Blog

plămânii pământului respiră solemn
nonculori
aerul incert îmi doarme ca un şarpe 
fără piele la piept
crater siliconat avid de iubiri consumiste
inspiră oxigen din lobul tău drept 

lumina difuză îmi şopteşte erezii 
mă dezbrac de sentimente 
ca de nişte arip

Nu pot să-ţi mai vorbesc

cum îţi vorbeam atunci

când păsările luminii vibrau

în serile cu ochi de chilimbar

învăţat să ascult

tăcerile albe ale iubirii

când gândul  se îmbracă

în dorul de tine

ţărână călcată de corbi

cu braţele întinse pe hotarele depărtării

Încrustat în visul din zori, gândul îşi coboară

văzduhul. (Cu)prinde umbra-ntinsă, roşie pe pământ,

ca o plasă în jurul capului.

Zâmbetul îi e şiragul de cuvinte nevorbite

ale sufletului stăpânit de patimile albastrului   

din apele cerului.     

18.

noi, poeții

noi, spărgătorii de vise,

de mituri și de sentimente,

trafincanții de cuvinte,

iubitorii de speranțe,

am stat la masă cu Nichita,

cerșind de la el o silabă

de fericire

 și, când era să ne-o dea,

s-a făcut poezie

în cârciuma lui de necuvinte

și ne-a

Aprins e dorul vâlvătaie până la cer

cu limbi de foc- roşu. Din apă, peştele

sare pe grătarul iubirii albastre, în amurg

peste câmpul de verde al vieţii…    

15.08.2014, ora 20,45’

Îmi recunosc îngerul după foşnet
chiar dacă uneori am sufletul învins de
propria-mi căutare
şi destule motive să înţeleg deruta
unui timp în care ploile se-ntorc mereu în Septembrie
sub privirile îngăduitoare ale santinelelor
de culoare albastru-înch

Jucării 2

Curca se uită în lemne muncindu-se a găsi răspuns tumultului de întrebări ce-i năpădeşte căpuşorul: amplitudinea stivei este conformă cu perimetrul bazei? arealul defrişat a fost împădurit? rezoluţia Uniunii Europene referitoare la strategia

Nu e vremea să-ţi întorci faţa
dacă cineva te-a lovit cu palma
alungându-şi mânia,
pofta de răzbunare
umflă sângele-n vene.

Cel mai cuminte renunţă,
caută-n tăcere resemnarea rece
presărând nisip peste orgolii,
respiră paşnice gânduri
înflorite să se

Cuvintele-s coapte, au miros de pâine
cu miezul aburind şi proaspăt al poemului
mestecat în vorbe moi şi flămânde,
zvon de poetic zbor spre înalt.

Învelit în matase de muze
sevele gândului pe care le culege.

O frăgezime pe suflet îşi pune
şlefuind lite

gânduri de august

a început să pice încet încet câte-o frunză semn că se apropie

toamna despletită în culori portocalii purtând în mână aura

unei melancolii ancestrale parcă văd pe cerul fumuriu

 triunghiuri de cocori tăind orizontul spre apus în lumea

Eu te privesc cu gându-ascuns sub lună

Şi mă ascund de dor în tainele durerii;

Mai dă-mi o noapte, în doi, împreună     

Acolo-n munţi, doar în tăcerea serii...

Şi nu mă alunga din nou de lângă tine,

Mai lasă-mi ochii, să-ţi citească un vers!

Cu mine-n gâ

S-au scuturat castanii plângând de mila mea , 
Dar tu nu știi, sau dacă știi nu-ți pasă . 
Te-ai dus și-odată n-ai întors în urmă privirea ta , 
Să-mi vezi în piept ,de dor cum mi-e inima arsă .. 

Plânge cerul în ploi de primăvară , 
Văzându-mă cum mă sfâ

Am colindat pământu-n lung și marea-n larg, 
tot căutând o cale să-mi întâlnesc iubirea, 
și-am tot legat catarg lângă catarg, 
și aripi mi-am întins scrutând nemărginirea. 

Mi-am pus dorul zălog și inima mi-am dat-o chezășie, 
timpului. Doar că să îmi ma

Din piept zvâcneşte dorul nebun

să-şi plece pletele zălog legate-n stropi

de iubire.

Picuri  de soare în tot drumul, (ră)sare

câteo umbră răzleaţă din pomul

vieţii.

Adulmec albastrul plecat între neamuri

cu cerul şi apa fierbinte clocotind bătăile

de ini

De aș putea...


De aș putea din roua ce-o zidești
mi-aș face aripi,pe trupul meu
cu lacrimi de dor,
pe care le-aș lipi cu sărutul tău
pentru un zbor înspre clipe
care s-au irosit,
în nopți fără tine...
brume.

Aș zbura cu tine,frunze,
pădur

Ce-ai pățit, bade, la ochi,

 - Să nu-ți fie  de deochi -

C-ai rămas ca pironit?

Și cu ochii priponit.

  Refren

De mică m-ai cunoscut,

Da, acu` dac-am crescut,

Să nu-ți fie cu bănat!,

Alta nu-i ca mine-n sat.

Poți, bade, să-ți tot cauți

Și apoi să te soco

Ce-avea mai scump pe lume-o mamă,

Lumina ei și bucuria,

Pe cel ce către cer ne cheamă,

Ne-a dăruit Sfânta Maria!

Ardeai de dor să mergi la el,

Iar ruga-ți a-mbunat și cerul

-Mai ai trei zile! Gabriel

Doar ție ți-a soptit misterul!

Cum ai trăit așa te-ai du

Cum susură...


Cum susură o vară în timpul călător,
să-ngenuncheze toamna-n bătăile de vânt
ai încrustat,iubito,pe scoarțe al meu dor
când m-ai lăsat cuvânt,nespus pe-acest Pământ.

Simt gustul tău în zări,dar mi-este prea departe,
condamn în g