Din locuri pământene voiesc a te răpi
Spre a te duce-n-naltul de dincolo de stele,
Acolo unde timpul pe veci se va opri
Și unde-mi stă-n putință a te feri de rele.
Când în salon celest uimită va păși
Cu pas unduitor făptura ta, discretă,
Chiar sorii-cand
voivodul limbii române
(la a 164-a aniversare de la naștere)
la mijloc de iarnă grea,
prunc frumos ne-a fost ca dar,
să se nască din genuni,
printre chinuri și amar.
s-a născut din neființă
magul nostru cel pribeag,
voivodul limbii române,
să ne -ntâmpine c
Ninge ca-n vise, ninge ca-n poveşti
Din înaltul cer, dragoste-mi zâmbeşti,
Sufletul meu trist se înseninează
Când fulgii de nea pe sol se aşează.
Ninge-mă iubito-n fiecare noapte
Vino lângă mine, să te alint prin şoapte
Dorul mă sfâşie, iarăşi nu-mi dă
Drăguţă Iarnă, bine ai venit!
Natura-n straie noi azi s-a îmbrăcat,
Pe jos şi-a prins oglinzi strălucitoare,
Fulgi tandri zboară-n taine-ameţitoare,
Chiciura ghirlande-n pomi a agăţat.
Văl alb, pictat cu stele plutitoare,
Puse peste satu-n vise cufundat,
E noapte rece-n orice gând,
Ca flăcări umbre joacă-n rând,
Tresar poteci fără culoare
În timpul, care, nu mai doare.
Îmi picură cerul în șoapte,
În dansul norilor din noapte
Şi ţes din pulberi noi poveşti,
Poveşti cu cele, ce-s lumești.
Sunt din poveștile
Caut drumul prin hățișuri
Şi îmi pare-ntortocheat,
Drumul vieții, văi, urcușuri,
Drum, pe care-am colindat.
Caut pata de lumină
În bolta cerului senină
În ninsoarea ce s-aşterne,
În ploaia, care, cerul cerne.
Caut leagăn de tăcere
Ce-a ascuns a mea
Într-o vreme de neştiinţă şi patimi de stăpânire,
fariseii vorbeau mărind: un creştinism posac,
mohorât, amator şi slăvitor de lipsuri,
sărmănie, puţinătate, vetre stinse şi aspre.
Dar Domnul a coborât propovăduind
spre bogăţie, seceriş îmbelşugat,
blagosl
rugăciune
Petale blonde cad din ceruri
Pe creasta stâncilor de munte,
Și bântuite sunt de geruri
Pe vârfurile lor cărunte.
Aștept să treacă înc’un vânt,
Să viu învins, Doamne, la Tine,
Tu ești în cer, eu pe pământ,
Să caut căile divine.
La ce icoană să mă-
Poezie circumstanţială de timp
Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE
Pe-o frunză ruginită, trecută-n mucegai,
O lacrima-i căzută, prelins-acum din rai.
E lacrima iubirii din cerul cel sfințit,
El cerne azi, lumina din ochi, de nori umbrit.
Nu-s norii de furtună, sunt norii albi de nea,
Ce-or ninge cu petale, din nou, în
Hârtia, creionul,masa de scris, gândurile plecate
liniştea o capcană-n care am fost prins,
ferestrele se indepărtează continuu
şi nu înţeleg ce mai reprezintă scrisul
Dacă m-ar interesa ceva de neimaginat
aş simţi o prezenţă in spiritul meu secetos,
c
se face frig în pușcăria mea
se face frig în pușcăria mea
și ninge și ninge
numai paseri flaminge,
se sting ferestrele
la crucea de piatră,
doi câini încă mai latră…
e vremea tăcerilor
când te răsfeți
pe brațul muierilor,
gurile amanților taie
aerul printre ev
CĂLĂTORI PRIN VIAŢĂ
Călători prin viaţă,
Călători pe pământ
Prin soare prin ceaţă
Cu nori, ploaie şi vânt.
Într-o zi venim,
Fără voia noastră.
În altă zi plecăm,
Ca pasărea măiastră.
Sau, cine ştie
Într-o zi prea mult soare
În altă zi , ceaţă.
Cândva, lacrimi
Zidindu-se fiecare-n fiecare pietrele templelor se plâng
de liniştea din interior.
Policandrul spânzurat îşi aprinde luminile,
nu mai fumegă nicio ceaţă-n priviri.
Feţele se sfinţesc umede şi lucioase,
zâmbetele copiilor consimţind cuminţenia.
Nu predic
Câtă țară și risipă
De români fără de țară
Și de viitor ce-n pripă,
Ca la mână, pe-o brățară,
L-am pierdut doar într-o clipă,
Ca pe un bagaj în gară
Într-o clipă de demență,
Într-un ceas de rătăcire,
Într-o zi de somnolență,
Într-o lună de-amăgire,
Într-u
Printr-o ramă oglindă-nvechită
am sărit în radiografia sufletului.
Aici... gândul iubirii adevărate
dizolva orice formă de răutate,
într-o ploaie cu flori catifelate.
Lumina... în naivitatea-i ştiută
se-mpletea cu arome de mentă.
N-a
O muză pe care am inventat-o
mi-a şoptit apropiindu-se prea mult
ca o piatră alunecând în apă.
O urmăream cum se lipeşte
de pieptul meu ca un coş de fum
şi aşteaptă căldura să o cuprindă.
Tot ce ne mai ţine laolaltă
erau mâinile ca nişte frunze
tremu
Academia de Studii Economice din București, abreviat A.S.E. București, este o instituție de învățământ superior de stat, fondată în anul 1913. Sediul A.S.E. se află în Palatul Academiei Comerciale, situat în Piaţa Romană. Academia de Studii…
Citeste mai mult…Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!