era sufletul
în marea de alb
şi rece bătea
vântul pe creasta
din munte
cu flăcări ieşite
prin gândul dorinţă
să-mi topească
amintirea de mine,
să mă umple
cu visul de tine
troienit pe cărări
de cerul necer
m-aşez
în genunchi,
privirea ridic
din timpul trecut

Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!