Blog

Clipe de lumina

În desaga vieţii tale

Porţi povara unui vis

Disipat în spaţii goale

Cu albele petale nins

Printre creste de lumină

Aleargă gândul rătăcit

Să-şi găsească odihnă lină

În poala unui vis  iubit

Dă-i secundei veşnicie

La poarta fericirii tale

Naste

Te privesc orfană de lacrimi,
umbră de pasăre cu aripile frânte...
condorii plutesc în pântecul unei clipe
eterne pentru tine,
într-o picătură de sânge
spartă în zâmbetul subtire al buzelor.
Eşti singură, sunt aici... dar nu cu tine ...
n-am voie să te stri

eternul labirint

călăresc pe un centaur, aud zeii lumii toți

cum se războiesc prin ceruri pentru niște nimfe moarte,

și pe guri de paradis în alaiuri de nuntire

în matricea de lumină, zorilor sabat se-adună,

iar e lună, cer senin, mii de luminițe vin,

li

Stau

cu ochii

cât roţile Carului Mare

în liniştea surdă,

scrijelită de geamătul

căldurii prinsă între

cărămizile înroşite.

Mintea-mi cu plete cernite,

zdrobită de lanţurile durerii,

aleargă prin vreme

în trecut,

în prezent,

despletind amintiri,

rătăceşte

prin dan

Aştept, căci nu am de ales,

Pândesc al timpului invers

Reper luminii

Dintr-o stea

Ce ştie azi

Ce-am fost cândva,

Când mă spărgeai în foi subţiri

O rocă fără amintiri,

Ori m-ai turnat râzând bizar

În miezul gros

De chihlimbar,

Un suflet expulzat din iad

Sorbin

Mi-eşti dor sublim, în dimineţi de vară,
Şi puf de păpădie luat de vânt...
Mi-eşti strop de cer în liniştea de seară,
Eşti pacea mea, în suflet şi-n cuvânt!

Sunt zâmbetul ce-ţi râde în privire,
Cu florile de vară mă confund,
Şi sunt fărâm

Tată ceresc ajută-mă să zbor,                  

doar azi fă-ţi milă a fi soare,

să simt mirosul florilor

şi a nectarului dintre petale;

de plouă n-o să pot zbura,

eu am o zi ca să muncesc,

să zbor, să mă îndrăgostesc,

şi să-mi găsesc iubirea.

Iar spre apus m

Lumina coboară

pe o scară

cu trepte de stele.

În brațele mele

ard șoapte

până târziu, în noapte.

Răsuciri de liane fierbinți,

buze strânse ușor, între dinți.

Valul pornit din adânc

se pierde

cu un geamăt prelung.

Pe umărul meu

șuvițe roșcate

împletite

cu șoapte...

În glasul tău înfloresc lalele

Şi când râzi

Parfum de narcise

Vibrează,

Nu vreau să cred

Că poţi fi înger femeie,

Ar trebui să mă condamni

Prea eretic

Şi prea păgân,

Cum aş mai păşi pe iarba

Urmelor tale?

Ascunde-mă

În lacrimi de rouă,

Sau dă-mi aripi de coc

E deajuns să privesc...

depărtarea-mi pare 

mai aproape

şi liniştea mă-nsoţeşte

pretutindeni

mai puternică decât mine

păstrează lumina şi iubirea

albastre zări din priviri 

albastre,

îmi bat la poarta primăverii

aud zbuciumul valurilor

şi cântecul pribeag

ca o r

seară de primăvară

se înfrunzesc copacii-n primăvară,

sinucigaș, vântul le trece prin tâmple,

mugurii plesnesc târziu prin lumină,

tăcute izvoarele susură prin răsuri,

o fântână doarme pe cumpene,

ciutura ei se leagănă-n gol

ca un ochi somnambul ce visează

sursa: de la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cerşetorul privea pământul mergând greu,
strigând ca pentru el, prins de-o inerţie:
"oameni buni, nu mai aşteptaţi potopul,
că nu-l merităm nici pe ăsta!"
Politicianul îşi aranjă cravata sub guler,
şi ca pentru el doinea încet, despre o puşcă,
slăbin

Nu mă surprinde
cum gura ta modelează cuvintele,
aproape fiecare cuvânt are vocalele sunătoare
puse să cânte din interor.
Serile mă fac să cred că universul începe cu un crepuscul
odată cu topirea culorilor una în alta.
În ochii mei verzui-căprui ca

Credinţă-n Dumnezeu

Când singur eşti, bolnav şi părăsit,

În Casa Domnului ce mâna îţi întinde,

Tu intră cu credinţa că ai auzit.

- Bate-acum şi ţi se va deschide;

Când eşti bătut, hulit, batjocorit,

Gândeşte-te la Drumul Crucii în pustiu

Iar pentru cei ca

imn închinat dragostei

să nu fugim  din amintiri acolo găsim  raiul pe pământ

și neperechi albastre de dor zburând cu aripi de libelule

seara când luna vindecă singurătăți și ne mângâie pe obraz

să pășim încet printre plopii incendiați către dragostea n

Au înflorit salcâmii
în desfrunzirea timpului meu
o primăvară timidă îşi varsă aromele înflorite
în sufletul istovit de aduceri aminte
dragostea mea se mai plimbă încă
ameţită de miresmele tari
silabisite în limpezimea privirilor tale
mereu însetate, jindui