Plouă cu lacrimi de dor

pe-o aripă de soare

cristale albe

se preling pe pleoape

tăcute şi înmiresmate

cerul este mai aproape

stropii sărută pământul

ca un ecou desăvârşit

iubirea pare un curcubeu

în febra de gânduri

absorb cu sete

foşnetul şoaptelor

sub coroana

Iubitul nostru Emin,
De când te-ai călătorit,
Teiu-n Copou n-a-nflorit
Cerul zadar e senin;

Lacu-albastru a-ngheţat,
Lebede pe mal aşteaptă
Peste el să sufle-ndată
Magul cel prea învăţat...

Iarnă, vară se petrec,
Ne trecem şi noi cu ele,
La tâmple bucl

îmi desenezi

toate,

peste toate,

emoţia ta,

dorinţa,

cu subînţeles,

pe gura mea,

cu gura ta,

grăunţe

d'amor,

ardoare

năpădită

pe pielea

mea,

a ta,

noi doi,

pofta

de Martie,

doi ghiocei

renasc

sub ea.

A trecut şi ianuarie
cu
ochii legaţi
de
năframa altei melancolii
Omul
ochiul atavic
al
lui
Dumnezeu
doarme
sub
pleoapa
istoriei
recente
Zburaţi
pe
vârfuri
copii

 Costel Zăgan, Ode gingaşe 

https://youtu.be/qssoovSfAfc

Specific lui Ițenco, bătrânul vorbise cel mai mult, aproape numai el, trunchiul logoreei sale constituindu-se din evocarea unor situații cu încărcătură comică din care el ieșise în mod spectaculos. Diana și mama ei se întrețineau în casă, în vreme ce

—Îmi pare rău că m-am iluzionat la chemările insistente ale tatălui meu, spuse Diana. Dar cel mai tare mă macină frustrarea că și tu, și eu, am intrat în jocul lui perfid. Eu însămi am ignorat faptul că lamentările lui târzii erau doar produsul nesig

Întâlnirea din acea jumătate a lui februarie a trecut peste Diana și Darius ca o părere a ceva ce nu ar fi fost. Cu sufletul tăbăcit de abuzuri emoționale, de nedreptăți și deziluzii, Diana trăia acum certitudinea ruperii definitive de părinții ei. A

Deși sănătatea lui Ițenco nu se deteriora vizibil, acesta acuza felurite dureri ale organelor interne secondate de migrene și stări depresive. Punea toate acestea pe seama cancerului la prostată și, de câte ori avea un presentiment sau un vis mai sum

Privirile noastre

se arcuiesc peste noapte

ca un zbor de fluturi albaștri

așteptând ca lumina

să se contopească

cu umbra și dorul

cârduri de păsări

se adună în cercuri

să destrame visul dimineții

clipele tresaltă

în muguri de stele

ca o torță uitată

în zare arz

       „Confesiunile unui ofițer superior de contrainformații militare”

       autor Florin Dobre

       Nu de mult timp s-a aniversat sau s-a comemorat împlinirea a trei decenii de la evenimentele din decembrie 1989, numite de unii „revoluție”, de

Dorim să fim atinşi de palme oprite pe buze, coapse, îmbrăţişări virgine. Vibrăm printre polenul plăcerilor descuiate, în neîmplinite încercări. Sărutăm ochii blânzi, uitând de totul împrejur. Învăţăm că degetele au nevoie de un partener. Chiar dacă

Eram un pom cu frunzele de aur

Şi fruntea-ncununată de lăstari,

Gustam arar din sâmburii amari;

Tăcerea lunii îmi era tezaur.

Mă-ngemănam cu fraţii mei arţari;

Nu bănuiam că-n penele-i de graur,

La umbra-mi poposea un minotaur,

Sedus de fructe cu esenţe ta

Unde-s, mândră, coadele ?

Mi-am pierdut, mândruță, capul,
Când băteai de-a lungul satul
În mânuță c-un ulcior
După apă de izvor
Amestecată cu dor.

Mi-au secat ochii de plâns

După tine , când te-ai dus
În paltul unui prinț
Pentru un trai ca de vis.

Erai t

  Acuma… eu ce să zic.

  E drept că mulți din amicii mei ajung, involuntar, să fie eroi prin povestiri de-ale mele ba, chiar mai mult, unii se regăsesc sau sunt identificați în astfel de posturi.

  Mă sună unul din ei și-mi spune cum că un amic de-al l

Un brâu de țurțuri lipit de casă,

Brazii își pleacă trunchiurile ninse,

Este o noapte albă, atât frumoasă,

Pe cerul rece stelele sunt aprinse.

Aleargă vântul pe culmi sihastre,

În soba veche se-adună mult jar,

Se lipesc fulgii de nea pe fereastră,

Aleargă

Sunt un copac rămas fără pădure,

Și-am căutat-o pân* am obosit,

Ori s-a ascuns de drujbe și secure,

Sau a jelit până s-a irosit…

Mă plimb ducându-mi crengile în brațe,

Și mă lovesc mâhnit de vânt uscat,

Și două ramuri groase, antebrațe,

Văzând un tăietor ș

Tăciune sunt, și ard în complemente grizonate,

Sau umbra unei molecule pierdută pe asfalt

Și nu știu sunt un val, pe-o mare moartă, sau doar mă scald

În orizontul cu obiecte abandonate.

Tăcerea, chiar dacă mi-o ștergeți de pe coala albă,

Renaște în alt l

S-a prăbuşit cerul cu stele în mine.

În cap mi s-a îngrămădit soarele,

iar în picioare, luna.

În inimă s-au cuibărit norii,

iar în ochi toate ploile reci.

Lumină lângă lumină

este trezirea mea,

întuneric lângă întuneric

este stingerea mea.

Naşterea şi moarte