către nichita

alerg după tine

nichita

ne jucăm de-a pitita

tu te-ai ascuns

 în visul secundei

eu te caut pe câmp

îți aud pașii

turmele cuvintelor

necuvintele tale

 pierdute

rătăcite prin ape

 de unde

prin ceruri albastre

prin astre

părăsit în bezne

am băut

din luje

Eşti templu...
în arta nemărginită a gândurilor
sculptată-n mii de coloane,
cu mâini de fericire
zidită în universul inimii,
în măreţia sufletului.

Eşti ocean...
de iubire, cu valuri înspumate, 
perlă din scoica adâncului
nestemată creaţie a timpului,
vibraţie

Fiecare are câte o stea, doar (a)prindeţi lumina-n căderea-i…

                                             *

Ne bucurăm privind strălucirea unei stele. Nu va mai lumina mult. Străluceşte în apogeul arderii sale, dar suntem noi conştienţi de asta

Fiecare îşi are universul său, doar că fiecare e o mică galaxie în universul lui EMINESCU.

*

E cerul plin de stele, însă doar una e… LUCEAFĂR.

                                                    *

Fiecare Luceafăr îşi are Cătălina lui…

Suflu-n carnea ta de jar

surse:Wikipedia, realitatea.net

ielele

a coborât primăvara

prin văi și prin munți

despletită în râuri de ape

fuge nebună

prin nopți stelare

și-amestecă blând

văzduhul albastru

cu ochiul din noi

mâinile noastre vin înapoi

și se-mpreuneză

sub razele lunii

dar ne-mpiedică un râu

pe al cărui mal

su

Tu erai acolo,
eu eram aici
prizonieri ai depărtării.
Cu disperarea sortită de-a nu ne avea
căutam un punct
sau poate o umbră
să ne ascundem neputinţa
suspendată în turnul ceasurilor făurite
de-o horă ciuleandră nebună,
cântată-n canon
pe o singură strună.
Chem

Dimineaţa-n zori
Caut printre flori
Gură-mbietoare,
Trandafir în floare...,
Să îi fiu veşmânt
Îmi şopteşte blând.
Două violete,
Vioaie, şirete
Mă măsoară fix
Greu să le rezist!

Dimineaţa-n zori
Te caut printre flori...

Indragosteste-ma

Mai stii cand erai scoica si cat te-ai chinuit,
O perla sa ma faci din lacrimi si nisip?
Cum noptile strangeai in ceasuri lungi si mute,
Ca zilele mereu pe ochi sa ma sarute?
Imi aduceai apusuri in cupe mari,de maci
Sa nu cred ca vreodata

știu

mă fulgeră ceva:

 un gând,

vreau să mă pierd

în ochii tăi,

să fac o vrajă

pe pământ

și să rămân acolo

 sfânt.

spune-mi, iubito,

cum te cheamă?

ți-am adus un cal,

ceva,

să fugim în lumea

mare

pe un cal de mucava.

știu că ești

frumoasă foarte

și ai nuri

și ai de to

Actul 1 - Baia din univers

Poza mea atârna, undeva între boiler şi duş,
având pe ea un număr nou de mobil.
Acolo unde se construiesc umbrele
în culori virusate şi greu de recunoscut,
meditaţia transcedentală a diavolului
intrase în prelungiri,
apoi,
a

Urlă oglinzi
zdrobite sub chipuri,
femeie,
ce-ţi cauţi prin riduri trecute frumuseţi!
Sub orice floare,
viermi rădăcina rod
atârnă cărnuri fleşcăite
pe cântarul oaselor.
răscoleşte-ţi timpul,
zdrobeşte-l în munţi de nesimţire.
Corbi bat clopote
se leagănă ceasu

Pe bancă în parc stau doi bătrâni de mână, 
Sub tâmpla albă amintiri ţes cunună. 
Timidă noaptea priveşte printre gene, 
Cum luna răsare dintr-un nor alene.

Pe boltă stele abia clipesc curioase, 
În zori de noapte trezite somnoroase,
Să vadă visul cum doru

M-am împrietenit cu Viaţa,
Când te-ai arătat, minune,
Am preaslăvit dimineaţa,
Care te-a strigat pe nume.

M-am împrietenit cu Jocul,
Să îţi fac pofta inimii,
Bucuroasă, le ţin locul
Alor tăi prieteni, copii,

Retrăind acele clipe,
Care te conduc spre cer
Şi las

Simfonia trupului 
poezie 
Poezie de dragoste 

de Ștefănescu Romeo-Nicolae + ASiIiVro 

2014-03-17 

lumini de primăvară

se despletesc lumini în primăvară cu orbitoare lasere pe cer

înmugurește și-nfrunzește viața a piscuri și a codri mirosind

din imnuri veșnicia a irupt ca un azur din mantiile-albastre

cadâne moi cu corpuri dulci se plimbă agale prin

mocnit, în mine, singur şi mă dor vreascurile

atârnate beteşug peste inimă. Când şi când,

o pală de vânt mă alină. Doar atunci mă fac

(ne)văzut

mie

şi voi vă încălziţi mâinile cât ţine

şi plecaţi mai departe. Eu, îmi aştept

cremenea să mă (a)prindă

în căde