Blog

COMPUNE PLOAIE TU...


Compune ploaie tu cântarea noastră
cu marea, cerul sufletul ei dar
primit în ziua toamnei cea albastră
și sfânta clipă fă-o calendar.
Mi-ai dat iubirea codrului ce-a plâns
și marea tu mi-ai dat-o, valu-i urmă
din vară pân

AȘ VREA

Aș vrea ca să fiu sfântul tău gând
să-ți fiu bucuria și trilul de dor
un semn de-nchinare cu crengi spre Pământ
bucurie povară din unicul zbor.
Codru să-ți fiu legănat doar de dor
sau frunză iubire ce-n ochi ți se pierde
bucurie-n pâraie,apa rece-n

am legat cerul cu pământul. Mi-am semnat

moştenirea pe colţul meu de lut

ca un resort

să mă-ntorc

când rătăcesc cu ochii în albastrul meu

şi uit de fericire

să mă-mbăt în clipa de nemărginire

(cu)prins de liniştea norilor ce dansează

în zbuciumul din min

Nu sunt un om perfect ,nici nu m-am crezut vreodată. Sunt un om obișnuit cu multe defecte și poate mai puține calități decât ceilalți.Nu am cerut nimic de la viață, m-am mulțumit intotdeuna cu ce mi-a dat ,chiar dacă aș fi vrut mai mult. Am avut și e

a vrut să-mi iasă prin păr şi să plece. În

dimineaţa asta, mi-am luat mâinile în dinţi

şi mi-am scos „ţepii” înălţaţi

în toate direcţiile. Eram hotărât   

să-l închid în mine,

să-l văd

cum se chinuie,

cum cere,

cum îşi vrea albastrul cerului.

M-am tuns.   

Soarele îsi închide pleoapa,

aruncând marame sângerii

peste veşnicia lumii

dezgolită

de căldura cuvâtului,

de frânturile bucuriei, 

de umbrele care coboară lin

pe tâmpla timpului

oboist.

Apare luna

în armuri de taină,

lunecând pe tărâmul tăcerii,

unde inundă pa

Ți-ai scrijelit numele pe coaja unui copac. 

Se clătina


Se clătina pădurea în dânsul ei nebun
dăruind iertare,patru anotimpuri
verdele din frunze îi gândul său cel bun
crengile coroană,călătoare timpuri.
Pot să fie o mare vise îmbrățișate
vijelia lor împletesc dorința
vieți din vorbe marmuri,la maturi

EU GÂND...


Eu gând aș vrea să-ți fiu în gând
sau slova ce îți spune într-una,
rămâi să-ți spun un sfânt cuvânt
să te-ocrotesc și să-mi simți mâna.
Mi-ești gând în mine chiar de-i dus
mi-ești vorba sfântă eu uituc,
nu știu exact de ți-am mai s

M-am aşezat în umbra iubirii tale,

cu sufletul însingurat şi gol,

 romanţă tristă cântată în falset,

de măturătorul destinului.

În trupul bolnav de absenţa ta,

învăţ păsările cuvântului  să zboare.

     într-un descântec.

Din ochii umbriti de aşteptare,

lup

Când ești...

Când ești zidită-n așteptări furate
aș vrea să tac ,să fiu numai nămeți
zac timpuri lanț de mine agățate
ca tu să stai acolo-ntre pereți.
Ai fost un alb,mai pur decât o iarnă
nehotărât mi-e drumul din condei
mă dojenește-un dor ajuns în vrană
de

SĂ NU OPREȘTI


Să nu oprești nisipul ca să curgă
transformă apa ta și fă-o timp
și din rumoare vânt tu fă s-ajungă
deșertul lumii un alt anotimp.
Și-acolo-n anotimpul tău mă cheamă,
sau ia-mă-n palme du-mă peste mări
când alte lumi sub ceruri se des

coşciugul lumii atârnă

de mâinile cerului

ascultă cum se macină scheletul

prin morile gândurilor

curg răstignite pe clopotul alb

al cuvintelor toarse-n simţuri

pe zidurile transparente

se derulează ontologica zbatere

fiinţa ta se agaţă de avatarele soarelui

l

vis

amândoi fugim peste lucruri,

zburăm ca două păsări,

în acestă cursă trâmbițele frigului

 sunt aceleași peste tot,

cuvintele-rubini de sânge

tac în buza amurgului,

pe sânii tăi strălucește marmora

în haite de lumini,

parcă am fi într-o procesiune de nimfe

două rândunele

din când în când ajung acasă
mă sui în pod să cat ceva,
scrisori și amintiri uitate,
sau lucruri vrechi de mucava.

au mucezit sfinții-n icoane,
ard crucile de ceară -n grinzi,
s-a uscat nucul din ogradă,
s-a-ntins păiejenișul pe oglinzi.

Se învârte în cercul creatorilor de invidie,
pluteşte cu nasul pe sus în propria admiraţie.

Orgoliile şi mândria păunului de sticlă
locuiesc în cutele memoriei şi dorm la amiază
pe un pat de fluturi vegheat de păsări,
clipele zboară din aripă-n aripă

Bisericilor – fire-ar să fie! –
Nu le-am pus eu piatra de temelie,
Că le-or fi pus-o Iuda sau Isus,
Una-n Răsărit și-alta-n Apus (?!)

După dușmănia între divorțați,
Nu ai spune că au fost odată frați
Buni și împreună creștinați –
Slujitorii Domnului devota