Blog

După o noapte vine alta la fereastră,
stelele se risipesc prin pomii de vizavi,
moartea trece pe drum.

Privesc până târziu prin geam,
bunica îmi pregăteşte patul şi pledul.
Pe masă mai zăbovesc câteva bucăţi de plăcintă,
mânâc şi lampa dă semne de o

- sonet -

Privesc spre cer ca în albastrul ochilor,
cules din cer şi-adus la tine pe pământ;
cum sfinţii-şi pun să poarte aură de sfânt,
l-ai pus să-mi văd făptura-n oglindirea lor.

Privesc spre cer de parc-aş face-un legământ
că de acolo-n nopţi senine

Câtă vreme stau aprinse-n noapte stelele pe cer
Şi cât mai răsare luna îmbrăcată în mister,
Pe pământ rămâne viaţa, încrustată în natură,
Să îşi definescă clipa într-un timp fără măsură.

Zile pier în pragul serii - plânge clopotul în turn,
Luna stă să le

Nu pot sa plec desi-as fi vrut

Sa-mi las casuta mea de lut

Si plugul cel batran si stramb

Si codru-ajuns acuma crang

Nu pot sa plec desi as vrea

Sa nu mai stiu de soarta ta

Nici daca maine ai sa te frangi

Nici de-or muri ai tai flamanzi

Nu pot sa plec,fir-as

Izvorât din pieptul muntelui alb
îl văd ca pe un zbor
spre marea cu limba îngheţată de valuri
la gura fluviului mort.

Ne vor întâmpina marinarii
cu nopţile lor de singurătate
prin care visele se plimbă-n oraşe
pe străzile cu femei.

Doar teama rămâ

Părinţii mei s-au dezlipit din vis
Alunecând în umbră sub pământ,
În cer o poartă albă s-a deschis
Ca sufletul să intre în cuvânt.

Tata ară câmpu’-n interior
Cu plugul strămoşesc cel tras de boi,
Mama toarce fuior după fuior
S-aibă-n iarnă ce ţese la

visătorii

nu vă războiți cu visătorii,

ei sunt naivii ce se pierd în stele,

ce au săpat fântâni de gânduri

și-acum visează printr ele.

ei sunt izvoare și fântâni

și ochi aprinși de suferință,

ei doar pe vise sunt stăpâni

și pe firava lor ființă.

peste zăpe

 Iarna mea...

Un pescăruş, o mare, un vis albastru 

Bizar şi ireal, în timp, 
poate fi volatil 
să asculţi zbuciumul mării 
cum se loveşte de stânci şi maluri. 

Stiloul îţi cade din mână, 
acum nu te mai poţi concentra, 
ţi-am invadat mintea, 
toată această sensibilitate 

săpând fântâni

tot săpând fântâni de vise,

peste anii ce-au trecut,

am scos ciuturi de lumină

ca un rob căzut pe scut.

m-am urcat pe scări de îngeri

ca să cuceresc eternul,

un sisif rămas pe drumuri,

după ce-a văzut infernul.

timpul doarme-n minutare

nu-i

O flacără ascunsă în noi 

Cândva, pe un pod, am privit amândoi 
cursul râului şi norii care treceau, 
inocenţă magică la ceas de seară, 
prin patina timpului, 
furtuna de culoare a pictat în noi. 
Chiar dacă a zburat privighetoarea, 
trilurile ei ne-au răma

PORT…

Port taceri in radacini ,
Linistea din jur ma doare,
Lacrimi reci imi sunt rasini ,
Impietrite - n dor de soare…

Inghetat in anotimp
Port pecetea altui timp .

M-am visat un amant normal,
într-un sac de folie neagră,
etichetat la picior:
“mort după tine
şi trişat în interiorul sărutului…
după chipul şi asemănarea ta”.
Astfel cuvintele s-au eliberat
printr-o sclipire mică de geniu,
ajutat de-un urlet prelung

Mașina gonea pe drumul de munte, scoțând din când în când un zgomot ascuțit. Erau numai ei doi în mașină… El stătea la volan cu privirea înainte și fața crispată. Două cute îi brăzdau obrajii, ce se adânceau când strângea dinții.

Ea stătea pe scaunul