Ţi-am adus la 60 de grade picioarele,
într-un triunghi cu toate laturile egale.
Aici stabileam relaţii echilaterale uimitoare
şi o axiomă mediană, mediatoare, bisectoare!
Un unghi era între mâinile tale, minunat!
Nu mai contează care, oricum erau egale.
A
Cerul își scutură clipele din plete
și-mprăștie ușor, pe-ndelete
peste ramuri mângâiate de soare
muguri car-ascund parfum și culoare.
Câte unul îndrăzmeț și plin de curaj
deschide ochii și amețit de miraj,
simte răceala din privirea-ți de ceață
În versul tău aduni culoare.
Cuvântul tău pictează vise.
Dând viață basmelor nescrise
și-atât de pline de savoare.
Tu scrii pe cer de-azur povești
când ții în mână raza Lunii.
Cu regi, prințese și nebunii
ce tumbe fac la curți domnești.
Cu
Cristalul lucid,
Impenetrabil contur
Clivaj pur, geometria luminii
Ontologic azur
Matricea perfectă din visul organic
Vis de carne, de foame
Permanent deducând
Fiinţarea în rombul perfect,
Conturul se cere
Fundament feminin
Neştiut, poate doar
Alb chihlimba
Implacabilul ne-atârnă de soartă
Ca să urmăm drumul înscris pe hartă,
Când atâtea flori te-ncântă-n calea ta?
Mă-ntreb, mirat, floare de nu-mă-uita.
Ispitit, de a le mirosi pe toate
Și-n buchet să le culeg, nu se poate?
Mă-ntreb, mirat, floare de nu-mă-uit
Pe bancă în parc stau doi bătrâni de mână,
Sub tâmpla albă amintiri ţes cunună.
Timidă noaptea priveşte printre gene,
Cum luna răsare dintr-un nor alene.
Pe boltă stele abia clipesc curioase,
În zori de noapte trezite somnoroase,
Să vadă vis
Frumoasă eşti ca Etna vulcanul
uneori azvârli stele cu toptanul
Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE
generații
prietenii mei s-au ascuns în mormânt,
eu am rămas ca o creangă bătută de vânt,
mi s-au rărit frunzele de-atâtea toamne,
nu-mi reteza crengile, Doamne!
am jucat ca nebunii dansul deșertăciunii
pe foc când ne ardeau la inimă tăciunii,
după atâta f
A mai trecut o zi în noape,
e aceeaşi zi de ieri sau mâine
cu umbra tot mai străvezie,
şi dintr-un capăt până-n altul,
un pianist nebun repetă
acelaşi monoton motiv,
se-mpiedică mereu de aceeaşi clapă.
Aştept o altă zi,
aceeaşi zi, aceeaşi noapte,
amurg şi zo
Martie coace o altă primăvară-n muguri,
Frământă verdele crud în amorţite crânguri
Să dospească ploile cu soarele ce zmulge
Vesmântul alb al iernii, seva luminii curge,
Strop prelins în rădăcini spre slavă învierii,
Visul urzit din iarnă trezeşte dor
Părul tău verde, ochii smarald
Trupul ascuns, braţe uşoare
Ruguri aprinzi
Vrei ca să ard
Să-ţi fiu în verde o amintire
Smarald în licur,
În picur
Cerc de opal pe apa nopţii
Părul din verde, ochii din jad
Flăcări de aur în care cad
Să mă aud în umbra ta
Rotind i
Când intră Bella, ca boarea, (ptiuuu!) călugărul tresare!
Se pişcă, se mustră-n cuget, îşi face o cruce mare,
Se avântă pe genunchi şi şopteşte: "Îndurare!",
Că-i mişcase "interzisul"...şi uitase că-l mai are!
.
S-a holbat, dar nu a vrut. Ceva parcă-l îmb
clipe
am băut din văzduh
tot albastrul,
eram fericit
că m-am săturat de setea
care mă ardea
până la lacrimi,
sunt o fărâmă de lut
dintr-un ocean de lumină,
o întrebare fără răspuns
în marele haos al lumii,
se rostogolește
vremea peste mine,
bătrânele ceasuri
cel dintâi anotimp
îmbrăcat în verde crud,
a renăscut în noaptea care
alunga frânturi de amintiri
culese din iarna trecută,
speriate de zborul păsărilor
ce poartă lacrimi de vânt
cusute pe aripi.
natura îşi colorează
obrajii la soare,
împletind
îmbrătişările z
Cu privirea răvăşită şi zâmbet forţat
îmi scotoceai zâmbetul relaxat,
cotrobăind prin gândurile mele
ca la o percherziţie serioasă,
în care nu se caută ceva anume,
ci doar motivul de-a rămâne:
"suspectul preferat!"
Deşi era târziu dinspre dimineaţă
nu era u
către nichita
alerg după tine
nichita
ne jucăm de-a pitita
tu te-ai ascuns
în visul secundei
eu te caut pe câmp
îți aud pașii
turmele cuvintelor
necuvintele tale
pierdute
rătăcite prin ape
de unde
prin ceruri albastre
prin astre
părăsit în bezne
am băut
din luje
Eşti templu...
în arta nemărginită a gândurilor
sculptată-n mii de coloane,
cu mâini de fericire
zidită în universul inimii,
în măreţia sufletului.
Eşti ocean...
de iubire, cu valuri înspumate,
perlă din scoica adâncului
nestemată creaţie a timpului,
vibraţie
Fiecare are câte o stea, doar (a)prindeţi lumina-n căderea-i…
*
Ne bucurăm privind strălucirea unei stele. Nu va mai lumina mult. Străluceşte în apogeul arderii sale, dar suntem noi conştienţi de asta
Fiecare îşi are universul său, doar că fiecare e o mică galaxie în universul lui EMINESCU.
*
E cerul plin de stele, însă doar una e… LUCEAFĂR.
*
Fiecare Luceafăr îşi are Cătălina lui…
Academia de Studii Economice din București, abreviat A.S.E. București, este o instituție de învățământ superior de stat, fondată în anul 1913. Sediul A.S.E. se află în Palatul Academiei Comerciale, situat în Piaţa Romană. Academia de Studii…
Citeste mai mult…Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!