Blog

m-am deşurubat

în dimineaţa asta,

să plec

(să mă caut,

să mă găsesc,

să mă aflu) în cuibul

de tine lăsat undeva

ca o închisoare

cu zăbrele de cer

într-o senzaţie de liber

(con)strâns de aripile

ce nu vor

să se mai deschidă.

31.01.2014, ora 11’20’’

Cu ochii mei bătrâni

îmi scormoneam trecutul...

iar depărtarea-l distorsiona,

ridicându-l ca pe-o ţară străină

cu turnuri şi cupole părăsite,

în care lucrurile se faceau altfel!?

Un drăcuşor mic şi zbârlit,

consilier spiritual din oficiu

intervine cu şoapte:

Cunvintele lasă urme abia desluşite pe braţul îngheţat al sărăciei

îl invoc pe Dumnezeu în numele deznădejdii

lacrima dumnezească îmi mângâie sufletul

pe degete cresc muguri de magnolii, din inimă, suspine

viaţa arde, ca şi ţigara, fără rost,

rotocoale de

Mi-am uitat sufletul în ora de ieri,

călăul l-a găsit şi l-a ascuns între frunze de gânduri

boceşte toamna ca o văduvă pe marginea criptei

cerul se prăbuşeşte în apa sfinţită a cuvântului

corbii ciugulesc cu poftă din cadavrul-suflet

doar ochii, nespuşi

Unde eşti dulce iubire ?

cât mi-e de dor !

departe eşti acum,

totu-i îngheţat, extrem de monoton

într-un trist şi hibernal decor

Te-aştept târziu în noapte

să navigăm prin lumea virtuală

unde ne-am cunoscut cândva.

ne teleportăm prin vise

în spaţiul infinit

în dimineaţa amiezii

fără gândul

plecat de aseară.

Îmi spuneam că

iarăşi

îmi voi bea cafeaua singur,

fără să am taifasul cu el

despre tine.

O fi rămas înzăpezit

pe undeva că nu mai ştiu

de avea aripi sau nu

să zboare,

dar pe timpul ăsta parcă,

îi dădus

glacial(ă)

în jur,

doar înlăuntrul meu

îşi făcea de cap

ecuatorul dorului

de tine

şi izbucnea

în vulcanice pete

de roşu

pe cerul de alb

cu stele ce-nfloreau

pe geamul

din ochii cu care

priveam

urmele lavei din inimă

lăsate să mă poarte

încătuşat la poart

Iubirea curcubeu 
poezie [ ]
Poezia de dragoste 

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]

2009-10-21  |     | 

Iarnă de eroină
(in memoriam Lt. post mortem Aura Ion)

Iarna ta e-un basm ce doare,
Tragedie de erou
Prins în neguri de ninsoare
Ca un punct într-un halou...

Iarna ta e o trişoare
Din al morţii alb cavou
Sânge alb de Timişoare
Transformate-n cazinou...

Cu-nscris de neuitare şi de temut trecut
Se odihnesc azi îngerii pe așternuturi albe
Când universul tace în murmurul său mut.

În liniștea ce arde-n întunecat abis
Şi țese trecători ce par să se-arcuiască
În curcubeu

Prin barierele timpului 

Noapte de noapte treci 
prin pădurea de vise pastel 
cum ţi-am trecut 
prin barierele timpului, 
noapte de noapte mă respiri 
ca pe un tainic mister 
în care legământul inimilor 
dăinuie pentru eternitate. 

Pâlpâitoare umbre la lumina

Les pétales des fleurs d'iris - Irina Lucia Mihalca 
Traduction par: Gabriela Tudose 

Ton cœur tarit 
lorsque l’instant ci-présent devient passé, 
lorsque l’instant à venir ne s’accomplit pas. 

Au-delà de l’horizon, on aperçoit 
ce qu’on ne voit pas, à pre

Regăsire

Desferecă-mi iarna din suflet

Cu nimb feeric  de lumină

Dulceaţa-n glas, ţinută-n sipet

Risipă fă-o în surdină

Atârnă gândul de cuvânt

Precum o lacrimă de geană

Dezbraca-ţi asprul tău veşmânt

Cu  mângâieri de pus pe rană.

Şi-afară-i iarnă şi înghe

nu trebuie

să-ţi fie teamă

că sărutul nostru

e prea fierbinte

şi

toata zăpada

dintre noi

s-ar topi

şi

şuvoaie

curgând

pe obraji,

s-ar umple

pământul de ape,

nu inundaţiile ne vor pune

stavilă sufletului nostru

să plutească

spre punctul acela nezărit

să ne

să mă cunosc

dinainte de a mă naşte

şi tot alerg cu mintea

împrejurul sufletului

să mă descopăr chiar

dacă ştiam că-n poarta vieţii,

voi da de tine şi doar atunci,

acoperit de îmbrăţişările nopţii,

voi privi prin ochii

palmelor tale să mă ştiu.

Am hotăr

Suflet trezit 
poezie [ ]
Poezia de dragoste 

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]

2009-12-04  |     | 

Sunt

sunt

o năzuinţă către stele

îndrăznesc

lupt

poate reuşesc

sunt

un grăunte

pe această planetă

lăsaţi-mă

iar şi iar

vreau

să încolţesc

sunt român

mă mândresc

port în plete

graiul sângelui

ce-mi curge

în râuri

dar

nu mai vreau

graniţă

paşaport