Zborul fără de oase
se târâie pasăre ruptă
în zbatere de lumină
cu pumnii strânși.
Umerii fără de stern
cad uciși pe brânci
în coate de abdomen
cu dinți sterpeziți.
Fuga fără de țintă
se împușcă în ochi
repede, crud și clar
să nu sufere întuneric.
Mâna fără d
În loc de tăcere
Am urlat primul pas
Cu ochii speriați de lumină
Către zbucium.
Am învățat pe de rost
Căderea pașilor spre mâine
Plini de timp în cutele pielii
Suntem sfârșit.
Azi înțelegem dureros
Întunericul tăcerii dinainte
Agățați de un ieri
Ce nu a fost
catrene de dragoste
în genunchi de ceară caldă
și-n fierturile de crin
ochiul meu ades se scaldă
ca în râul cristalin.
și mă mir de frumusețea
curbelor de șolduri reci
când le-ating cu ochiul tainic
pe nostalgice poteci.
treci ca o idee-n toamnă
care lasă-
Copleşitoare teamă
pătrunse din intesitatea
luminii palide
a fâşiilor de lumină
din lămpi arcuite
într-o voce
lipsită de emoţie.
Fundalul întunecat
aproape imperceptibil
unei priviri reci şi inexpresive,
trăda satisfacţia
lăsată de umbra disperării
gemetelor printre lacrimile
reproşului tânguitor,
gândirii imperfecte,
mâzgălind frenetic hârtia.
deschideți, cât mai largă, fereastra spre carpați
să ne pătrundă,-n casă, ozonul cel curat
și cetina cea verde din brazii netăiați,
c-atât, în țara asta, mai este de furat!
lăsați să intre gerul, că iarna a sosit,
degeaba ardem gazul, tot tremurăm de f
Impulsul agoniei,
într-o fâşie palidă de negură
printre zăbrelele norilor,
pluteşte vag.
Amestecul de patimă înverşunată
de o lugubră pioşenie,
dureros şi zdrobitor
în umbrele adânci
ale lungilor plimbări
în după-amieze friguroase,
se zămisleşte.
într-o bună zi vei coborî
de pe linia orizontului
şi vei trece malul
toate întâmplările vor fi
numai ale tale
tu ştii asta
bătăile de clopt
vor deschide poarta
drumul va fi lung dar
nu atât de lung încât
să nu poţi evada din tine
din când în când
vor creşte
Mi-am zis de multe ori că-s prost
Şi şanse n-am ca să mă schimb.
Degeaba tot mă rog în post,
Pe cap nu-mi creşte niciun nimb.
Am tot sperat să treacă moşu,’
Aşa măcar să mă salute;
În hol am pus covorul roşu‘
Şi tot îl aranjam de cute.
Şi tot dormeam e
Poetul
şi-a pus
capul
în
brazdă
Şi
câmpul
a albit
în
toate
sensurile
Costel Zăgan, Ode gingaşe
Învingător,
într-o iritare extremă
a indignării mele întunecate,
gândurile-mi pluteau
printre licăriri de lumină
şi rândurile se aşterneau
în urma singurătăţii…
Cum te dezbraci copacii dau în floare
şi simt în piept văpaia unui crin
de la zăpadă sufletul se-aprinde oare
când te privesc şi mor câte puţin
Şi simt în piept văpaia unui crin
şi trupul parcă-i flacără străină
între prea mult şi iată prea puţin
eşti
Trece timpul în goană peste noi;
Nu ne mai iubim sub calde ploi
De stele căzătoare violete şi argintii
Şi serile devin atât de reci, pustii.
Ne amăgim frumos cu amintirile
Ţi-aduci aminte, ne căutam privirile
Pline de dragost
FIRICELUL MEU DE LUT
firicelul meu de lut
ce durere te-a durut,
n-ai băut şi n-ai mâncat
cine mi te-a supărat?
firicelul meu de lut,
parc-a fost ca un făcut
erai dor, erai câmpie,
erai glas de ciocârlie…
de ce mi te-ai ofilit
ca o floare-n asfinţit
de ce te-ai
In viata cand pleci de jos/Pretuiesti tot ce-i frumos/Stii rabdare cand sa ai/Si pomana cand sa dai/Fiindc-acel ce daruieste direct Raiul dobandeste/Ajutand ortacul tau/Te-ajuta si Dumnezau/S-Ajungi la SFANTA LUMINA/Trecand peste orice tina/Ajutat fi
Deşi mai bateţi apa-n piuă
se crapă domnilor de ziuă
că nici ţăranul nu se lasă
şi-i dă de zor în bot la coasă
Să fie naibii pregătită
să taie ca o dinamită
să nu mai mişte niciun pai
în gura porcilor din rai
Bate ţăranul coasa-n bot
păi asta domnilor
Din tihna nopţii, a ultimului ceas,
Venit parcă din cer, făcu popas...
Un glas...
Voiai să-ţi spună noaptea vorbe blânde?
Voiai să îţi şoptească ea ceva?
E muza doar; ce-ncet, încet, cuprinde
Doi ochi, un suflet şi... povestea mea.
În câmpie, o întindere mulţumită,
lanuri împart şi despart cu drumuri,
vântul flutură steaguri prin porumbişti
şi spice foşnitoare prin grâne
împreună cu bucuria.
.
Pe pământul aburind jilav
ierburile coapte se-ncing la poveşti,
păsări arătoase păşesc p
Academia de Studii Economice din București, abreviat A.S.E. București, este o instituție de învățământ superior de stat, fondată în anul 1913. Sediul A.S.E. se află în Palatul Academiei Comerciale, situat în Piaţa Romană. Academia de Studii…
Citeste mai mult…Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!