Ascultă
Cum înfloresc zarzării
Uşor,
Pe nevăzute
Fluturi albi se aprind pe ramuri.
Ascultă
Cum ne plâng sufletele
Căci nu pot fi
Măcar corola unei singure flori,
Ne rămâne doar
Să ne vrem păsări
Umbra de nor,
Ori poate privirea
Ni se va schimba
Într-o frântur
sunt aici, în roata de tors a lumii,
în umbra cuvintelor scrijelite
pe cerul întrebător al plecării mele,
căzut pe zvâcnetul fragil al ierbii
legănate deasupra amintirilor curtate de uitare.
Dacă mă întrebi unde locuiesc...
locuiesc aici, în lumina crepus
Dintr-un măr muşcam,
sub ploaie trăiam,
eu
visam la soare!
Uneori,
prins de visare…
cu mintea-n şiroaie,
în loc de mãr
muşcam fulgere
în apã de ploaie.
din kilograme
celor care
mor de foame
aş mai da
din plinătate
iubirii mele
de-o noapte
(le)-aş mai da
din al meu somn
boemilor
cu nesomn
(i)-aş mai da
obsesiei
riduri de expresie
iar iubirilor
din tei
(le)-aş mai da
din anii mei
(ţi)-aş mai da
ţie om drag
zorii ce-mi
Cu vâsle-n pumnii uriași,
Cu bărbi până la brâu, vâslași
Cu pieptul lat și dur ca scutul
Și cu privirea cum e cnutul,
Se-ntorc în marele fiord
Tăiat în gheață, sus, în nord...
Se-ntorc de peste mări turbate
Cu valuri negre-nvolburate,
Ei vin din zări necuno
Nu mai am fraze,
Doar uneori
Plouă consonantic
Ori avocalic,
Străzile
Se curăţă
De memorie,
Rămân pereţii
Pe care mâinile noastre
Desenau
Săruturi păgâne
Când îngerii
Ne ascundeau sufletul
Mototolit
De gâfâitul tăcerii...
Un măgar, un porc şi-un bou,
Râdeau de făceau ecou,
Intr-un bar de modă veche,
De credeai că-s daţi în streche.
*
Trecând o jună viţică,
Cu mers lasciv, subţirică,
Şolduri fine şi picioare,
Îi lăsă în nemişcare!
*
Într-un rictus stins, hidos,
Porcul burlac slăn
zorile-s o beznă criptată
de ţărâna planetei agăţată
un psalm în capela cu orgă
apasă valuri rebele
ce încă se luptă să spargă
calculul negurii
printre oameni aleargă
timpul atacă-n obişnuinţă
pentru toţi pământenii
tot pământu-i o
PĂCĂLICII PĂCĂLIŢI
Păcăliţi de păcălicii
Ultimului sfert de veac,
Ai ales toţi măscăricii
Pe-o găleată şi-un colac...
Nu ţin vorbele lor goale
Nici de foame, nici de frig,
Dar îi dai votul matale
Pe-un ulei şi un covrig...
La alegeri iar pui botul
Când te
Oare ce-ar fi
Dacă visele tale s-ar naşte iederă
Şi trupul meu recele zid,,
Să mă ţii strâns, în tăcere,
Doar verdele închis
Să semene ochilor tăi
Şi noaptea somnul
Să te aducă iar femeie
Aprinzând stele
La marginea oraşului,
Unde se sinucid greierii
Şi liliec
Şi-acum îmi amintesc cîte ceva din rêves-éveillés,
oamenii închideau în cuşti
hipopotami inocenţi, departe de păşunile lor africane
de răsăriturile lor splendide
în timp ce oglinzile vechi de China se înnorează puţin cîte puţin
cu senzaţia că nu mai e loc
Zăcea de ceva vreme. Cu fiecare zi care trecea parcă mă pietrificam, mă detaşam de el fără să vreau... încet, încet, nu-l mai cunoşteam. La început încercasem să mă mint, să îl mint. Îi simţeam frica şi lupta, dorinţa de a mai fi puţin. Nu-l înţelege
Femeia e poezie,
Un extaz şi agonie!
Când înger în viaţa ta,
Când o diavoliţă rea!
*
Incită, te ameţeşte,
Seduce şi înrobeşte.
Lesă dacă ai purta,
Nu te-ai supune aşa!
*
O viaţă o studiezi,
O cunoşti. Dar aşa crezi!
Când declari: "Am reuşit!"
Mintea iar ţi-a-nvăl
Acelaşi răsărit plictisit...
o ploaie destinată tuturor,
aceeaşi apă de-nceput de lume,
cu binecuvântarea primului botez,
încărcat cu gând şi cuvânt de sfinţire!
Mă rog, să iubesc mai mult apa!
În mâinile cu apă ca-ntr-un căuş al vieţii,
mi-am apăsat faţa,
Primăvara visez verdele
Din care însetata umbră
A băut
Când încă nu eram
Tremur de ram
Doar puţin alb,
Picur lila
Primăvara nu mă întorc,
Nu plec,
Mă ascult
Cum pot creşte
Din iarbă
Făcând loc
Cuvintelor
Ce mă recompun.
Suntem bătrâni iubite,
ne trage pământul spre el în uitare
curtaţi de amintiri.
Ţine-mă-n braţe.
să nu ne fure lumea
zborurile neistovite încă.
Au încetat de mult să ne audă,
trec paşi pe lângă noi şi nu ne văd,
ei văd doar bătrâneţe.
Credeam că trupul ne e
Poezia,
suma înțelesurilor
și neînțelesurilor
din noi,
smulge din adâncuri,
psalmi de gând cu zbor ușor,
solfegii de dor din strune de vis
cu surâs înorat
sub apăsări de vânturi.
Poezia culege din întunericul
sufletului inundat de neputință,
cruda întristare,
n
Academia de Studii Economice din București, abreviat A.S.E. București, este o instituție de învățământ superior de stat, fondată în anul 1913. Sediul A.S.E. se află în Palatul Academiei Comerciale, situat în Piaţa Romană. Academia de Studii…
Citeste mai mult…Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!