschid cu visul din noapte cocoţat

pe cerul zborului în doi şi e albastru.

Alături, aburi fierbinţi îmi poartă mirosul

pe urmele cafelei proaspăt măcinată

din ibricul de pe focul începutului de zi.

D

O fulgerare arzând străbate geana zării

Ş-un nor ce-apasă pleoapa de-odată cerne ploi,

Pe rana de suspine din şoapta disperării

Când munţii depărtării se-aşează între noi.

Cu furie crescândă un tunet se ridică,

Ţipându-şi apriga durere către cer,
Revendic

ce ne facem noi, poete

prin ochi ne curg imagini desuete,

sublime bâlbâieli, abstracte alfe,

dar ce ne facem noi, poete,

când vom ajunge slugi la calfe?

ne amăgim cu coapse pure,

ca paznicii la vechi tenebre,

trecând prin clipele obscure,

bolnavi de viață,

Modelat, pământul stropit cu sevă, apă

roşie dinlăuntru, cu viaţa vântului

printre ramurile de verde, cu suflul

albastru din cerul nopţii, lutul

prinde forma vie a păsării în zbor

printre piscuri suite, crescute aleator

de norii ca o oglindă falsă ce-şi

 Astăzi am pierdut trenul

 Mi-a scăpat în ultimul minut.

 Am alergat în disperare dupa el

 Dar m-a lăsat în mijlocul șinelor,

 Singură, fără milă,

 Între peroane și traverse,

 Parcă făcându-mi în ciudă. 

 Întotdeauna, fug după tren,

 Încercând să mă agăț de

Iubirea este sprijin şi putere
Balsam pe suflet în zilele cu nor,
E coarda ce te ţine în cădere 
Şi aripa ce ridică-n zbor.

E Stea polară-n noaptea neagr-a vieţii
Vântul ce umflă pânzele pe mare,
Soare ce pune zâmbet dimineţii
Şi florilor explozie d

E supărată vara mea
De câte ploi a dus în spate
Şi de cât soare-a adunat
Să-şi coacă lanurile toate.

E supărată vara mea
Că dimineţile în zori
Pe câmpurile ei cu grâne
Se-aud lucrând treierători.

E supărată vara mea
Că şi-a vazut pui crescând
Şi ştie că spre a

Tu, ce te naşti din lumi dăruite
în spate stă cineva de veghe,
poţi să te înalţi cât e de înălţat
înţelegând minunea alcătuirii,

porti ca stăpânul ochi dar văd prea puţin
şi încerci să-i faci să vadă mai mult.

Din necunoscut voi desprinde lumina
de-ar

Trăim în cercuri

Trăim în cercuri multe din sfintele cuvinte
și palmele din vorbă le folosim ca hrană
străvechile oștiri,le punem dinainte,
cu mâini de rugăciune,cu vorbe de sudalmă.

Am și rostiri de aur,în foamea mea de tine
în zboruri de iu