Blog

Îmi

conduceam

sufletul cu privirea

pe norul

lung, subţire.

Gândeam

că la capătul lui,

e fericirea

şi o să am norocul

să mă îndrăgostesc,

să apuc

să o ating,

să o simt,

să trăiesc

înainte să primesc

votul de blam

de (re) început de drum

al iubirii. 

16.01

Mii de raze călătoare se preling pe drum umbrit,
Pe șuvoaiele de gânduri, presărând ploi de uitare,
O nălucă își ascunde-n faldul vieții, chip cioplit
Peste-ntinderea tăcută, care speră-n alinare.

Şi, în razele aprinse într-un vals amețitor
Văd desi

"Ca un vis încremenit
ca o spaimă împietrită"
între plus şi minus infinit
poezia pune lumea pe orbită

Costel Zăgan ,  Axiomele lui Don Quijote 

Ca o dedublare în piele
trupul se lăsa obligaţiei de încălzire
ca o pregătire pentru sex.

În anumite momente de încleştare a dorinţelor
când ele se suprapun
peste întâmplări,
se declanşează declicul.

Nimeni nu mai încurcă zilele cu nopţile
nici cu întu

DUPĂ CE ATÎTA VREME?!

Acrostih-Colaj din titlurile poeziilor marelui poet EMINESCU )

                                                            Autor,   Elena Mititelu

„E ceasul cel de taină”...”Melancolie”...”O, taci, ce spui că mă iubeşti, copilă..

Zâmbeam ca un nebun

iar doctoru-mi explica traumatismul cranian.

Stam relaxat şi legat în patul de la neuro;

zâmbeam cu gândul la ultimele unităţi de timp.

Fără abilităţi de observare

încercam să-mi delimitez prezentul.

Marginea ovală şi conică a câmpului

Doamne ninge eminescian
din cuvinte şi din amintire
ninge cum n-a nins de-un an
peste viaţa noastră cu iubire

Din cuvinte şi din amintire
Eminescu se-ntrupează iar
o năravul nostru din nefire
îl aruncă unii ca pe-un zar

Eminescu se-ntrupează iar
ninge cum n-a

Mulțumiri din zorii zilei 
poezie [ ]
Poem spiritual 

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]

2013-12-16  |     | 

Noaptea

îmi plimbam trupul

pe ţărmul apei

şi priveam cerul.

Sufletul

îmi era deja

la steaua

ce-mi lumina drumul.

Mintea

născocea poteci

să mi-l ajungă.

Gândeam

că la prima cotitură

dintre apă şi cer,

voi ajunge

la totul din mine

şi alergam,

alergam

şi nu mă

Ascult  cântecul duios  al inimii

în fiecare clipă  de dor

când alerg  prin dedalul

magic al iubirii.

De căte ori îţi văd ochii,

fereastra celestă larg deschisă

evadez din  deşertul sufletului

în oaza mirifică a iubirii.

spinii tristeţii de astăzi

se transfo

„APARI SĂ DAI LUMINĂ”...

( Poem-colaj din titlurile creaţiilor marelui poet  EMINESCU )

                                                     Autor,  Elena Mititelu

 „Pe-aceeaşi ulicioară…” , / „Eu număr, ah, plîngînd” , /

„O, taci, ce spui că mă iubeşti

Cioburi de speranță se ascund sub pleoape,
Din cupele cerești cad ploi înmiresmate.
Sorb din delirul sorţii, atâta cât se poate,
Din strălucirea zilei brodez stele în noapte.

Cotloanele uitării le umplu cu-ntristare,
Şi reaprind amurgul pe tâmple ar

Lumină mi-ai pus
într-o stea de aramă
pe curbura cerului
unde nopţile fug

pe văile munţilor ce înghit întunericul.

În dimineţi ce sărută izvoare
iubesc un arbore umbros
aidoma părului tău
în amiezi de jar
ce se apropie.

Aud în frunze cum păsările cântă

unde sunteți…

Câte secole trecură, de când tu, Dacie sfântă,

Tu, cu Decebal în frunte, ai fost pe vecie-nfrântă?

Prin toate apele noastre de la munte pân’ la mare

Ne-am creat o soartă-n viață prin istorii milenare,

Printre Crișuri, printre Olturi, printr

***

"Si vine o vreme cand intelegi ca nu e necesar sa te zbati, ca totul se intampla de la sine…”

Plutesc in deriva pe marea buzelor ce se vor sarutate .

Nu vad nimic in jur dar stiu .

Stelele lucesc bolnave , tremurande pe intinsuri necuprinse , indife

pasărea iubirii noastre

pasărea iubirii noastre

a zburat spre infinit,

ai uitat, femeie scumpă,

că odată ne-am iubit,

ai uitat acele clipe

când în nopțile târzii

mă uitam mereu la lună

 și te așteptam să vii,

ce mai seri pline de vise

care s-au topit în timp,

Am învăţat să închid
ferestre după tine
reflexe trădate
în cioburi
de oglindă
gust fals al iubirii
suntem actori
cu cicatrici în suflet
se zbat în adâncuri
emoţii şi tăceri
din fum si zgură
alungând culorile viselor
curg cuvinte
din dulce-ncercare
cu stropi de fer