Blog

Ademenire

Ademenit de vise las gândul meu să zboare
când stoarsă mi-e privirea de patimi care încă
supina liliacul și crinii albi din floare
povara de iubire-n neliniștea de stâncă.

Bat visele-n vârtejuri, sperând că ai să vii
din leagănul lumin

Amurgul îşi deschide obloanele încinse

sorbind miezul luminii

se aprind făclii pe arcada veşniciei

pentru sfinţirea gândului neprihănit

prefăcându-l în rugă

ritualul rămâne mereu acelaşi

taină nedescifrată încă

purifică vibraţiile interioare

ascunse în cuv

Sub raze de lumină, timpul e de ceară,
Strop de rou-aşterne ce e durerea lumii,
Frânturile de vânt în zbuciumul lor zbiară,
Visele rebele rămân în poala lunii.

Când bezna nopții țese umbrele fugare,
El, cerul, iar rămâne al lumii temnicer,
Ca, el să dea pu

ASCUNDERE...

M-ascund în ziduri, oameni,după
în vise mă ascund, sau umbre
cu ochii pironiți o cupă,
sub gânduri falnice sau sumbre.
M-ascund, cu Ana mea zidire
și ctitor mă ascund cuvinte
adânc izvor, izvor pornire,
sub virgule nepotrivite.
M-ascund cu

triajul de la spital, azi, nu m-a dat

laoparte. Doar o bucată de piele

cu lama

(de ras)

au tăiat

şi vaccin  

şi antibiotice mi-au dat să fiu imun

la veninul picat în albastru

să stau

indiferent cât (mă) doare.   

11.06.2014, ora 22,12’

cer să-mi iert durerea ce-mi umple

golul dintre două bătăi de inimă,

să uit de mine

când (mă) zboară gândul

din liniştea unui cânt

în balastul de clape apăsate haotic

de timp fără timp.

Se apropie.

Tic-tac, tic-tac

şi

sufletul...   

10.06.2014, ora 20,14’

În amonte de tine ,de mine-n aval,
Pe-ntindere de dragoste-albastră ,
Dorul hoinar sprinteaza din val în alt val ,
Cu pescărușii vorbind de dragostea noastră .

Le spune că eu plâng la un capăt de lume ,
La celălalt capăt de lume tu plângi ,
Și

Mi-e dor să alerg pe câmp desculță, să simt pământul sub tălpile goale. 
Să scutur macii în jocul meu , să le văd petalele răspândindu-se în vântul cald al verii. 
Mi-e dor să dorm în iarba moale, să-i simt mirosul crud când o strivesc sub trupul meu

cerul şi desenul pe albastru al celor două

puncte din zare jucăuşe pe covorul norilor

albi de soare

şi roşul viu

al amintirii din visul îmbrăţişat de braţe  

plimbate strâns în jurul gâtului

pe bancă,

în parc,

la malul apei

şi  

doi pescăruşi.     

09.06.20

AVEM


Avem un cer pe care-l rătăcim
sau îi acoperim doar adevărul
sub crengi din toamnă,vreascuri,mai iubim
îmi mângâie,iubito,fața...părul!

Mai am în palmă frunza ta deschisă
și floarea care-ai înflorit-o în doi
își numără nervurile distinsă
m

(ca un pamflet, dar nu e )

bunget marin

Mă adresez, azi, vouă, pretinşi bărbaţi de stat,
Voi, dornici să munciţi... ca musca la arat,
Îngurgitând iluzii... c-aţi tras în brazdă plugul
Stând cocoţaţi în cârcă la cel ce duce jugul.

Voi, burduhane pline ş

AM SĂ-MI CULEG...


O să-mi culeg durerile deseară
și-am să le pun în frunze de mălin,
iar dimineață nu o să mai doară
nici dragostea ce-a adormit puțin.

Am să-mi culeg durerile cu tine
și le voi pune printre amintiri
tăcerea lor de foame îmi

Pe retina sufletului  mistuit de dor

păstrez cu sfinţenie momentele unice

petrecute  în  catedrala iubirii,

mi-e dor de ochii tăi pătrunzători,

de sărutările furate sub

privirile stelelor visătoare

Acum pe ecranul minţii

se derulează un film ameţitor;

iubit

De după munte, peste drum

Deși pe cer e ceață, fum

A scos o rază și-a privit:

- Hei, v-ați trezit?

Răcoarea nopții s-a retras

În jur natura prinde glas

Și stau, doar eu cu liniștea

La o cafea

Apar și Nicu, Ica, Dan...

Îi văd și-acum, după un an!

Privirea-n l

de iunie

m-au trezit

în sfârşitul meu. 

Îmi căutam începutul. Sufletul.

08.06.2014, ora 09,26’    

sunt de piatră. Nu se mişcă. Braţele  

legate nevăzut sunt, de o mişcare

circulară. Doar bătăile din piept îmi strigă

în şoaptă:

Nu mai încerca

să străbaţi

ceaţa din tine. Sufletul e aproape

de tine. În tine.

Deschide ochii!      

08.06.2014, ora 18,24’

Pe sub ramuri de păduri 
Cu lumina toarsă-n fus 
Vino gura să mi-o furi 
Uite sunt și uite nu-s! 

După tufele de mură 
Torc fuioare trei omizi 
Eu mă pitul, de vrei gură 
Cată-mă, poate mă prinzi! 

Și în iarba-nmiresmată 
Cu parfumul dorului, 
Tu mă culcă și m