Blog

So close and still far / ATÂT DE APROAPE ŞI TOTUŞI DEPARTE 

So close and still far - Irina Lucia Mihalca 
Tranlated - Cosmina Simona Mihalca 

I look astonished at you, 
Every night we grow, 
we rise, 
Increasingly, 
closer, 
further away... 

Up to Heaven, 
Bey

Rondelul iubirii

În miresmele de vară,

Stelele îmi stau la pândă,

Când aştept mândra s-apară,

Pe ceardac, sub luna blândă.

Calda linişte de sară,

Doru-n suflet îmi inundă,

În miresmele de vară,

Stelele îmi stau la pândă.

Doamne, adu-mi-o afară,

Îi văd silue

Plouă cu vise
peste candela aprinsă
făclie nestinsă
din poemul de dor
izvor nesecat...
stropi din râvnita nemurire
în depărtarea,
unde liniştea senină
este cântecul
pe care-l ascult
chemări răscolitoare
din univers
închid ferestre reci
din anotimpur

În mine-s amintirile
Ce le-am cules cu tine-atunci
Când păsările de prin lunci
„Îşi ciripeau” iubirile.

Mă ţintuiesc privirile
Din ochii tăi, şi trişti, şi-adânci.
În mine-s amintirile
Ce le-am cules cu tine-atunci.

În datum, primenirile
Nu îţi sunt date s

                                                   VERBUL " A DUREA"

                                                                   E noaptea coală de hârtie

                             Pe care toamna viaţa-mi scrie.

                             Se

iarna-n fanar

ce  liniște albă a căzut peste lume

în acest fanar murdar cu sclipici de tinichea,

e semn de iarnă, cerul s-a mutat mai sus,

zăpezile cad năluce în cuiburi de viscol,

hai să uităm de noi, iubito,

 să ne mutăm pe alt tărâm cu sălciile

ca măta

RONDEL DE IARNA

Sa ninga bland pe fruntea ta…

Asa-i frumos , asa ti se cuvine .

Sa-ti fie cald , sa-ti fie bine ,

Cand prea devreme va-nopta…

Dorul de tine cand revine ,

Tristetea ma apasa grea…

Sa ninga bland pe fruntea ta…

Asa-i frumos , asa ti se cuvine

Misterul clipei

Un moment

este tot ce trebuie pentru a începe un poem,

într-o clipă de fericire

se vor forma primele cuvinte ce-i deschid zorii,

aşa cum lumina soarelui atrage respiraţia,

în timp ce natura departe îşi poartă cântecul

pentru începutul unei n

Magia celor două cuvinte

Cu fiecare clipă,

 Cu fiecare cer atins,

  Cu fiecare voal ridicat,

   Cu fiecare strat de mătase tras,

    Cu fiecare sărut pe rubinul buzelor,

     Cu fiecare centimetru revelat privirii,

      Cu fiecare lacrimă desprinsă, una câ

Mantia nopţii 

Noaptea continuă să-şi ţeasă vraja, 
revarsată tainic în oglinda cerului. 
Prin vălurile ei întunecate, 
periculos de aproape-ai ajuns. 
În aer se simte furtuna din noi, 
o tensiune a simţurilor, 
acel semnal de alarmă al iubirii. 

Învăluită î

Stăpân de patalama

Un căţelandru slab... ca o paiaţă,

Având urechi lăsate, bot de pluş,

S-a strecurat, făr’ a munci prin viaţă,

Cum aţa a trecut prin ac – pâş, pâş!

Şi uite-aşa ţinându-şi strâns caninii,

Lingând din când în când, câte o mână,

Când s-a ajun

Priveam decent codiţa ta-mpletită.

Feromonii mei cu caziere închipuite

conspirau cu transpiraţia fină din decolteul tău.

În faţă bluza ţi-era frumos umflată.

Am compus pilda singurei depresiuni,

de lângă singurul tău munte.

Încă priveam în fusta ta plisată

Nimeni nu se miră
că minciuna îmbracă haină de adevăr,

nu-i mai este frig
lumina iluziei o protejează.

Realitatea
priveşte cu o condescendenţă amabilă,
aşteaptă.

Şi de una, şi de alta,
Am sculptat cerul cu dalta;
Şi iubirea tot aşa,
Când în nu, şi când în da...

Ştiu, iubirea-i lucru greu,
N-o cioplesc cum aş vrea eu;
La rindea nu stă nebuna,
Cum nu stă pe ceruri luna...

În starea de agregare

Tu eşti mic, si d

Nu salvăm Țara cu like-uri
Din fotoliu doar tastând,
Bântuind năuci pe site-uri
Virtual doar protestând...

Nu salvăm țara de-acasă,
Ori de la servici pe-ascuns,
Când pământul ni se lasă
Sub picioare–adânc străpuns...

Nu salvăm țara cu ghionturi
Care cum să

iedera

Zările-au încărunțit

în palma mea de trubadur

în timp ce sufletul urcă

spre cumpăna înserării.

Vitraliile se volatinizează

ca în bazilicile bizantine

prin care curge mierea luminii.

În focul reîntors în cenușă

se vede trupul tău

crescând în ochii mei

c

Costel Zăgan, CEZEISME

În tot acest timp o singură persoană lângă mine:

eu!

Pământul reuşeşte să înghită lacrimile noastre

şi să astupe gura lumii...

el fiind scena aceloraşi reprezentaţii:

ultimile nopţi de dragoste,

de război şi uneori de pace.

Pământul ne oferă suficient tutur

When I share a tear,                              O lacrimă de-mpărtășesc,
It's caused by happyness.                      Îmi e motiv deplinătatea.
But if you're not near,                             Pe-aproape de nu te găsesc,
It means that lonelyne