amintirile. Le-am aşezat vreasc cu vreasc
şi le-am înălţat în jurul meu, până la nivelul
copacului din mine. Nu-mi trebuia
decât scânteia care să poată aprinde
focul. Sângele îmi era gazul. L-
am
picurat
din
norii
ochilor.
Şi ard. Şi ce vâltoare. Nu vă ap
iubirii e să fi poet spuneam odată şi
n-am ştiut că el aleargă să mă prindă.
N-am fost, nu vreau să fiu decât
poetul iubirii mele. Nu mi-am minţit-o
niciodată. Am zburat în floarea vieţii
ce-şi deschidea petalele pentru mine.
Amar
e gândul
când o afli
că
oasele noastre a cîta oară
fi-vor vioară?
genele tale semețe în lume
neatinsele strune...
ne află o pasăre căzuți în ape
tremură pleoape și cînt ireal
se rotește în val.
nu ai de clocotul ce-mi îngheaţă
trupul. Fraierul din mine, în gura
mare îşi strigă şoaptele. Doar ochii
îi las să mişune în grădină,
să-şi picure
stropii
pe urmele tale.
Habar nu ai.
09.03.2014, ora14, 13’
Sărut de toamnă
poezie [ ]
Poezia de dragoste
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]
2014-03-09 | |
plouat atât de “babele” astea, încât,
copilul din mine, şi-a făcut din hârtiile
brăzdate de şanţurile pixurilor, bărcuţe.
Le-a lansat la apa cu surle şi trâmbiţe.
Mai mult ale lor, ale bărcuţelor. Eram sigur
acum, că aveau glas. Nu m-am gândit niciodată
copil, un copil mai mare ca mine,
îmi spunea aseară că a fost profesor
de schi. Să fac şi eu în viaţă paşi
cât a făcut el pe schiuri. Şi iarna
s-a terminat. Schiurile îşi aşteaptă
praful
în debara
până la următoarea escapadă. Nu
i-am spus că sportul ace
Păpuşile mele albastre de ceară
Eram stingheră în camera mea albă
Înşiram zilele să îmi fac o salbă
Purtată de a şoaptelor roze tăceri
În planul sferic al acelor blânde seri
V-am dus cu mine pe al lumii ţărm de jar
Vin negru pelin v-am dat să beţi în pahar
stau în camera mea albă
citesc iubesc sau tac
râd spun cuvinte goale
doruri... visând câteodată
cum alerg spre carul mare
privesc în toamnă
un pastel de aramă
frunze putrezite
adăpostesc gâze amorţite
şi numai eu le calc
cu degete ce pipăie
pe clape de pian dez
promisiuni
(silaba tu, cuvântul noi)
și iarăși am să vin, în primăvară,
să te închin, iubire, la altar.
cum printr-un vis lumina se strecoară,
am să te-ating, să-mi fie soare, iar .
și iar înmugurim, în dimineață,
la ceas albastru, tăinuit de vise ,
când
Pe aripi de vant usor..
Din inaltul zarilor,
Tu cobori cu strai frumos
Auriu si luminos....
Cum cobori asa usor,
Prin paduri si pe campii
Florile tu le infloresti
Si natura o trezesti...
Aduci pasari calatoare
Triluri dulci de desmierdare
Crangului cel pusti
GHIOCELUL
Pe o lacrima de-argila
A picat un stop de alb
Si s-a preschimbat lumina-n
Ghiocelul fermecat…
Verde crud ii e coroana
Ce pe frunte ia-ncoltit
E plapand precum iubirea
Ce l-a viata l-a trezit…
Bine ai venit , minune
Dragostea ti-a dat azi nume…
Juliet
poezie [ ]
Poezia de dragoste
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]
2014-03-02 | |
Obosit de petrecerea dată în cinstea lui pe 24 februarie, Dragobete se odihnea pe un pat de cetină, aflat sub poala unui bătrân stejar. Dragobete, zis şi Năvalnic, este zeul iubirii la români, o ştie tot omul. Până şi copiii o ştiu.
Încă nu adorm
n-am ştiut cum şi mai ales de ce, sufletul
sângerează. Mi-am pus acoperământ nou
(lenjerie pentru suflet) şi m-am îmbăiat.
Mă săpuneam
în zorii
de cu seară
veniţi,
de murdăria ce-l acoperea
până am ajuns la tălpile lui. Erau pline
de spinii cărărilor minţ
(Poezie pentru copii)
Firav, mândru, mititel,
A ieşit un clopoţel,
De sub neaua de argint,
Bucuros, lumea vestind
Că miroase-a Primăvară,
În dumbravă şi în ţară.
Ghiocel, alb-clopoţel,
Aduci soarele pe cer,
Aduci jocuri de copii,
Iarbă verde pe câmpii.
Sună, su
În livadă,
Îndrăgostite…
Florile şoptesc
Cuvinte de dragoste,
Înmiresmate şoapte,
Pe care poetul
Le-ascultă înnoapte.
Parfumul florilor
Pluteşte pe-aripa vântului,
Peste câmpuri,
Peste pădure,
Peste oameni,
Şi se-nalţă la Cer
În spirala Infinitului.
O PRIMĂVARĂ FR
plin de picuri albi stau într-un colţ
de albastru de iarna ce-mi dezbară trupul
în verdele primăverii (cu)prins de soarele
cocoţat în creasta dealului. Dealul din mine
ce-şi aşteaptă secerişul din toamna trecută
de vara cu galben spic de urmă
de şes bă
Suntem bătrâni iubirea mea senină,
am început să ne ascundem în noi,
adulmecând aromele eternităţii
în netulburata mişcare a lumii.
Nu de moarte mi-e frică,
neputincioasă sunt să-mi frâng durerea,
să rabd cum trupul îmi curge-n ea.
Urmele ce le-am lăsat,
se
Academia de Studii Economice din București, abreviat A.S.E. București, este o instituție de învățământ superior de stat, fondată în anul 1913. Sediul A.S.E. se află în Palatul Academiei Comerciale, situat în Piaţa Romană. Academia de Studii…
Citeste mai mult…Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!