Blog

Nu mă surprinde
cum gura ta modelează cuvintele,
aproape fiecare cuvânt are vocalele sunătoare
puse să cânte din interor.
Serile mă fac să cred că universul începe cu un crepuscul
odată cu topirea culorilor una în alta.
În ochii mei verzui-căprui ca

Credinţă-n Dumnezeu

Când singur eşti, bolnav şi părăsit,

În Casa Domnului ce mâna îţi întinde,

Tu intră cu credinţa că ai auzit.

- Bate-acum şi ţi se va deschide;

Când eşti bătut, hulit, batjocorit,

Gândeşte-te la Drumul Crucii în pustiu

Iar pentru cei ca

imn închinat dragostei

să nu fugim  din amintiri acolo găsim  raiul pe pământ

și neperechi albastre de dor zburând cu aripi de libelule

seara când luna vindecă singurătăți și ne mângâie pe obraz

să pășim încet printre plopii incendiați către dragostea n

Au înflorit salcâmii
în desfrunzirea timpului meu
o primăvară timidă îşi varsă aromele înflorite
în sufletul istovit de aduceri aminte
dragostea mea se mai plimbă încă
ameţită de miresmele tari
silabisite în limpezimea privirilor tale
mereu însetate, jindui

nu ai că nu o să uiţi în nicio viaţă, de

simbolul treptei ce mă aşteaptă după

acest 44 făcut

din toate semnele mute,

să fie egal cu 1.

Eu si Tu. Tu,

sufletul (re)întregit într-un Eu din

lutul modelat

să te afle

în reflexia luminii

din viaţa asta în 2 separat

Din ochii ei zburau păsări fără aripi,
flautul îşi tremura sunetele în trup,
sub paşi cineva tăia umbra în bucăţi.

În surâsul misterios verbele se încurcau
şi nu se mai conjuga niciunul la un timp oarecare.
Toţi se îngânau făcându-şi semne
pe care nu

LUMINA

autor - DANUT DESLIU

Pentru mine esti lumina, 
Ce se revarsa-n zori de zi. 
Care-mi da mereu odihna 
Si puterea da-a iubi 

Esti o raza luminoasa 
Ce mi te-a dat Dumnezeu 
Imi faci viata mai frumoasa 
Bucurii imi dai mereu.

Ecoul paşilor se stinge
hohotind surd în tăcerea timpului meu.
Tu crezi c-am învăţat să mă accept
într-un acum imprecis,
eu tac să nu-ţi tulbur amăgirea,
ascult cum trupul îşi scutură frunzişul,
lumina fumegând pe finister în seară.
Au mai rămas în noi hime

Piatra

Îţi simte căldura,

Vibrația  cuvînt,

Clivajele tăcerii.

Încet,

Forma ta

Coboară minerală

Şi visele dau culoarea

 Inerției gregare

În care te ascunzi

Cochilie femeie.

Tristeţile apasă liniştea,

O mână vrea să ajute,

Să te ia,

Să te smulgă

Piatra somnulu

Ai amurgit de mult bătrâne sat în doruri,
Sub giulgiu vineţiu ascunzi surpate poduri.
Eu am rămas acolo, eu am rămas aici...
Să port povara grea a timpului de atunci.

Copilăria, aur îmi curge-n amintiri,
Sufletul palan ridică uitate iubiri
Când împle

De-o mână timpul mă trage

într-un borş al lumii moderne,

în care oameni exact ca mine:

nedormiţi şi viaţa scurtată fără să ştie,

caută din reflex, puţină iubire.

Scormonesc nimicuri scumpe:

oceane miniaturizate de şamani niponi,

alge nobile strivite sub pră

Mâna în mâna noi păşim în apus.
A dimineţii rouă de mult s-a dus.
Îşi stinge ziua razele în noapte
Cu toamna amăgitoarelor şoapte.

Curg amintirile, amurgul umple,
Caldă lumina ne joacă pe tâmple,
Cu paşi obosiţi păşim înainte,
Se joacă iubirea, timpul

Iată şi ultima  ţeapă

Lumea-aceasta atât de fistichie,
Stăpânită de-o soartă hazlie,
Chiriași-i pune la-ncercare –
Ademeniți c-o tandră alintare,

De-ntâmpinare încă de la sosire,
Sperând să ai baston de…nemurire,
Dotă-n raniță de la ursitoare,
Baghetă magică de transform

ascunde copilăria în balconul
garnisit cu lucruri vechi
oraşul este plouat ca o curcă
ridicată la primul strigăt curbat de emoţie
aici lângă timpul absenţei
uşile închise cuprind nimicul
nimicul nu mucegăieşte
fără forme
analizate de sunete şi culori

când m-am uitat în oglindă
l-am văzut pe Dumnezeu plângând
împrejur nimeni
nici chiar eu
cel care mă priveam
în partea cealaltă timpul
croşeta şosete pentru un drum lung
unde visele îşi au timpul lor

poate nu o să mă înţelegeţi
dar în fiecare bătaie de inimă
e

În glasul tău înfloresc lalele

Şi când râzi

Parfum de narcise

Vibrează,

Nu vreau să cred

Că poţi fi înger femeie,

Ar trebui să mă condamni

Prea eretic

Şi prea păgân,

Cum aş mai păşi pe iarba

Urmelor tale?

Ascunde-mă

În lacrimi de rouă,

Sau dă-mi aripi de coc