Blog

Primăvara visez verdele

Din care însetata umbră

A băut

Când încă nu eram

Tremur de ram

Doar puţin alb,

 Picur lila

Primăvara nu mă întorc,

Nu plec,

Mă ascult

Cum pot creşte

Din iarbă

Făcând loc

Cuvintelor

Ce mă recompun.

Poezia,

suma înțelesurilor

și neînțelesurilor

din noi,

smulge din adâncuri,

psalmi de gând cu zbor ușor,

solfegii de dor din strune de vis

cu surâs înorat

sub apăsări de vânturi.

Poezia culege din întunericul

sufletului inundat de neputință,

cruda întristare,

n

Pe cine să mai găseşti acasă Dacă

Ţi-am adus la 60 de grade picioarele,

într-un triunghi cu toate laturile egale.

Aici stabileam relaţii echilaterale uimitoare

şi o axiomă mediană, mediatoare, bisectoare!

Un unghi era între mâinile tale, minunat!

Nu mai contează care, oricum erau egale.

A

Muguri

Cerul își scutură clipele din plete 
și-mprăștie ușor, pe-ndelete 
peste ramuri mângâiate de soare 
muguri car-ascund parfum și culoare. 

Câte unul îndrăzmeț și plin de curaj 
deschide ochii și amețit de miraj, 
simte răceala din privirea-ți de ceață

În versul tău aduni culoare. 
Cuvântul tău pictează vise. 
Dând viață basmelor nescrise 
și-atât de pline de savoare. 

Tu scrii pe cer de-azur povești 
când ții în mână raza Lunii. 
Cu regi, prințese și nebunii 
ce tumbe fac la curți domnești. 

Cu

Cristalul lucid,

Impenetrabil contur

Clivaj pur, geometria luminii

Ontologic azur

Matricea perfectă din visul organic

Vis de carne, de foame

Permanent deducând

Fiinţarea în rombul perfect,

Conturul se cere

Fundament feminin

Neştiut, poate doar

Alb chihlimba

Implacabilul ne-atârnă de soartă
Ca să urmăm drumul înscris pe hartă,
Când atâtea flori te-ncântă-n calea ta?
Mă-ntreb, mirat, floare de nu-mă-uita.

Ispitit, de a le mirosi pe toate
Și-n buchet să le culeg, nu se poate?
Mă-ntreb, mirat, floare de nu-mă-uit

Pe bancă în parc stau doi bătrâni de mână, 
Sub tâmpla albă amintiri ţes cunună. 
Timidă noaptea priveşte printre gene, 
Cum luna răsare dintr-un nor alene.

Pe boltă stele abia clipesc curioase, 
În zori de noapte trezite somnoroase,
Să vadă vis

generații

prietenii mei s-au ascuns în mormânt,

eu am rămas ca o creangă bătută de vânt,

mi s-au rărit frunzele de-atâtea toamne,

nu-mi reteza crengile, Doamne!

am jucat ca nebunii dansul deșertăciunii

pe foc când ne ardeau la inimă tăciunii,

după atâta f

A mai trecut o zi în noape,
e aceeaşi zi de ieri sau mâine
cu umbra tot mai străvezie,
şi dintr-un capăt până-n altul,
un pianist nebun repetă
acelaşi monoton motiv,
se-mpiedică mereu de aceeaşi clapă.
Aştept o altă zi,
aceeaşi zi, aceeaşi noapte,
amurg şi zo

Martie coace o altă primăvară-n muguri,
Frământă verdele crud în amorţite crânguri
Să dospească ploile cu soarele ce zmulge
Vesmântul alb al iernii, seva luminii curge,
Strop prelins în rădăcini spre slavă învierii,
Visul urzit din iarnă trezeşte dor

Părul tău verde, ochii smarald
Trupul ascuns, braţe uşoare
Ruguri aprinzi
Vrei ca să ard
Să-ţi fiu în verde o amintire
Smarald în licur,
În picur
Cerc de opal pe apa nopţii
Părul din verde, ochii din jad
Flăcări de aur în care cad
Să mă aud în umbra ta
Rotind i

clipe

am băut din văzduh

 tot albastrul,

eram fericit

 că m-am săturat de setea

care mă ardea

până la lacrimi,

sunt o fărâmă de lut

dintr-un ocean de lumină,

o întrebare fără răspuns

 în marele haos al lumii,

se rostogolește

vremea peste mine,

bătrânele ceasuri

cel dintâi anotimp
îmbrăcat în verde crud,
a renăscut în noaptea care 
alunga frânturi de amintiri
culese din iarna trecută,
speriate de zborul păsărilor
ce poartă lacrimi de vânt
cusute pe aripi.

Cu privirea răvăşită  şi zâmbet forţat

îmi scotoceai zâmbetul relaxat,

cotrobăind prin gândurile mele

ca la o percherziţie serioasă,

în care nu se caută ceva anume,

ci doar motivul de-a rămâne:

"suspectul preferat!"

Deşi era târziu dinspre dimineaţă

nu era u